4,933 matches
-
Eleia , a fost sprijinită de Atena, dar spartanii o înving în bătălia de la Mantineia. Atenienii au găsit un nou teren de confruntare în Sicilia, unde în iarnă 416-415, Segestia a cerut ajutor Siracuzei. În ecclesia, confruntări vehemente îi opun pe partizanii lui Alcibiades și ai implicării masive în război și pe Nicias, susținut de cei care preferau că Atena să refuze ajutorul cerut. Se declanșează o adevărată psihoza datorită făgăduielilor de victorie și prosperitate ale lui Alcibiades, și atenienii decis, în
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
în bătălie, și regele spartan Pausanias mediază conflictul, impunând moderație învingătorilor. Se proclamă amnistia pentru prima dată în istorie, de la care sunt exceptați doar "cei 30", magistrații din Pireu și "cei 11," magistrații care supravegheau execuțiile publice, în majoritate fugari. Partizanii celor 30 care s-au refugiat la Eleusis s-au întors la Atena, și instituțiile democratice au fost repuse în drepturi.Ele au funcționat fără modificări notabile până la ocupația macedoneană. Filosoful Socrate, suspectat că maestru al celor mai violenți dintre
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
către Canada: Toronto, Quebec, Ontario, către Australia etc Dincolo de toate aceste lucruri Marea Foamete a mai generat o problemă puternic discutată de istoriografie : cea a principalului vinovat pentru aceast dezastru. Privind în urmă, mișcările irlandeze blamează în unanimitate guvernul britanic. Partizani ai ideii de genocid sunt și Peter Doffy și Francisc Boyle, profesor la Universitatea din Illinois. Kinealy, ca și O’ Grada vorbește despre neglijență și despre intervenția redusă a statului din diverse rațiuni. La un veac și jumătate de la acel
Marea Foamete Irlandeză () [Corola-website/Science/315354_a_316683]
-
membrilor, Iliescu considerând că un artist trebuie să câștige bani doar din muzică, nu și din activități conexe. Ceilalți membri aveau și joburi normale, Iliescu reproșându-le că se ocupă mai mult de astă decât de muzică. Artan înființează formația Partizan, cu care realizează albumul „Am cu ce” în primăvara lui 2002, iar Dan formează ZIDD, o trupă în care el cîntă vocal și chitară. Partizan se bucură de un succes efemer cu piesa "Fața mea", Zidd rămânând puțin cunoscuți publicului
Timpuri Noi (formație) () [Corola-website/Science/315423_a_316752]
-
reproșându-le că se ocupă mai mult de astă decât de muzică. Artan înființează formația Partizan, cu care realizează albumul „Am cu ce” în primăvara lui 2002, iar Dan formează ZIDD, o trupă în care el cîntă vocal și chitară. Partizan se bucură de un succes efemer cu piesa "Fața mea", Zidd rămânând puțin cunoscuți publicului. Cele două trupe au viața scurtă, iar Artan revine la Timpuri noi în 2004. Timpuri Noi revin în 2006 cu un nou album, „Back în
Timpuri Noi (formație) () [Corola-website/Science/315423_a_316752]
-
FHM, intitulată „ Pentru că noi putem”, înregistrează o nou imn pentru PROFM „Te chem”, iar în vara lui 2009 lansează piesă „Hitu”, de această dată pentru Radio Guerrilla. În 2009, Artan părăsește formația definitiv și pune pe picioare din nou trupa Partizan, împreună cu Răzvan Moldovan și alți doi membri, interpretând melodii din repertoriul Timpuri Noi și creații proprii. Cu un suflu nou, în luna iunie 2010 Timpuri Noi se relansează în formula Dan Iliescu (chitară, voce), Țica Alexe (vocal), Vlady Săteanu (bass
Timpuri Noi (formație) () [Corola-website/Science/315423_a_316752]
-
