64,416 matches
-
pasul cu intențiile realizatorilor. Poate ambiția de a cuprinde prea mult dintr-o suflare este sursa unei acțiuni care nu de puține ori trenează. Poate dorința de a impresiona constituie motivul pentru care diversele torturi la care sînt supuse unele personaje sînt repetate în exces. Oricum ar fi Mumia rămîne un film cu succes indiferent de cît de (ne)mulțumiți s-ar arată criticii. Aceste filme există ca atare dincolo de voință noastră, reușită lor rezidă în rezultatele de box-office și nu
Super-productiile timpurilor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17612_a_18937]
-
înseamnă că toți sîntem, păstrînd evident proporțiile, pe undeva atît îndrăgostiți de noi înșine, cît și condamnați la o iubire deziluzionata, ca rezultat al singurătății fiecăruia dintre noi. Într-o scriere de tinerețe, Kierkegaard descrie așa-numitele hoinăreli de fotoliu. Personajului sau, un oarecare Johannes Climacus, nu i se permite niciodată să-și părăsească încăperea, așa cum călugărul nu își poate lăsa chilia. Ori de cîte ori Climacus vrea să iasă în lume, tatăl său îl ia de mînă și îi propune
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
observator fin) și pot încheia din snobism cu Marin Preda (nu mă omor după românul rural)". Oricum, Cezar Petrescu are șansa de-a deveni un "caz", adică un proces redeschis. Ne propunem a-l comenta în rîndurile ce urmeaza în calitate de personaj al propriei sale literaturi epistolare. E vorba de un set consistent de scrisori pe care Cezar Petrescu le-a adresat Georgettei Ciocâlteu, a treia sa soție, cu peste două decenii mai tînără decît el, de care s-a îndrăgostit pe
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
el oare o garanție că vom însemna o excepție în mulțimea cea multă, banală, inconștiență și pasivă?". În fond, firele tuturor acestor texte converg spre un autoportret. "Spovedania" febrila, mereu reluată, retușata și completată, a romancierului, tinde la imaginea unui personaj, exprimat la persoana întîi, printr-un monolog, care, asumîndu-și confruntarea antitetica cu juna Georgetta, visează o expresie obiectivă. "Scandalul", "oroarea", "monstruozitatea" puse în joc aparțin unei tipologii luciferice. Afectînd debarasarea de literatură, Cezar Petrescu nu contenește a face literatura, implicîndu-si
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
acest optimism, deși sînt cu părul alb că neaua, măi trag nădejde că relațiile normalizîndu-se, vom avea iarăși prilejul să ne revedem și să stăm la povești pînă la ziua". Nu putem spune altceva, în încheiere, decît că, înfătisîndu-se ca personaj el însuși, mai întîi în postura de "adolescent quadragenar" pasional îndrăgostit, apoi în cea de vîrstnic cardiac, încrezător însă în "viteza" lui specifică "de refacere", care "a scandalizat medicii", Cezar Petrescu ne descoperă surprinzătoare afinități cu... Camil Petrescu: febrilitatea intelectualului
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
echivalent al lui Nicolae Ceaușescu în literatura, un dictator! Iar în ceea ce-l privește pe Alex. Ștefănescu (poftim, Gabriel Plesea mă pune în situația să vorbesc despre mine la persoana a treia!), furibundul publicist crede că este și el un personaj odios, aducând argumente de genul: În privința trecutului lui comunist, la București fiind, mi s-a recomandat să ămai întreb și pe altiiă, tot așa cum la New York o persoană demnă de toată încrederea mi-a destăinuit tratamentul oribil suferit din partea acestui
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
scenica a dobândit un plus de atractivitate ridicând totodată gradul de dificultate pentru interpreți, unii mai puțin rodați în arta actoriceasca. Lucrând fiecare detaliu muzical de frazare, dicție, accente, ritm etc. și fiecare gest, explicând cum se conturează complex un personaj, Mariana Nicolesco a fost în acest concert-spectacol nu numai interpreta (Donna Elvira), partenera atentă, ci și regizor inspirat, reușind să adune o distribuție de debutanți în majoritate într-o imagine perfect coerentă, cu putere de sugestie infinit mai pregnanta decât
O lectie de stil mozartian si un concurs by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17611_a_18936]
-
a evoluat cu o voce de calitate dar mai ales cu o mobilitate a expresiei, o naturalețe și o plasticitate a cantului îmbinate cu un autentic simt al scenei ce-l promit unui viitor de marcă. El a propus un personaj foarte dinamic, nu în linia seducătorului rafinat ci un bon viveur plin de brio, trecând convingător peste dificultățile acestui rol zdrobitor. Cu Leporello a basul italian Luca Pisaroni (laureat din ediția trecută), timbru frumos, flexibil, natura extrem de muzicală, ei au
O lectie de stil mozartian si un concurs by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17611_a_18936]
-
