5,205 matches
-
ai greșit înainte ca eu să mă fac în vreun fel vinovat) constând în zece pupici pe care mi-i vei da... în gând... după cum urmează: 2 drept pe mijlocul buzelor 1 la fiecare colț al gurii 2 pe fiecare pleoapă 1 pe fiecare obraz. Dacă îți faci drum la Paris între mijlocul lui aprilie și mai, spune-mi, scumpa mea Jeanne, dacă mi-ar fi cu putință să te întâlnesc, căci asta m-ar face nespus de bucuros. Cu acest
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
umedă, cât delicios de mucilaginoasă, cu gust de Amontillado, avu în ea destulă putere ca să mă forțeze sau mai curând, să mă respingă, până m-am proptit cu spatele de tocul ușii și am rămas acolo, moale și neajutorat, cu pleoapele strânse puternic, într-un extaz al limbii". Pentru tânărul scriitor, care se simțise mereu prins în vâscozitatea unei "mări a Sargaselor", împotmolit în zbuciumările sale sexuale ca într-un hățiș de alge, sărutul acesta era o plonjare bruscă în ape
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ar fi stat romantică la lumină unei lumânări de seu de oaie decât la cea a unui sfeșnic de cincizeci de kilograme de aur masiv. La o primă vedere, lumea capitalista părea perfectă, dar acesta era doar fardul dat peste pleoapele ei obosite. A doua zi, Lăură se duse în zona Universității pentru a cunoaște viața studenților de aici. Acolo avu marea surpriză să vadă tot felul de drogați, distribuitori de plăceri la toate colțurile, arme vândute fără control, o întreagă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
permit atingerea obiectivelor fixate. Psihoterapeutul trebuie apoi să își evalueaze tratamentul în două moduri diferite și complementare: a) prin observarea directă a pacientului. Aceasta se face căutând în timpul relaxării, posibilele zone de tensiune cum ar fi, încruntarea frunții, bătăile de pleoape, tensiunea buzelor, a maxilarelor, a bărbiei, o respirație neregulată, mișcări în membre, tresărirea pacientului la zgomote neașteptate, observarea modului în care pacientul părăsește relaxarea prin mânuirea membrelor, pentru a vedea stadiul tonusului; b) psihoterapeutul trebuie să informeze cum trăiește pacientul
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
din factorii implicați în creșterea și diferențierea celulară, reținând legătura lor cu procesul de carcinogeneză virală. EGF (factorul de creștere epidermal) a fost descoperit urmărindu-se evolu ția post natală la șoarecii de laborator. S-a demonstrat că stimulează deschiderea pleoapelor și apariția prematură a dinților. Ulterior s-a văzut că este secretat de glanda mamară exocrină și de glandele salivare. Este activ în proliferarea mai multor tipuri de celule, între care cele epiteliale și mezenhimale, atât in vivo cât și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Ionel dă și altă semnificație orbirii lui Oedip. Ignoranța inițială a personajului cu privire la propriul trecut este asimilată chiar de el, în sens metaforic, orbirii : Am fost orb/ și am bâjbâit un drum de negură/ dar vreau/ să-mi rup acum pleoapele de beznă,/ cu totul vreau acum/ să mă trezesc ! (scena 1). Tiresias - care, potrivit unei legende transmise de Hesiod, și-a pierdut vederea drept pedeapsă pentru că a arbitrat în favoarea lui Zeus disputa lui cu Hera - îl apostrofează în termeni similari
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nici măcar dacă a visat sau nu. Peste zi, între injecții, ședințe de kinesiterapie și recoltări de sânge, se odihnește. Citind sau somnolând lungită pe canapea. Atunci, imaginea farului luminând la intervale regulate o mare fără lună i se strecoară pe sub pleoapele pe jumătate închise sau chiar între paginile cărților. Mereu la fel de limpede și la fel de obscură. Fragment nomad, călătorind prin cosmosul lăuntric ca o țandără de stea explodată. Timpul și spațiul s-au micșorat mult. Și cu cât mai tare se apropie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
că o să bată la ușă, că trebuia să bată la ușă, că bătuse deja la ușă, dar el adăsta cu sânul Isidorei lipit dulce de pântecul lui, știind bine că era totodată altundeva deja. O limbă de foc îi linse pleoapele. Se răsuci mormăind. Tatăl lui stătea lângă pat, gata de reproșuri, sprijinindu-și brațul pe micul gheridon, unde își pusese chipiul cu frunze de stejar aurite. "Scuză-mă, spuse el, dorm, călătoria a fost lungă." Brațul galonat lovi gheridonul și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
