6,389 matches
-
sciziunile reciproce ale creștinismului ortodox oriental și ale celui roman occidental, va adînci și mai mult separarea celor două teritorii, de data aceasta cu consecința unui recul al spațiului bizantin și ortodox. Marea Schismă se anunțase deja sub forma diverselor pretexte teologice încă din secolul al IV-lea. Confirmarea deplină va veni în secolul al VII-lea cînd papa se sustrage tutelei Basileului împăratul Constantinopolului nemaire-cunoscîndu-i autoritatea și, în cele din urmă, încoronînd un împărat rival în Apus, pe Carol cel
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
etnice a statelor reunite cît, mai ales, din procesul formării lor, care a îndepărtat întreprinderea de democratizare a societăților considerate pe primul plan, atunci cînd nu a respins-o cu desăvîrșire. Expresia suveranității populare nu mai constituie acum nici chiar pretextul izolării naționale. Acesta nu este nici atît cu adevărat etnic. El se bazează doar pe cuvîntul răzbunător al conducătorilor care desemnează inamicul cu unicul scop, oricît de scump ar fi plătit acesta, ca suveranitatea să le aparțină. 9 De la patriile
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
rolul unor mecanisme de control ale diverselor categorii de intelectuali. Al treilea a fost coruperea vârfurilor intelectualității umaniste, în special a scriitorilor, filosofilor și istoricilor, dar nu doar a lor, printr-un sistem de privilegii administrat personal de Ceaușescu, sub pretextul că făceau parte din nomenclatură. Plecările în străinătate, accesul la burse de studii, publicarea lucrărilor, plata onorariilor, toate au fost atent reglate în funcție de rapiditatea și acuratețea cu care aceștia răspundeau comenzilor liderului. La acestea se adăuga tentația intelectualilor influenți de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
arhivistice, a memoriilor și a declarațiilor de presă, putem deduce faptul că a fost vorba de o amalgamare a tuturor factorilor enumerați mai sus, astfel încât polemicile întreținute de Luceafărul au fost folosite de adversarii literari ai lui Eugen Barbu ca pretext al îndepărtării acestuia de la conducerea revistei. Cu alte cuvinte, predispoziția romancierului spre polemică, ușurința de a-și face inamici datorită stilului său caustic, ironic și atacul declanșat de Luceafărul asupra unor scriitori proletcultiști au venit ca o mănușă adversarilor lui
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
din propria sa casă. În vârstă și bolnav, ar fi putut muri de foame, dacă foștii săi studenți nu ar fi organizat ajutorarea lui. Dintre foștii membri ai Școlii sociologice de la București mulți au fost arestați cu sau fără vreun pretext: Anton Golopenția, Victor Rădulescu-Pogoneanu7, Mircea Vulcănescu 8, Traian Herseni 9, Octavian Neamțu 10, Lena Constante 11, Harry Brauner 12, Gheorghe Retegan 13, primii trei chiar au decedat în timpul detenției. H.H. Stahl nu a fost aruncat în închisoare, dar a lucrat
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Tema "rezistență, persecuție și triumf' își găsește cea mai strălucită ilustrare 13. Pentheu se opune lui Dionysos pentru că este "un străin, un predicator, un vrăjitor [.] cu frumoase bucle blonde, înmiresmate, cu obrajii trandafirii și ochii dogorind de harurile Afroditei. Sub pretextul că le învață dulcile și frumoasele taine evoe, el corupe fecioarele" (233 sq.). Femeile sunt stârnite să-și abandoneze casele, să alerge noaptea prin munți, dansând în zgomot de timpane și flaute. Pentheu se teme mai ales de influența vinului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
al călătoriei fie spre spații imaginare, fie spre sine prin labirintul viziunilor coșmarești. O altă notă definitorie a imaginarului poetic albatrosist este văzută în predilecția - însoțită de o depoetizare a limbajului artistic - pentru citadin, cotidian și banal, datele realului rămânând pretext pentru activarea respectivelor viziuni de coșmar care par a bântui existența unora dintre acești poeți. În a doua secțiune sunt expuse modalitățile de concepere a discursului poetic, multe dintre ele putându-se regăsi ca trăsături definitorii în poezia optzecistă: destructurarea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
călătoriei fie spre spații imaginare, fie spre sine prin labirintul coșmarurilor proprii. Cealaltă notă definitorie a imaginarului poetic albatrosist este dată de înclinația spre citadin, spre cotidian și banal, înclinație însoțită de o depoetizare a limbajului artistic. Realul însă rămâne pretext pentru redarea viziunilor de coșmar care par a bântui sufletul unora dintre acești poeți. Cealaltă secțiune importantă a acestui capitol este cea în care avem în vedere o prezentare a modalităților de structurare a discursului poetic, modalități asupra cărora vom
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