album ce va fi lansat în 2012. Pe 9 octombrie 2011, Cătălin Neagu, primul toboșar al trupei, a decedat. Pe 10 mai 2012 se lansează la Club A albumul Deschide-ți mintea! Începând cu anul 2015, formațiile Timpuri Noi și Partizan încep să susțină mai multe concerte împreună prin țară. Concertele sunt foarte apreciate. Nucleul trupei a fost întotdeauna format din Dan Iliescu și Adrian Pleșca (Artan), ceilalți membri schimbându-se periodic. În 1992 trupa era alcătuită din Dan Iliescu (chitară
Timpuri Noi (formație) () [Corola-website/Science/315423_a_316752]
-
nevoit să aibă de-a face cu un asociat, care nu vrea să știe de nimic, în afară de distracțiile cu păsări și câini de vânătoare. La 22 mai 1328, Andronic III s-a apropiat de capitală. În noaptea de 24 mai, partizanii lui din interiorul orașului au deschis porțile și, în timp ce Andronic II, liniștit de vorbele lui Theodor Metochites, se culca să doarmă, soldații rudei și dușmanului său pășeau deja pe strada Mese. Ajungând autocrator, Andronic III a dat frâu liber înclinațiilor
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
rus. Ei s-au aflat tot timpul sub comanda unor ofițeri germani, îndeplinind inițial sarcini auxiliare, nu de luptă. După o vreme, unii dintre comandanții germani au format din rândul acestor voluntari mici unități înarmate, folosite la început pentru combaterea partizanilor sovietici. Adolf Hitler a permis ca ideea existenței Armatei Ruse de Eliberare să fie folosită pentru propagandă, dar nu a permis să se formeze vreo unitate combatantă. Ca urmare, diferiți soldați sovietici au dezertat sau s-au predat germanilor în
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
stalinismul era un rău cu mult mai mare decât fascismul. Șkuro a fost numit în 1944 la comanda trupelor căzăcești de rezervă unitatea sa a fost deplasată la început pe frontul din Iugoslavia, unde a luat parte la luptele împotriva partizanilor iugoslavi ai lui Tito. În 1945, Andrei Grigorievici Șkuro a fost luat prizonier de britanici în Austria și a fost predat sovieticilor în cadrul Operațiunea Keelhaul. Curtea supremă a URSS l-a condamant pe Andrei Șkuro la moarte. El a fost
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]
-
care ele au fost gata de acțiune, Armata Roșie reușise deja să elibereze cea mai mare parte a teritoriului ocupat de naziști, iar aceasta a făcut ca ele să fie transferate în Balcani, unde au fost implicate în lupta împotriva partizanilor iugoslavi comandați de Josip Broz Tito. Spre sfârșitul războiului, unitățile de cazaci au trecut sub controlul Waffen-SS. Printre altele, înțelegerile semnate la Ialta și Teheran de către președintele SUA Roosevelt, presedintele sovietic Stalin și primul ministru britanic Churchill au determinat soarta
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
cazaci să se așeze definitiv în regiunea mai slab populată Carnia, din Alpii italieni. Cazacii s-au mutat aici și au fondat mai multe stanițe, cu administrație, biserici, școli și trupe de ordine proprii. Odată cu înaintarea Aliaților spre nordul Italiei, partizanii italieni le-au cerut cazacilor să părăsească regiunea Carnia și să plece spre nord, spre Austria. Aici, cazacii au fost făcuți prizonieri lângă Lienz, pe malurile râului Drava. Britanicii i-au internat într-un lagăr de prizonieri încropit în mare
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
de suporteri din peluza sud, numiți Peluza Sud Steaua. Aceștia din urmă sunt mai puțin numeroși însă sunt considerați mai "ultra" decât cei din nord. Galeria Stelei face parte dintr-o frăție ortodoxă, din care mai fac parte galeriile lui Partizan Belgrad, ȚSKA Sofia și PAOK Salonic, având legături strânse și în țară cu galeriile echipelor UTA Arad, Corvinul Hunedoara și Farul Constanța. În prezent, doar o parte din grupurile Peluzei Nord susțin FCSB, precum Nucleo, deoarece nu o recunosc ca
