8,364 matches
-
noua știință, pedagogia, va putea măsura faptele de educație, iar prin utilizarea îndelungată a unor metode științifice în interiorul practicii educative, o asemenea știință poate deveni o artă a educației. Îmbinând preocupările pedagogiei și sociologiei, Dürkheim opera o viziune interdisciplinară devenită pedagogia sociologică. Formarea omului prin educație și în conformitate cu cerințele sociale nu se poate produce în afara mecanismelor socializării. Însuși procesul educației devenea în viziunea sa un proces de socializare metodică și coercitivă a tinerilor. Pragmatismul (de la grecescul pragma - acțiune), curent contemporan, s-
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
sever școala și metoda tradițională, prin care educatorul încerca să impună din exterior copilului propriile idei sau acțiuni, acestea fiind create și imaginate a priori: ,,efortul conceput ca o tensiune a voinței spre ceva lipsit de interes este o anomalie.” Pedagogii care practică o astfel de metodă sunt criticați sever de Dewey, acesta considerând că ei sunt creatorii unei doctrine deprimante în devenirea educogenă a copilului. O atare metodă îi induce copilului formula-călăuză, modul de a gândi și simți cu ,,capul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
potențelor valoroase ale acestuia să se manifeste plenar. Pe baza acestor considerente, Dewey a elaborat teoria imaturității copilului, în cadrul căreia filosoful american nu mai aborda acest stadiu psihopedagogic ca pe un aspect negativ specific vârstelor mici, așa cum îl evalua vechea pedagogie, ci ca pe o forță pozitivă care trebuie să asigure procesualitatea continuă a dezvoltării. În optica sa, imaturitatea se caracterizează prin dependență (copilul rămâne multă vreme dependent de adult) și plasticitate (copilul dobândește capacitatea de a învăța). O asemenea abilitate
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
a învăța și, în această perspectivă, devine similară cu creșterea. A educa înseamnă a cultiva capacitatea permanentă de readaptare a activității profesor-elev la condițiile noi - respectiv procesul continuu de organizare și reorganizare a experienței. Dewey formula o poziție diferită față de pedagogia tradițională în ceea ce privește scopul educației. Admiterea unui scop în educație ar însemna impunerea acestuia din exterior, de către societate, fapt care ar contrazice ideea de democrație. Scopul educației rămâne educația în sine ca procesualitate, prin care se asigură insului uman o continuă
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
medic și celebru pedagog italian, a dezvoltat metoda ,,autoeducației”, ce presupune acordarea libertății copilului de a se dezvolta în conformitate cu posibilitățile, dar și limitele sale. Ocupându-se inițial de tratarea copiilor cu deficiențe/dizabilități, în 1909 pedagogul italian publica lucrarea Metodele pedagogiei științifice aplicate la autoeducația infantilă în casa de copii, pentru ca într-o altă lucrare ulterioară, Metoda pedagogiei științifice, aceeași autoare își formula dezacordul față de metodele utilizate în cadrul psihologiei experimentale. Acestor metode de laborator ea le opunea metoda observației sistematice. Condiția
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
dezvolta în conformitate cu posibilitățile, dar și limitele sale. Ocupându-se inițial de tratarea copiilor cu deficiențe/dizabilități, în 1909 pedagogul italian publica lucrarea Metodele pedagogiei științifice aplicate la autoeducația infantilă în casa de copii, pentru ca într-o altă lucrare ulterioară, Metoda pedagogiei științifice, aceeași autoare își formula dezacordul față de metodele utilizate în cadrul psihologiei experimentale. Acestor metode de laborator ea le opunea metoda observației sistematice. Condiția unei cunoașteri cât mai exacte a naturii copilului o constituie observarea acestuia în libertate și, ca atare
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