frig, se anunță ziua măcelului în care țăranul, muncitorul, intelectualul se vor uni împotriva ciocoilor pentru a clădi o epocă a prosperități și a muncii cu spor. E, în fond, și aceasta tot o poezie ocazională căci există întotdeauna un pretext care generează discursul poetic pe temele deja știute: 13 Decembrie, De ziua muncitorilor asasinați, Colinda ("Noi nu venim colindători/ cu ștreangul de spânzurători (...)// Noi vrem să dăm napoi pământul, muncitorului/ Și oile, păstorului,/ Și gândul, gânditorului/ Și celui fără libertate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în viziunea membrilor Cercului Literar de la Sibiu înseamnă o apropiere a acestora de parabolă. Textele lor capătă aspect alegoric. Este un univers fantasmatic cel pe care-l creează la limita dintre real și imaginar. Tonalitatea este incantatorie, balada fiind adesea pretextul pentru o călătorie în timp, în mitologie, în imaginar. Se creează, de fapt, o mitologie proprie și, prin intermediul personajelor-simbol care apar în poemele acestea, se încearcă o schimbare a lumii, o luare a ei în stăpânire, dar adesea filonul tragic
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
foarte multe ori prilejul ca Geo Dumitrescu să-și exprime și opiniile literare. Astfel, în primul număr, comentarile asupra dezbaterii ce se desfășura în acea perioadă în paginile Curentului literar și prin care se punea problema realismului în literatură, devin pretext pentru afirmarea încrederii în direcția realistă, cea "iluzionistă" fiind considerată desuetă. Tot aici, Geo Dumitrescu felicită Curentul Literar, o revistă în care publicase el însuși, cu ocazia sărbătoririi celor 100 de săptămâni de apariție, reproducând chiar textul lui Romulus Dianu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
caiet. Tot aici se rezervă o pagină exclusiv preocupărilor critice. Numărul (care trebuia să apară în octombrie) era în parte dedicat Istoriei lui G. Călinescu, abia publicate la începutul lunii septembrie. Cenzura, amintește același Sergiu Filerot 150, se folosește ca pretext pentru interzicerea revistei de "lipsa ei de activitate", publică în consecință o listă a publicațiilor interzise "pentru inactivitate" incluzând aici și Albatrosul fără a ține cont de faptul că acesta își anunțase întreruperea de activitate și de acela că, fiind
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
gânduri, până atunci "nepoetice" sau "antipoetice""180. Legăturile cu politica de stânga le sintetizează chiar Geo Dumitrescu într-o scrisoare trimisă revistei Totuși iubirea în 1992. Poetul și-a păstrat încă spiritul de frondă căci discursul său pleacă de la un pretext: nu și-a ars carnetul de partid, pentru că știa că odată cu dispariția acestuia, nu se șterg și amintirile și oricum "altceva trebuia "ars" - știm prea bine cu toții ce anume, ca să nu mai lungim vorba (mentalități, năravuri, diverse urme ale ticăloșiei
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
este că realitatea este una peste care creatorul plimbă o lentilă deformatoare care fie apropie, fie depărtează prea mult sau curbează contururile ori, mai degrabă, o oglindă, căci aici se reflectă și poetul. Referirile la universul real devin adesea un pretext, în mod paradoxal, de a fugi, de a se distanța de realitate. Este un proces continuu de recompunere a vieții din cioburi, de căutare a unui sens și, din nefericire, toate drumurile par să ducă, spre moarte. Desigur războiul își
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
devastat se distinge un pahar cu un "picior lung, frumos/ tot ca un picior de dansatoare", paharul acesta se metamorfozează într-un fel de Graal, viziunea artistului este cea care umple cupa aceasta dându-i viață. Piciorul paharului devine un pretext pentru lansarea unei invitații halucinante, magice la dans. Constant Tonegaru surprindea și el într-o tonalitate discursivă, folosindu-se uneori de un ton interogativ, imagini din existența comună: " - Câți morți mai sunt la ecuator?/ Pe vremea mea/ un blând guvernator
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
al fabricantului de iluzii: "Nici mâna mea n-a găsit sânii acelei prințese/ afară de mușchi întins pe stâncă;/ poate că purtând mănușe cu solzi de fier/ n-a găsit sânii prințesei, nu încă." (Proiect abandonat de madrigal). Discursul declamatoriu este pretext, la Constant Tonegaru, pentru deschiderea unei discuții despre originalitatea tematicii literare, de fapt, pretext pentru o invitație adresată cititorului de a face o incursiune în laboratorul de creație: "Domnilor,/ am vrut să scriu și ceva despre toamnă,/ dar toamna aceasta