Ultras () [Corola-website/Science/321885_a_323214]
-
această ultimă formă pentru a simboliza schimbarea regimului, dar, mai ales, acesta aducea în față simbolica «mamei patrii», a mamei hrănitoare, care protejează copiii Republicii. Utilizarea acestui prenume ca simbol ar fi, prin urmare, născut dintr-un consens stabilit între partizanii și adversarii republicii, apoi acceptat de întregul popor francez. Potrivit unei alte versiuni, primul model al "Mariannei" ar fi fost o fată din Sigolsheim, în Alsacia. Primele reprezentări ale unei femei purtând o bonetă frigiană, alegorie a "Libertății" și a
Marianne () [Corola-website/Science/321945_a_323274]
-
Czartoryskis, a dus la alegerea lui Stanislav August al II-lea Poniatowski ca rege al Poloniei și Mare Duce al Lituaniei pe 7 septembrie 1764. Stanislav era fiul mai mare a lui Stanislav Poniatowski, un puternic nobil polonez și un partizan a lui Stanislav I; totodată el a fost iubitul Ecaterinei a II-a a Rusiei, iar prin asta s-a bucurat de sprijin puternic din partea curții împărătesei. Pe 20 august 1719, August s-a căsătorit cu arhiducesa Maria Josepha de
August al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/321992_a_323321]
-
un atentat cu bombă, eveniment împiedicat de ploaie. Anarhist convins, refuză să preia puterea, dar acest lucru îi este cerut tot mai imperios de populație, pe măsură ce lucrurile iau o turnură tot mai tragică. Aparține unei familii regale europene, dar este partizan al devizei "Nici Dumnezeu, nici stăpân" și își părăsește mediul de origine pentru a se retrage în punctul extrem al Americii de Sud, arhipelagul Țării de Foc. El devine salvatorul indienilor în fața asupritorilor și, în ciuda izolării pe insula Hoste, beneficiază încă de
Naufragiații de pe Jonathan () [Corola-website/Science/321338_a_322667]
-
și chiar naziști germani și maghiari. Ustașii au încarcerat, torturat și executat la Jasenovac bărbați, femei și copii. Cele mai multe victime au fost sârbi, dar printre alte victime s-au numărat evrei, romi și croați membri ai rezistenței împotriva regimului (respectiv, partizani sau simpatizanți ai lor, categorisiți de ustași drept „comuniști”). După ce soseau în tabără, prizonierii erau însemnați colorat, similar practicii din lagărele Germaniei naziste: albastru pentru sârbi, roșu pentru comuniștii care nu erau sârbi, iar romii nu erau însemnați Majoritatea victimelor
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
Jasenovac. În mai multe cazuri, deținuții erau uciși pe loc după ce recunoșteau că sunt sârbi și majoritatea considerau că acesta este motivul încarcerării lor. Sârbii erau aduși mai ales din regiunea Kozara unde ustașii ocupaseră regiunea și capturaseră gherile de partizani. Aceștia erau aduși în lagăr fără vreun proces sau judecată, destinați practic lichidării imediate, accelerate cu mitralierele. Numărul estimat al morților sârbi se cifrează la câteva sute de mii de victime. "Jewish virtual library" estimează numărul sârbilor uciși de ustași
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
Dreyfus, francez de origine alsaciană și de confesiune mozaică, care într-un final a fost exonerat. Ea a bulversat societatea franceză vreme de doisprezece ani, din 1894 până în 1906, divizând-o profund și de durată în două tabere opuse, „dreyfusarzii” partizani ai nevinovăției lui Dreyfus, și „antidreyfusarzii” partizani ai vinovăției lui. Condamnarea la sfârșitul lui 1894 a căpitanului Dreyfus - pentru o pretinsă transmitere de documente secrete Imperiului German - a fost o eroare judiciară pe fondul spionajului și antisemitismului, într-un context