caiet al vieții”, un document tip mapă, în care sunt înscrise reușitele spirituale ale elevului. A. Ferrière admitea că doar efortul spontan trebuie cultivat, deoarece doar el produce efectiv creația și nu imitația în rândul elevilor, așa cum se proceda în pedagogia tradițională: Dacă alegerea copilului se îndreaptă cât de puțin nu asupra lui a ști, ci asupra lui a putea, nu asupra unei înregistrări, ci asupra unei activități a mâinilor sau a spiritului său, suntem în prezența a ceea ce se poate
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
românesc. Prin activitatea teoretică și aplicativă a unor mari teoreticieni în domeniul educației și învățământului (G. G. Antonescu, C. Narly, N. Iorga, S. Bârsănescu, S. Stoian etc.) s-au constituit adevărate sisteme pedagogice orientate spre investigarea unor domenii specifice, precum: pedagogie generală, pedagogie școlară, pedagogie experimentală, istoria pedagogiei, pedagogia culturii etc. Acești teoreticieni ai educației s-au străduit să întemeieze propriile sisteme pedagogice pornind de la diversele teorii filosofice, sociologice sau psihologice, care fundamentaseră deja diferite sisteme teoretice în domeniul educației din
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
activitatea teoretică și aplicativă a unor mari teoreticieni în domeniul educației și învățământului (G. G. Antonescu, C. Narly, N. Iorga, S. Bârsănescu, S. Stoian etc.) s-au constituit adevărate sisteme pedagogice orientate spre investigarea unor domenii specifice, precum: pedagogie generală, pedagogie școlară, pedagogie experimentală, istoria pedagogiei, pedagogia culturii etc. Acești teoreticieni ai educației s-au străduit să întemeieze propriile sisteme pedagogice pornind de la diversele teorii filosofice, sociologice sau psihologice, care fundamentaseră deja diferite sisteme teoretice în domeniul educației din celelalte state
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
și aplicativă a unor mari teoreticieni în domeniul educației și învățământului (G. G. Antonescu, C. Narly, N. Iorga, S. Bârsănescu, S. Stoian etc.) s-au constituit adevărate sisteme pedagogice orientate spre investigarea unor domenii specifice, precum: pedagogie generală, pedagogie școlară, pedagogie experimentală, istoria pedagogiei, pedagogia culturii etc. Acești teoreticieni ai educației s-au străduit să întemeieze propriile sisteme pedagogice pornind de la diversele teorii filosofice, sociologice sau psihologice, care fundamentaseră deja diferite sisteme teoretice în domeniul educației din celelalte state europene. Influența
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
unor mari teoreticieni în domeniul educației și învățământului (G. G. Antonescu, C. Narly, N. Iorga, S. Bârsănescu, S. Stoian etc.) s-au constituit adevărate sisteme pedagogice orientate spre investigarea unor domenii specifice, precum: pedagogie generală, pedagogie școlară, pedagogie experimentală, istoria pedagogiei, pedagogia culturii etc. Acești teoreticieni ai educației s-au străduit să întemeieze propriile sisteme pedagogice pornind de la diversele teorii filosofice, sociologice sau psihologice, care fundamentaseră deja diferite sisteme teoretice în domeniul educației din celelalte state europene. Influența filosofică în pedagogia
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
mari teoreticieni în domeniul educației și învățământului (G. G. Antonescu, C. Narly, N. Iorga, S. Bârsănescu, S. Stoian etc.) s-au constituit adevărate sisteme pedagogice orientate spre investigarea unor domenii specifice, precum: pedagogie generală, pedagogie școlară, pedagogie experimentală, istoria pedagogiei, pedagogia culturii etc. Acești teoreticieni ai educației s-au străduit să întemeieze propriile sisteme pedagogice pornind de la diversele teorii filosofice, sociologice sau psihologice, care fundamentaseră deja diferite sisteme teoretice în domeniul educației din celelalte state europene. Influența filosofică în pedagogia românească
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
