10,156 matches
-
a dispărut și apartamentul ei. Nu mai mă învecinez cu nimeni. Deschid ușa și vizavi e doar perete. Și un tablou mare, cu macarale și buldozere, cum se lucra pe șantiere până nu demult. Și tabloul acela, ce curios, îl pictase unul, Condrat Focan. Nu cred că ați auzit de el. Era în vogă acuma vreo treizeci-patruzeci de ani. Cu proletcultismul, dacă ați auzit de chestia asta. O licheluță, tipic proletcultistă. Curios că tabloul acela fusese la noi, la Județeană mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se mai dea mare că blamează acum arta revoluționară, devotată. Și cu Goncea, știe ea ce-a fost? Comenzi erau, da’ știe ea câți bani lua el și câți Goncea? Că sprijinea, cică, artiștii. Și dacă nu te lăsai sprijinit, pictai până la urmă afișe la Salcia, în Baltă. Sau la Chilia, cu tăietorii de stuf pentru export. Vedea tabloul. Îl pictase în 1957, pentru Expoziția Județeană organizată când, la 7 iulie, s-a încheiat colectivizare în Dobrogea. Goncea era atunci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
da’ știe ea câți bani lua el și câți Goncea? Că sprijinea, cică, artiștii. Și dacă nu te lăsai sprijinit, pictai până la urmă afișe la Salcia, în Baltă. Sau la Chilia, cu tăietorii de stuf pentru export. Vedea tabloul. Îl pictase în 1957, pentru Expoziția Județeană organizată când, la 7 iulie, s-a încheiat colectivizare în Dobrogea. Goncea era atunci și el tânăr, locotenent, căpitan, ce-o fi fost. S-au cunoscut într-o comună, unde Goncea venise să grăbească colectivizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lui aprilie.Cu câteva zile mai înainte se înființase funcția de președinte al României și Ceaușescu depusese jurământul de șef suprem al statului. Văzuse poza color într-o revistă și se gândise că poate dă lovitura. Într-o săptămână a pictat tabloul cu Ceaușescu depunând jurământul, cu tricolorul pe piept și buzduganul în mână. Cei de la Uniune nici nu s-au uitat la el. Mai aveau încă două duzini de astfel de tablouri, cinci semnate de mari maeștri. Trei vestiți sculptori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de alta“, se scuză cel din față. Irimia îi spusese direct. „Îți dă atelieru pentru că am eu nevoie de el, înțelegi? Nu mai am unde să fut. Garsoniera de pe Hambarului mi-au confiscat-o. Vor să mă bage la ilicit. Pictezi și tu, mă rezolv și eu, și toată lumea-i mulțumită. Nu mai stau cu morcovu-n conștiință că mă urmărește careva. Jos e ICRAL-ul. Câtă lume nu intră aici. Unele cucoane mai urcă și la tine. Care-i problema, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ele. În spatele ei, Lurch se prefăcea că-i sucește gâtul unei găini. Muncise din greu la respectivul așa-zis echipament, de câteva ore, mergând până la a șterpeli câteva fire de iederă dintr-un colț al cicloramei pentru mine, a le picta cu sprayul în argintiu și a face găuri în structura mobilului, prin care să le trecem. În mod clar, era inutil să i se explice lui Marie că-i cerusem o părere din punct de vedere estetic. Pe aceea mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a v-ați-ascunselea pisoi nemișcat Plopii troieniți - spre puful căzând doi pui își cască ciocul Clipa prezentă - ciripit nesfârșit din florile de tei Mireasmă de tei - țestoasa scoate capul din carapace Zborul săgetând cerul dimineții de mai - oloaga privește Pe obraz pictat zâmbetul mov până-n urechi - vremea dudelor Copii la dude - ciorile-n zbor fac zarvă speriind hoții Melci pe firele de iarbă legănați de vânt - iar visez la zbor Înflorită-n zori trompeta îngerului - câtă liniște Pisoiul vărgat strecurându-se-n
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
vânt - croncănit de ciori Dintr-o dată-n soc florile-s veștejite - și iubirea ta În umbra tufei pisica se răsfață - tihna amiezii În așteptarea ploii - albastrele-nflorite printre mărăcini Gâze în zig-zag pe asfaltul fierbinte - umbra nicăieri Legănate-n vânt pictează cerul în mov - flori de tuia Merele în pârg - curcanul se înfoaie de-atâta roșu Două crăițe fremătând involte-n rond - arabesc floral Pe nisipul ud scoici, copii și pescăruși - orchestra mării Scoicile goale legănate de valuri - ultimul tangou Vuietul
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
cu frișcă, azvârli o jumătate în lagună și lăsă ca cealaltă să ardă câteva minute, până când ploaia, furioasă, îl transformă în cărbune întărit. Într-o dimineață, un soare violent dădu o crâncenă bătălie ca să se impună; scoase sclipiri din lagună, pictă selva în culori, transformă cenușiul monoton al orizontului în mii de culori verzi, diferite, și începu să usuce pământul luminișurilor, dar strădania lui a fost zadarnică: pierdu bătălia și, din nou, veni ploaia, stăpână absolută pentru zile întregi, pentru săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