bine condusă. În Donna Elvira (unul dintre marile ei roluri) Mariana Nicolesco a creat un model a ceea ce înseamnă cânt nobil, ea a conturat din câte un gest sau o nuanță prin perfectă rostire a recitativelor care anima viața cantului personajul îndurerat, patetic; iar în ansambluri (excelent septetul final) s-a retras în umbră lăsând în prim plan pe tinerii ei parteneri. Revenind la concurs, se poate spune cu certitudine că ediția a III-a a fost un real succes: în
O lectie de stil mozartian si un concurs by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17611_a_18936]
-
Dar, în vreme ce scriitorul francez istorisește banală aventură a unui individ ce călătorește cu autobuzul în aproape o sută de variante stilistice, Günter Grass insufla celor 100 de povestiri unul și același "zgomot de fond", împrumutînd doar "vocea", doar "idiolectul" sau personajelor care apar și dispar odată cu fiecare an al veacului, aidoma păpușilor ce se rotesc la schimbarea orelor, în vechile turnuri medievale cu ceas. Spre deosebire de aceste păpuși mecanice care șunt pure alegorii, personajele lui Günter Grass șunt oameni de rînd implicați
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
de fond", împrumutînd doar "vocea", doar "idiolectul" sau personajelor care apar și dispar odată cu fiecare an al veacului, aidoma păpușilor ce se rotesc la schimbarea orelor, în vechile turnuri medievale cu ceas. Spre deosebire de aceste păpuși mecanice care șunt pure alegorii, personajele lui Günter Grass șunt oameni de rînd implicați fiecare în felul lui într-un eveniment istoric memorabil: un soldat german care în 1900 participa la înnăbusirea asa-umitei "răscoale a boxerilor" din Chină, un vechi activist de stînga 68-ist, care
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
memorialului victimelor revoltei din ghettoul varșovian...). Episoadele autobiografice șunt rarissime în această cronică a veacului pe care Günter Grass îl considera din titlu ca fiind "al lui". Opțiunea nu este expresia unei vanități scriitoricești, cît a convingerii autorului că, prin personajele ce-i poartă propria voce, ar putea transla în structura epicului, în formula prozei scurte, sedimentele unor întîmplări de referință din timpul acestui veac. Günter Grass a depus un vădit efort spre a-și redacta, în doar un an și
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
parte, cea mai "literară", conține și principalele trăsături ale celor două "lumi" separate, într-o serie de dihotomii, supuse toate unei viziuni de esență pozitivista; om-natură, stiintă-natură, ordine-dezordine, sigur-nesigur, previzibil-imprevizibil, static-schimbător, lista rămînînd deschisă. Cartea oferă tezist, prin intermediul celor două personaje, tata și fiu - alter-ego al autorului -, două tipuri opuse de "tratare" și relaționare cu natura: tatăl o preferă domesticita, segmentata și îngrădita, fiul o dorește în chiar starea să "naturală", sălbatică și aparent haotică. Unul și-o aproprie anulîndu-i individualitatea
Nostalgia unei mai vechi relatii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17641_a_18966]
-
erou pozitiv. Don Quijote lupta, deși în numele unui ideal himeric, Mîskin e un contemplativ, un confesor gentil, un Isus (sic) printre cupe de șampanie". Minat de acelasi duh potrivnic, G. Călinescu insinuează că starețul Zosima ar avea concepții atee (!), iar creatorul personajului ar fi un "om modern, dar cu fantezie medievală"10). Ion Ianosi consacră un studiu monografic "cazului" Dostoievski, aducînd că "martori" în imaginarul proces pe Nietzsche, Berdiaev, Sestov, Camus, Gîde, Thomas Mann. Spre cinstea exegetului, concluzia - sau, în limbajul sau
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
nume de referință în critică românească dedicată lui Dostoievski: cel al lui Valeriu Cristea. Acesta adîncește perspectiva oferită de eseul neterminat al lui Dinu Pillat, Dostoievski în conștiința literară românească, datat 1975. Prin Tînărul Dostoievski (1971) și îndeosebi prin Dicționarul personajelor lui Dostoievski (vol. I, 1983, vol. ÎI, 1995), Valeriu Cristea depășește dezinvolt contextul cultural românesc, alăturîndu-si "vocea" europenilor K. Mociulski, Dostoievski - jizni i tvorcestvo, 1947; Anna Grigorievna Dostoievskaia, Dostoievski, 1930; Aimée Dostoiewsky, Vie de Dostoievsky par să fille, 1926; André
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
se va întoarce înapoi, în mînăstire" (p. 198); Asta era una din cele mai principale idei de ale lui..." (p. 301) etc. Trec peste nefirească ortografiere a numelui romancierului, în răspăr cu uzanțele ("Dostoevschi"), precum și pește aceea a unora dintre personajele sale ("Caramazov"; "Smerdeacov"); dar nu pot trece, iarăși peste neconcordanta verbelor din fraze precum: "Cand, în sfîrșit, sicriul se apropia de mănăstire, călugării ieșiră la poarta cea mare spre a-l întâmpina pe tatăl meu, scrie Liubovi mai departe care
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
Dostoevschi" (p. 191)! În loc de exegeza, Paulin Lecca grupează, la un moment dat, citatele "pe puncte" (în cap. Combaterea hulitorului), nu altfel decît ar fi făcut-o oricare licean, în vederea unei discuții libere la ora de literatură universală! Confuziile glas auctoriala personaj abundă. Spațiul nu-mi permite decît un exemplu: "Dar milă lui Dostoevschi, izvorîta din mila Mântuitorului lumii se întinde și asupra hulitorilor înșiși. Departe de a-i uri, el îi iubește și se roaga cu toata smerenia pentru ei. Cand