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mușchi întins pe stâncă;/ poate că purtând mănușe cu solzi de fier/ n-a găsit sânii prințesei, nu încă." (Proiect abandonat de madrigal). Discursul declamatoriu este pretext, la Constant Tonegaru, pentru deschiderea unei discuții despre originalitatea tematicii literare, de fapt, pretext pentru o invitație adresată cititorului de a face o incursiune în laboratorul de creație: "Domnilor,/ am vrut să scriu și ceva despre toamnă,/ dar toamna aceasta a fost banală/ căci toate toamnele-s la fel/ și vă asigur:/ Nici una n-
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ca valoare. O specie mult mai interesantă este pamfletul unde găsim rezonanțe caragialiene. Un caracter mult mai virulent îl au articolele din numărul 8 al revistei, dar acesta nu va mai reuși să apară, publicația fiind interzisă/desființată sub un pretext stupid, lipsa de activitate pe timpul verii. "Mitul" pe care-l construiește Emil Manu în jurul publicației Albatros, așa cum îi reproșează Lucian Valea, este creat, după cum se pare, pe baza acestui ultim număr al revistei și, de asemenea, pe baza activității publicistice
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
their own nightmares. The other defining aspect of the Albatross poets is their preference for the urban environment, for the day-to-day life and the mundane, a preference which is accompanied by a rejection of ‚poetic language'. Reality is still a pretext for them to convey in their works the nightmarish visions that seem to be haunting their souls. Some of the poems illustrative for this generation recreate, directly or indirectly, an often imaginary journey to exotic locations, to the erotic universe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Totuși, și cînd am rămas aproape, și cînd am mers departe, în minte mi-a fost Bacovia, un poet care îi „rezumă” pe contemporanii săi, mai mult decît alți poeți, și care e, în egală măsură, contemporanul nostru. Luat ca pretext, el dă îndemnuri de a înțelege à fond lumea în care a trăit. Pentru a o înfățișa în detalii, am scris „Glosele”. Atitudinea de glosator am păstrat-o, nu o dată, și în paginile de „Jurnal”, bineînțeles, în forme specifice, mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
spune Bacovia în „Zborul cărților” era resimțit, în acel timp, și de alții. în „Scena” (2, nr. 38, 12 februarie 1918, p. 2) am întîlnit, de pildă, un scurt „Răspuns” (dacă pornea de la o întrebare reală sau era numai un pretext, nu știu) care, prin idei, seamănă cu textul său: „Aș vrea, dacă s-ar putea, - declară autorul, G. Niculescu-Varone - să reneg și să distrug tot ce am scris și am publicat. Azi cînd recitesc ce am scris văd zădărnicia muncii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
au mai fost puse față în față „Cubul negru” de Bacovia și schița (tot un poem în proză) „Bunul meu amic” de N. Pora, publicată cu doi ani înainte în „Almanahul «Adevărul» și «Dimineața» pe anul 1913”. Ambele încep cu pretextul întoarcerii acasă, noaptea, după apăsătoare reflecții de inși singuratici. Schița lui Pora: „Mă întorceam acasă învăluit în singurătatea nopței ușor tulburate de vînt. încolo nici un zgomot nu despica tăcerea prin care însuși zgomotul pașilor mei pierea, ca zgomotul impalpabil al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din cei ce veniră, Alecsandri, Costaphoru ș-apoi d. Negri fugiră. Erea bal și prin urmare patria trebuia să sedeze [cedeze n. edit.] balului”3). în ipostaza de autor dramatic și prozator, viitorul „bard de la Mircești” va folosi balul ca pretext de portretistică și observații morale în „Iașii în carnaval”, „Un salon din Iași”, „Istoria unui galbîn” și „Borsec”. La fel vor face Constantin Negruzzi și A. Russo. La ultimul se întîlnește expresia „bal public”, care atestă pătrunderea acestui gen de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
peste suma de două sute de milioane”.14 ) Acum, atras de perspectiva occidentalizării, orașul era nerăbdător să lichideze aspectele orientale, „asiatice” din viața sa. Orice incident, orice amănunt legat de „tradițiile barbare”, de „țigănie”, de lipsa de igienă era transformat în pretext pentru confruntări și polemici, ca în exemplul următor: „în timpul verii și toamnei, staționează la toate colțurile ulițelor cărucioare cu fructe. [...] Am văzut locul unde a staționat cîteva ore un astfel de cărucior, pe strada principală a orașului (Hotel Europa). Rămăsese
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și plouă și ninge, și pică și-ngheață”.3) La rîndul său, Bacovia consemna, copleșit, în „Moină”: „Și toamna, și iarna/ Coboară-amîndouă;/ Și plouă, și ninge-/ Și ninge, și plouă”.4 ) Comun celor doi e, apoi, interesul pentru iarmaroc, un pretext (folosit și de Verlaine și Cehov) pentru a înfățișa un crîmpei din haosul uman, carnavalul, atmosfera confuză, veselia exuberantă și, fatalmente, căderea în monotonie. In „Moșii”, Caragiale le redă printr-o „tablă de materii”: „Turtă dulce - panorame - tricoloruri - bragă - baloane
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]