jos. Un drum lung, foarte lung, iar sus, pe culmea strâmtă, câțiva puțini la număr care încercau să-și apere privilegiile împotriva acelora care erau pe punctul de a-i ajunge din urmă. Tablou pe care ar îndrăzni să-l picteze doar Hieronymus Bosch; coșmar ce îi copleșea în fiecare noapte pe milioane de bărbați și de femei, nerăbdători să mai înainteze a doua zi încă un centimetru, zbuciumați la gândul că ar pierde totul într-o clipă. Nu, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dar de o constituție robustă; cu pielea deschisă la culoare, dar cu trăsături orientale, aproape mongolice; cu privirea crudă, dar cu zâmbetul deschis și râsul spontan. Să tot fi fost strânși vreo douăzeci, majoritatea bătrâni, dar erau și mulți războinici pictați din belșug și nu s-ar fi putut spune care era căpetenie, vraci sau șef mai mic de trib, căci nici unul nu părea să dețină autoritatea asupra celorlalți. Toți apăreau goi, cu excepția clasicei fâșii roșii înnodată de penis, și vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a surprins pe vraci și pe ajutoarele sale prăjind o mare cantitate de fructe de Genia, pe care ei o numeau „huito“, înfășurate în frunze de palmier. Obținură astfel un lichid negru ca tușul chinezesc, cu care începură să-și picteze cu grijă trupurile unii altora, desenând cu o ciudată perfecțiune oasele scheletului pe piele, astfel încât, atunci când își încheiară sarcina, puteau fi luați drept adevărate schelete în viață. — Ce fac...? José Correcaminos venise din nou alături de el și se așeză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dintr-un tărâm într-altul, sunt „luntrea lui Caron” în care fie taxatorul, fie birjarul primesc ortul, primesc, acceptă plata transgresării sau a transcenderii. Imagistica bordelului, imaginea, perspectiva din La țigănci amintește de templul Șibilei din Eneida pe care erau pictate „dragostea spurcată a Pasiphaei cu un taur cu care sa împreunat cu vicleșug; apoi Minotaurul, corcitură, jumătate om, jumătate taur, rodul unei patimi neîngăduite”. Este portalul trecerii, transgresării în Lumea subterană, o lume labirintică, plină de probe inițiatice, o lume
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
unde Brunetti văzu un portret al unei femei bătrâne ce se uita Îndrăzneț la privitor, cu un măr pe jumătate descojit Între mâini. Îi lipsea delicatețea celorlalte, deși era bun Într-un fel convențional, drăguț. Dacă celelalte ar fi fost pictate de fiul maiorului, Brunetti ar fi Înțeles regretul că băiatul alesese să studieze medicina. Dar așa, era limpede că băiatul făcuse alegerea potrivită. — E foarte bun, minți el. Și celelalte? — O, eu le-am făcut. Dar cu ani În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se mai simte zbuciumul mării care insuflă teamă... teamă față de forțele naturii. Dar răsărirea soarelui este asemenea ivirii unui ghiocel în timpul iernii. Culorile vii se îmbină plăcut, iar cerul roșiatic parcă arde în cele mai puternice flăcări, oferind un tablou pictat de un artist ce surprinde perfect liniștea de după furtună. În depărtare se zărește o mică rătăcită corabie ce încă nu s-a trezit din haosul mării. Plutește în valurile potolite și se apropie domol de malurile lovite de furia naturii
Furtună pe mare. In: ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_665]
-
anotimp... Deci e o zi cu totul și cu totul specială! Soarele strălucește, iar razele lui mângâie apă liniștită a râului din apropierea casei Denisei. Ea este o fată cuminte, frumoasa și ascultătoare și a ieșit să admire peisajul toamnei. Ea pictează cerul albastru cu un soare puternic strălucitor, dar în pictură se mai găsește și covorul jucăuș al frunzelor și copaci mișcați de vântul lent și plăcut... Denișa a mai pictat și pârâul minunat care curge lin, iar sunetul picăturilor de
Toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Denisa Eavorschi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_674]
-
și ascultătoare și a ieșit să admire peisajul toamnei. Ea pictează cerul albastru cu un soare puternic strălucitor, dar în pictură se mai găsește și covorul jucăuș al frunzelor și copaci mișcați de vântul lent și plăcut... Denișa a mai pictat și pârâul minunat care curge lin, iar sunetul picăturilor de apă care se scurg pe pietrele uscate sfârâie formând un cântec miraculos ce te pune pe gânduri mereu când îl auzi. Denișa a terminat pictură și intră în casă. Așa
Toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Denisa Eavorschi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_674]