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
minune. Ceea ce este cu neputința la oameni, este cu putință la Dumnezeu. Nu reeducarea, ci învierea". Pun pe seama unui avînt lacunar, specific monahilor, aceste erori de logică... Un comentariu pertinent era de așteptat, din partea unei fete bisericești ortodoxe, asupra opiniei personajului Zosima privitoare la sinucidere (p. 285). În loc de aceasta, doar amplul citat din Frații Karamazov este așezat dinaintea cititorului... Concluzia fusese trasă indirect, în această problemă, de alt exeget, citat și el, din fericire, la pagina 117: "Pedeapsă cu moartea ne
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
motive de reducere a cheltuielilor cu personalul, deși pe locul său este adusă o respectabilă și eficace doamnă. Judicios, John May își pregătește bagajele, insistând însă să rezolve un ultim caz, caz care îi prelungește șederea peste termen. În construcția personajului, Uberto Pasolini este extrem de minuțios, spre exemplu, traversând o stradă evident pustie printr-un loc regulamentar, John se asigură aruncându-și scurt privirea spre cameră și înaintează apoi aproape robotic. Această deambulație, are ceva mecanic, de resort într-un mare
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
au cunoscut. Cenușiul John May se află în fața unei life story care e departe de still life-ul poveștilor de până atunci. Relieful accidentat al acestui traseu destinal în care asemeni unui detectiv pătrunde infatigabilul funcționar îl aduce în fața unor noi personaje fiecare cu story-ul lui. Existența întortocheată a fostului soldat în războiul Malvinelor, lăsând o amprentă indelebilă în amintirea unui camarad pe care l-a ajutat să supraviețuiască, dar și femeilor din viața lui, până și cerșetorilor în lumea cărora se
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
căror servicii funerare au fost asigurate de funcționarul omenos, cu alte cuvinte o mântuire în toată regula, răsplata postumă fiind asigurată. Nu mă îndoiesc că acest final a mulțumit publicul larg, el este însă deficitar pentru film, regizorul devenind avocatul personajului față cu posteritatea, mult prea nedreptăț itului John May care merita, nu?, o sanctificare. Chiar și așa, filmul lui Uberto Pasolini impune un discurs cinematografic condus cu moderație, respect față de detaliu, cu o simplitate sensibilă care permite pe fundal apariția
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
artist german Alfred Kirchner și în scenografia lui Karl Kneidl. Vom încerca să analizăm acest spectacol la două paliere total diferite: cel regizoral și acela muzical. Alfred Kirchner face o lectură personală a operei Țoșca, păstrând, fără îndoială, relațiile dintre personaje, dar operând modificări în structura compoziționala a acestora, nemaiținând cont nici de indicațiile date de compozitor în partitura. În dorința să de a transpune lucrarea în actualitate, renunță la costumele epocii, preferând o vestimentație modernă în care abundă doar două
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
la care nu putem gasi un răspuns: de ce regizorul l-a pus pe Scarpia să se autoflageleze, lovindu-se cu o curea, gol până la brâu, în timpul Te Deum-ului? Este un gest teatral neartistic, inestetic și nefuncțional cu structura caracterologica a personajului. Scarpia este un baron, un om de lume, aristocrat, cinic, rău, bigot, disimulat, criminal, dar foarte atent cu gesturile sale în public. Este greu de crezut că ar putea avea o criză de conștiință în biserică. Acest simbol coboară momentul
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
sacralitate specială pe care i-o transmite compozitorul. În același timp, ne pare nefiresc gestul Toscăi care cu florile destinate Madonei îl lovește cu furie pe Mario, bagatelizând pioșenia momentului. În acest fel, se produce o distorsiune nefericită în raport cu caracterul personajului. Actul al II-lea, având o dominantă generală negrul, motivată aici de atmosfera sumbră a cabinetului lui Scarpia, în care se vor petrece orori, torturi și interogatorii fioroase, are, într-adevăr, o coerentă firească. Dar și aici, anumite „găselnițe” regizorale
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
unele pentru noi negăsindu-și un răspuns. Dar orice spectacol poate avea neîmpliniri, demonstând însă și elemente reușite. Unele simboluri mi se par demne de relevat. Odată cu actul al II-lea se respectă un anumit joc teatral de interacțiune între personaje, cre`ndu-se momente de dramatism. Premiera a avut o distribuție internat ională, alături de artiști români prezenți în distribuție. În rolul titular a evoluat soprana gruzina Iano Tamar, cunoscută la noi de la Festivalul Enescu, când a interpretat personajul Lady Macbeth din
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]