națiunii sări în aer, apoi se rostogoli pe un scaun, unde rămase fără să se mai clintească. Va trebui să-l lipesc la loc pe fotografie, gândi el și se întoarse pe partea cealaltă. Limba de foc îi linse iar pleoapele. Întredeschise ochii. Îl orbi strălucirea unui incendiu; lumea era pe cale să ardă ca o torță, sub ochiul triunghiular al lui Dumnezeu, șezând pe un nor. Se trezi de-a binelea. Într-o încăpere necunoscută sau aproape. Perdelele netrase complet filtrau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
unui uriaș blond, care trecea pe acolo, cu o chitară atârnându-i de gât, și, în rusa imparabilă învățată la un curs intensiv, îl somă în numele frăției dintre popoare să-i scoată din încurcătură. Trubadurul filtră o privire verde-albastră printre pleoapele leneșe și o măsură din tălpi până în creștet pe viețuitoarea plăpândă, cu ochi încercănați, care se exprima în limba lui Pușkin. Fără o vorbă, apucă valizele fetei și merse să le lase acolo unde trebuia, în vreme ce posesoarea lor se ținea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
rusa ei intensivă care nu presupusese subiecte atât de complexe, Margareta își extrase din memorie un cuvânt simplu, dar adecvat, un soi de comprimat lingvistic destinat să găsească, ajungând la destinație, volumul normal, ca un balon gonflabil. Arcadi își închise pleoapele leneșe, ușor umflate prin conformare: ne-am înțeles, începem în sfârșit să vorbim! Și îi răspunse și el cu un cuvânt-pivot a cărui radiație îi suplinea propriul context. Ea îi primi mesajul fără dificultate. Se născuse o nouă metodă de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ia ca pe un compliment: "Pușkin!" Aha, înseamnă că ea îi spusese despre pasiunea lui literară! Poate pentru că o bântuia gândul la bărbatul ei. Sumbru, Arcadi ciocni în cinstea lui Pușkin, poetul său favorit, poetul. Filtră o privire albăstruie printre pleoapele pe jumătate lăsate: știa el, oare, acest erou homeric iute de picior și grăbit să câștige avantaj, că el și soția lui nu aveau în comun un poet doar!? Plecându-și fruntea ca un taur care trece la atac, Arcadi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de ceea ce vedeau. Probabil vedeau mai mult decât îmi era mie îngăduit să observ, sesizau poate sublimul mișcării, al acelei expresii într-o desăvârșită armonie cu linia plutirii în aer, o revelare a frumuseții înseși. Pe fețele lor luminate doar pleoapele se mișcau, când lent pentru ca ochii mari să cuprindă întreaga arhitectură a zborului păsării, când repede, clipirile producându-se în ritmul zbaterilor de aripi. Încercam toți trei o emoție estetică, nu? Cineva spunea că o ființă este cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
nu este desprins din nu știu ce basm fermecător, ci se înalță ca un abur de vrajă din miraculoasa pădure. Toamna, codrul este un spectacol unic, colorat și hipnotic. Drumul rătăcit printre copacii imperiali persistă ca o magică amintire, aerul pădurii vibrează pleoapa deschisă a sufletului. Apoi, pe sub arcul semeț de lumină filtrată a sfârșitului de brumar, prin care frunzele tremură și se închină smerite, am trecut în starea de spirit a bisericii vechi din Dobrovăț, ctitorie a lui Ștefan cel Mare spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sfinții și îngerii pictați pe bolta înaltă, care se uită la noi cu ochii mari, mirându-se de prezența celor de jos. De unde au venit și unde se duc oamenii aceștia? Se întreabă îngerii de sus, de deasupra catapetesmei. Închidem pleoapele și totul dispare. Am rămas doar cu răceala pe care o tratez acum medical. Și cu câteva idei despre cartea lui Nicolaus Olahus (1493-1568) din care încă mai am de citit câteva pagini. Cine mai pomenește azi de umanistul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Turnu Măgurele; sau cu Stan V. Cristea de la Roșiori de Vede și Florin Burtan de la Alexandria, scriitorul Virgil Andronescu este autorul a patru volume de versuri: ,,Poezii’’, editura Tipoalex, 2003; ,, Chipul tău blând, coborât din icoane, mă ține strâns sub pleoapă’’, editura Tipoalex, 2010; ,, Ultimele luni din viața umbrei mele’’, editura Alfa, Iași, 2011; ,, După Dumnezeu, potopul !’’, editura PIM, Iași, 2011; și acest volum de proză ,,Foaie de observație - jurnalul unei conștiințe - ’’, editura PIM, Iași, 2012. Îmi planificasem să citesc acest
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
papucii” speciali, turnatul delicat al ceaiului, să fii feminină și să porți o conversație plăcută, să cânți la shamisen etc. Cum vă machiați pe atunci? Sprâncenele erau desenate cu cărbune, la fel și conturul ochilor, dar foloseam și roșu pe pleoape. Buzele erau în așa fel colorate, încât să devină lucioase și senzuale. Mai ales buza de sus...În sfârșit, sunt multe de povestit, nu intru în amănunte. Am ajuns Gheișă! Eram una din Gheișele căutate, fiind invitată de oaspeți înalți