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
confesiune mozaică, care într-un final a fost exonerat. Ea a bulversat societatea franceză vreme de doisprezece ani, din 1894 până în 1906, divizând-o profund și de durată în două tabere opuse, „dreyfusarzii” partizani ai nevinovăției lui Dreyfus, și „antidreyfusarzii” partizani ai vinovăției lui. Condamnarea la sfârșitul lui 1894 a căpitanului Dreyfus - pentru o pretinsă transmitere de documente secrete Imperiului German - a fost o eroare judiciară pe fondul spionajului și antisemitismului, într-un context social deosebit de propice antisemitismului, și urii împotriva
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
stare de asediu. Judecătorii curții marțiale erau sub presiune. Esterházy, care mărturisise că este autorul borderoului, exilat în Anglia, și du Paty, nu au fost prezenți. La apariția lui Dreyfus, emoțiile erau puternice. Apariția sa fizică i-a bulversat pe partizanii săi și pe unii dintre adversari. În ciuda stării sale fizice degradate, el stăpânea cu totul dosarul, pe care l-a analizat în doar câteva săptămâni. Tot statul major a depus mărturie împotriva lui Dreyfus fără a prezenta vreo probă. Ei
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
jud. Muscel (în prezent jud. Argeș). Grupul a avut inițial 16 membri, dintre care patru femei. La scurtă vreme, pentru a se putea ascunde și deplasa mai ușor, dar și din cauza unor neînțelegeri, grupul s-a scindat. O parte din partizani au fost arestați sau au murit în confruntările cu trupele de securitate. Ultimii rămași sub comanda lui au rezistat timp de nouă ierni schimbînd frecvent adăposturile, fiind aprovizionați cu strictul necesar de către săteni, sau rechiziționînd alimente de la stîne, exploatări forestiere
Toma Arnăuțoiu () [Corola-website/Science/316982_a_318311]
-
au fost așezați în Bugeac în anul 1807, din ordinul lui Michelson, comandantul șef al armatei țariste de la Dunăre. Înainte, în timpul și după încheierea războiului ruso-turc (1806-12), sudul Basarabiei a început să fie colonizat cu bulgari și găgăuzi. Primii erau partizani ai rușilor în perioada războaielor ruso-turce și se retrăgeau cu aceștia la încheierea păcilor, când se temeau de represiunile turcilor. Ceilalți erau niște turci creștinați din Bulgaria și Dobrogea, vorbind însă o limbă mai curată decât limba turcă propriu-zisă, amestecată
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
cel care-l va și urma la conducerea comunității islamice). S-au strămutat aproximativ 70 membri ai comunității islamice, ei fiind cunoscuți mai apoi sub numele de "muhăğirūn" ("emigranți"). Susținătorii lor din Medina au primit mai târziu numele de " 'anșăr" (partizani, sprijinitori). Mutarea lui Muḥammad la Medina reprezintă un pas decisiv pentru soarta islamului. Prin colaborarea "muhăğirūnilor" cu "'anșării" s-au pus bazele statului teocratic islamic.. Totuși, nu întreaga populație din Medina adoptase islamul. Mai erau destule căpetenii care îl priveau
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
l-a executat pe ultimul conducător abbasid și a distrus Bagdadul din temelii). Familia abbasizilor a luat puterea declarându-se apărătoarea unei anumite forme de legitimitate familială și religioasă, fără însă a fi adoptat și ideile, uneori heterodoxe, profesate de partizanii lor, adepți ai șiismului. Califatul nu a avut niciodată o armată mare, bine organizată și cu instrucție sistematică. Gărzile califale erau aproape singurele trupe regulate, formînd nucleul în jurul căruia gravitau comandanții locali, în funcție de tribul sau provincia din care proveneau recruții
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]