-
cât și de o bibliotecă ce deținea 15000 volume, incluzând literatura beletristică, literatură pentru copii, critică literară, literatură pedagogică, culegeri necesare la majoritatea disciplinelor și alte auxiliare pentru elevi. Cancelaria, holurile de la intrarea profesorilor și cabinetul de istorie au fost pictate de către un grup de studenți de la Universitatea de Arte Plastice Iași, cu scene ample inspirate din Biblie și din istoria românilor. Picturile au fost realizate în primăvara anului 1998, imaginile impresionează și impun o atmosferă plină de spiritualitate. Liceul Teoretic
Istoricul Instituției. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Afloarei Marian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_577]
-
distrug ce este mai important fără să-și dea seama. Acum să continuăm... După cum am spus: zâna primăverii și ajutoarele ei, acolo, în adâncul pădurii, muncesc din greu... Dar de ce muncesc? O să ajung și acolo... Muncesc deoarece ele trebuie să picteze fluturii în culori vii, trebuie să le construiască traseul albinuțelor, să găsească familii buburuzelor, să trimită furni cuțele la adunat grăunțe pentru iarnă și multe alte lucruri. Bunicule, iarba de ce înverzește? Tot zânele presară praful lor magic peste câmpuri și
Misterul primăverii. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Floricu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_676]
-
presupunea greșit, dar asta numai pentru că, deși fără prea multă tragere de inimă, Alice considerase că era mai bine să nu-i arate maică-sii periuța de dinți reciclată care, despuiată de perii din vârf, încovoiată cu ajutorul apei calde și pictată cu niște stele cam tremurate, devenise ceea ce Jake descrisese, atunci când i-o prezentase lui Alice, o „brățară de naștere“. Mama lui Alice a decis să schimbe subiectul. În legătură cu botezul Rosei, a spus ea veselă. Dacă vreți, puteți să folosiți grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de economii. Ochii parcă fierți ai asistentei Harris s-au rotit de jur împrejur într-o manieră dezaprobatoare. Apoi s-au oprit asupra fundului în mare măsură dezgolit al lui Gary, pictorul pe care Amanda îl angajase de curând ca să picteze ceea ce ea numea „dormitorul cel mare“ și scara în culori antichizante. Lui Hugo nu-i plăcea albastrul șters care era aplicat în acele clipe pe scară. După un efort de memorie considerabil, a realizat că era exact aceeași nuanță ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de curând e același lucru cu a arunca o banană pe Oxford Street. —Încântător, a zis Amanda. —Vrea ca de Crăciun să-mi fac o liposucție la fund. Și mai încântător. —Nu-i așa? Laura și-a privit mohorâtă unghiile pictate tot fucsia. După care a ridicat ochii, i-a aruncat lui Hugo un zâmbet ispititor și și-a aranjat una din bretelele sutienului. —În orice caz, măcar pentru câteva ore, am scăpat de-acolo. Scorpia de soacră-mea are grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu și-l mai permitea. Mai târziu, în cursul acelei dimineți, Hugo a arătat unui cuplu în vârstă un bungalow care, în mod incredibil, se numea „Osokozi“. Mai degrabă „Osourât“1, s-a gândit Hugo când a observat inorogii hidoși, pictați cu vopsea maro, care tronau deasupra fiecărui stâlp al porții. În ciuda aspectului și a prețului exorbitant, cuplul părea realmente interesat de proprietate. Bătrânica s-a întors către Hugo cu niște ochi apoși, dar încrezători. Dacă ați fi în locul nostru, credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la azilul de drogați. La început, lui Alice i se păruse ciudat să umble nemachiată. Dar, după ce Jake insistase că-i place mai mult cum îi stă așa, naturală, Alice nu mai văzuse de ce să se mai deranjeze să-și picteze întreaga mască de război. — Hugo, a zis el ridicând o mână. Hugo Fine. — A, îmi amintesc, a spus ea dându-și seama, dezamăgită, că acest cavaler cu vorbe blânde și batistă curată era agentul imobiliar și soțul detestabilei Amanda Hardwick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
încântat. —Vreau să vă văd pe amândoi acasă. Când Alice i-a surâs, Hugo a simțit că i se înmoaie genunchii. Din motive care nu aveau nici o legătură cu Theo. În bucătăria de la Fitzherbert Place, Alice se holba la ciobănițele pictate pe ușile bufetului. Asta trebuia să fie opera Amandei Hardwick. Deasupra se ghiceau eforturile evidente ale lui Theo. Efectul culorilor pastelate și al sculpturilor acoperite cu piure de banane era aproape suprarealist. — Scuze pentru dezastru, a bolborosit Hugo. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]