pedagogiei, pedagogia culturii etc. Acești teoreticieni ai educației s-au străduit să întemeieze propriile sisteme pedagogice pornind de la diversele teorii filosofice, sociologice sau psihologice, care fundamentaseră deja diferite sisteme teoretice în domeniul educației din celelalte state europene. Influența filosofică în pedagogia românească de până la jumătatea secolului XX s-a dezvoltat în trei direcții, constituindu-se trei modalități de abordare diferită a problemelor școlii și educației: școala formativ-organicistă, reprezentată în principal de G. G. Antonescu; pedagogia culturii, acoperită în special de Ștefan
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
celelalte state europene. Influența filosofică în pedagogia românească de până la jumătatea secolului XX s-a dezvoltat în trei direcții, constituindu-se trei modalități de abordare diferită a problemelor școlii și educației: școala formativ-organicistă, reprezentată în principal de G. G. Antonescu; pedagogia culturii, acoperită în special de Ștefan Bârsănescu; pedagogia personalistă, reprezentată primordial de activitatea teoretică și practică a lui Constantin Narly. În continuarea demersului nostru vom face o prezentare sintetică asupra doctrinelor și teoriilor pedagogice înregistrate în spațiul intra și extracarpatic
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
de până la jumătatea secolului XX s-a dezvoltat în trei direcții, constituindu-se trei modalități de abordare diferită a problemelor școlii și educației: școala formativ-organicistă, reprezentată în principal de G. G. Antonescu; pedagogia culturii, acoperită în special de Ștefan Bârsănescu; pedagogia personalistă, reprezentată primordial de activitatea teoretică și practică a lui Constantin Narly. În continuarea demersului nostru vom face o prezentare sintetică asupra doctrinelor și teoriilor pedagogice înregistrate în spațiul intra și extracarpatic românesc de până la 1918, apoi prezentarea schițată a
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
ardelenilor I. Popescu și V. Petri au fost Vasile Borgovan (1853-1923), Ștefan Velovan (1852-1932), Petru Dulfu (1856-1953). Vasile Gr. Borgovan, bănățean de sorginte, a debutat în învățământul elementar la Preparandia din Gherla, apoi la București, Bârlad și Turnu Severin. Clasicii pedagogiei care i-au influențat cariera și opera pedagogică au fost J. J. Rousseau, Pestalozzi și Herbart, la care se mai pot adăuga câteva influențe de la Diesterweg și Diettes. Principiul cunoașterii individualității copilului rousseauist, unul din principiile de bază ale educației
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
principiul intuiției, această idee reflectând originalitatea autorului. În ce privește inspirația de factură herbartiană, Borgovan prelua treptele învățământului primar, cele psihologice sau formale ale procesului de învățământ. Un alt bănățean, Ștefan Velovan, originar din Rusca-Teregova, județul Caraș-Severin, a activat ca profesor de pedagogie la Caransebeș, București și Craiova, prin întreaga sa activitate didactică și operă rămânând în debutul său profesional un continuator al liniei herbartiene prin intermediul lui Ion Popescu. Ca și Herbart, Velovan pornește în cercetarea sa de la fundamentarea psihologică a procesului instructiv-educativ
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
și Craiova, prin întreaga sa activitate didactică și operă rămânând în debutul său profesional un continuator al liniei herbartiene prin intermediul lui Ion Popescu. Ca și Herbart, Velovan pornește în cercetarea sa de la fundamentarea psihologică a procesului instructiv-educativ, pentru pedagogul bănățean pedagogia nefiind doar o știință de cunoaștere și de legi, ci mai degrabă una normativă. Psihologia este știința care conferă fundamentare științifică pedagogiei. Velovan considera că la baza proceselor psihice se află un mecanism care, prin asocieri succesive și simultane, provoacă
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Popescu. Ca și Herbart, Velovan pornește în cercetarea sa de la fundamentarea psihologică a procesului instructiv-educativ, pentru pedagogul bănățean pedagogia nefiind doar o știință de cunoaștere și de legi, ci mai degrabă una normativă. Psihologia este știința care conferă fundamentare științifică pedagogiei. Velovan considera că la baza proceselor psihice se află un mecanism care, prin asocieri succesive și simultane, provoacă trecerea de la reprezentări (procese psihice pe care bănățeanul le identifica cu senzațiile) la noțiuni, iar de aici la sentimente și acte de