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
un ochi, uitându-se atent la noi, ca să-și dea seama cam ce fel de specimene suntem. Informația, odată ajunsă la creier, s-a ordonat încetarea supravegherii "obiectivului", întrucât nu prezenta absolut nicio importanță din punct de vedere strategic. Așa că pleoapa "consumatorului de miere de albine" a revenit la poziția inițială, adică aceea pe care o avem de obicei, după vizita nocturnă a lui Moș Ene. Moș Martin continua să rămână mai departe tăcut și impasibil la zgomotele din jur, filozofând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vedea miriștea părului nebărbierit, începuse să se micșoreze, asemenea capetelor tăiate și purtate ca trofeu de anumite triburi, după ce fuseseră tratate prin procedee numai de ele știute și aduse la dimensiunea unui cap de păpușă. Ochii mici, acoperiți de niște pleoape roșii, pluteau sperioși în apa sacului conjunctival. Cavitatea bucală, văduvită și de ultimul element de constituție solidă, forma la nivelul buzelor o ușoară vâlcea, din care ieșeau mici șuierături și păcănituri, asemănătoare vulcanilor noroioși de la noi. Acesta era tatăl tatălui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Din poziția în care se afla acum Haiduc de pe botul făcut țăndări de loviturile nemiloase ale călăului se dezvelise un rest din maxilarul altădată întreg, lăsând să se vadă un rânjet sarcastic, aruncat speciei umane pentru metodele barbare de "eutanasiere". Pleoapa ochiului stâng pe jumătate ridicată crea o fantă prin care Haiduc trimitea, post-mortem, spre înaltul cerului, un reproș zguduitor Dumnezeului canin și al tuturor animalelor care se zice sunt tot făpturi ale Celui de Sus. De ce, Doamne, mi-ai rezervat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
înhumarea și prohodul lapidar și sinistru al bunicii. Odihnește-te în pace, sărmane Haiduc! Opto sit tibi terra levis Doresc să-ți fie țărâna ușoară. În cea ce mă privește: "Plâng pe zarea dorului Cu lacrima norului Mi-au secat pleoapele Și-n inimă apele." (L. Blaga) Și-a luat unealta ucigașă, apoi, cu o voce calmă și chiar bucuroasă, ca și cum i-ar fi reușit o afacere deosebit de profitabilă, a zis: De-amu am isprăvit șî cu aista, n-o sî
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ai drege-n lume, atunci te obosește Eterna alergare și-un gând te-ademenește: Că vis al morții-eterne e viața lumii-ntregi." (M. Eminescu) M-am apropiat și i-am arătat cele două obiecte aduse. Cu o ușoară mișcare a pleoapelor, mi-a făcut semn să aprind lumânarea. Cu ochii închiși, își mișca buzele murmurând ultima rugăciune terestră: "... și iartă... greșelile..." Am aprins-o și i-am strecurat-o în palmă, strângându-i ușor degetele ca să n-o scape din mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
îndepărtai alergând Înspre mare Și-mi strigai că ai nevoie De depărtare Ca să mă privești? Ninsoarea Se stingea Amestecată cu păsări În apă, Cu o aproape bucuroasă disperare Priveam Urmele tălpilor tale pe mare Și marea Se-nchidea ca o pleoapă Peste ochiul în care-așteptam." A.B.Aveți regrete? Este ceva ce v-ați fi dorit să faceți și nu ați făcut încă? Sunt mai bine de 20 de ani de când regret că... nu mai scriu proză, că am o viață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un trist adevăr care umblă prin lume licurici al nesfîrșitelor grelelor nopți. Pentru cîntec și moarte m-ai născut mamă înveșmîntat în viitorul meu de stele căzătoare n-am contenit să-mi hrănesc propriul gol și să mîngîi pămîntul de sub pleoape. De ce m-ai născut de carne, mamă cînd aș fi putut repeta piatra cînd aș fi putut fi copac sau spumă de mare și suferința ar fi locuit departe de mine și n-aș fi simțit cum ne-acoperă plînsul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un salut cald de sub... măslinii Țării Sfinte. A.B.În încheiere, v-aș ruga să ne oferiți un poem. Cu plăcere, iată "Norul Interior", o poezie care deschide volumul cu același nume (în formă digitală): "Trupul îi era înconjurat de pleoape cărțile o încercuiau până la grindă în jurul patului zăceau leșinuri povești de ceară, scâncet și cuțite așa dormea sâmbetele cu cărți grele uitate pe piept cu sânii striviți de carete de bronz trase de lei ce mușcau din carnea ei tânără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]