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
cunoștințelor și aplicarea lor. În sine, teoria sa are un pronunțat caracter speculativ, dar care conține și interesante observații ce adâncesc perspectiva herbartiană pe o linie mecanicistă. Petre Dulfu, Ilarion Velculescu și Grigore Patriciu - ultimul a activat ca profesor de pedagogie și metodică la Școala Normală din Bârlad - s-au remarcat mai degrabă pe tărâmul didacticii generale, didacticii speciale (practica pedagogică), mai puțin în domeniul teoriei pedagogice propriu-zise. Spiru Haret (1851-1912), primul doctor român în matematică cu o teză în mecanică
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
de pedagogul român nu se rezumă doar la educația intelectuală, ea vizează și celelalte forme ale educației, motiv pentru care Găvănescul critica intelectualismul herbartian contemporan: ,,Nu e nevoie să se respingă azi, cu multe argumente, această eroare psihologică, introdusă în pedagogie mai ales de școala herbartiană. Știința despre suflet ne dovedește că nu se poate vorbi în mod absolut de nicio facultate ca cea mai esențială în sensul că dintrînsa s-ar dezvolta toate celelalte. Nici intelectul nu e rădăcina din
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
culturale și sociale ale fiecărui neam), succesiunea obiectelor de învățământ, surmenajul etc. Un alt herbartian român, preocupat de istoria învățământului românesc și universal, dar și de didactică a fost Onisifor Ghibu (1883-1972). Acesta și-a obținut titlul de doctor în pedagogie la Jena sub îndrumarea cunoscutului herbartian W. Rein. Strict legat de problematica învățământului și educației, cele mai cunoscute lucrări ale pedagogului român sunt Despre educație (1910) și Anuarul pedagogic (1913). În domeniul cercetării pedagogice, profesorul ardelean s-a dovedit a
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
legat de problematica învățământului și educației, cele mai cunoscute lucrări ale pedagogului român sunt Despre educație (1910) și Anuarul pedagogic (1913). În domeniul cercetării pedagogice, profesorul ardelean s-a dovedit a fi un bun mânuitor a metodei comparative în istoria pedagogiei, prin intermediul căreia a reușit să clasifice și să analizeze studiile unor renumiți pedagogi europeni (Rousseau, Herbart, Paul Natorp, W. Rein, Fr. W. Főrster, C. Lombardo-Radice). În volumul Despre educație, Ghibu structurează problematica pedagogică în două capitole: în primul capitol sunt
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
sunt abordate problemele generale ale educației (educația moral-religioasă, educația ,,spirituală”, educația fizică și educația practică), în timp ce în capitolul al doilea autorul insistă asupra problematicii disciplinei din unitățile școlare, precum și pe organizarea învățământului. Doctrinar, Ghibu poate fi considerat un continuator al pedagogiei herbartiene, în special al elevului acestuia W. Rein. Vladimir Ghidionescu (1878-1948) trebuie considerat unul dintre primii promotori români ai pedagogiei experimentale. Punctul său de vedere în legătură cu utilizarea metodei experimentale în pedagogie este unul mai larg: asemenea metodă de cercetare nu
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
autorul insistă asupra problematicii disciplinei din unitățile școlare, precum și pe organizarea învățământului. Doctrinar, Ghibu poate fi considerat un continuator al pedagogiei herbartiene, în special al elevului acestuia W. Rein. Vladimir Ghidionescu (1878-1948) trebuie considerat unul dintre primii promotori români ai pedagogiei experimentale. Punctul său de vedere în legătură cu utilizarea metodei experimentale în pedagogie este unul mai larg: asemenea metodă de cercetare nu înseamnă experimentul de tip laborator, stricto senso sau observație sistematică și statistică a fenomenelor paideutice, ci ea le presupune în
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]