6,400 matches
-
națiunii poloneze. Chiar și după înfrângerea lui Napoleon, ducatul polonez a continuat să mai existe într-o formă sau alta, până când Rusia autocratică a reușit să elimine din nou orice formă de existență statală separată. Când Republica Polonia a fost proclamată în urma încheierii primului război mondial, granițele sale inițiale erau similare cu cele ale Ducatului Varșoviei care-o precedase cu o sută de ani mai înainte. Frecvent este folosită și denumirea eronată "Marele Ducat al Varșoviei". Numele ducatului în limba franceză
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
ajutorul pentru trimiterea unor învățați care să cunoască și să predea Coranul, dar și sprijin pentru construirea de moschei. Pe 11 mai 922, hanul l-a întâmpinat pe misionarul Ahmad ibn Fadlan și, patru zile mai târziu, adunarea triburilor a proclamat islamul ca religie a statului. Cea mai mare parte a populației regiunii era de origine turcică (conform însemnărilor lui ibn Rusta). Ciuvașii și tătarii din zilele noastre sunt urmașii bulgarilor de pe Volga, deși se pare că studiile lingvistice demonstrează că
Bulgaria de pe Volga () [Corola-website/Science/302200_a_303529]
-
repetate ale stărilor ungare, ținând seama de problemele financiare dificile ale imperiului, influențată fiind și de sfaturile unor personalități din propriul anturaj, împărăteasa Maria Tereza a hotărât, în 1778, cedarea provinciei către regatul ungar. Încorporarea Banatului de către Ungaria a fost proclamată, în cadru festiv, la Timișoara, prin vocea comisarului regal, contele Niczky, pe 6 iunie 1778, iar diploma de înființare a celor trei noi comitate a fost emisă de către împărăteasă, în calitate de regină a Ungariei, la 23 aprilie 1779. Administrarea provinciei, în
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
în scopul de a preveni colonizarea Finlandei de către aceștia. Dar eforturile Ordinului de a invada Republica au eșuat iar armata cruciată a fost în cele din urmă învinsă în Bătălia de la Rakvere. În 1217 Papa Honoriu al III-lea a proclamat o cruciadă împotriva prusacilor păgâni, pe teritoriul cărora a pretins Konrad I Mazowiecki. În 1225 principele a cerut ajutor de la Cavalerii Teutoni, promițându-le în posesie orașele Dobrin și Culm și păstrarea eventualelor teritorii ocupate. Ca rezultat, pe coasta de
Cruciadele Nordice () [Corola-website/Science/302202_a_303531]
-
la scurt timp de implicarea decisă a țării noastre în evenimente, prin declarația de război adresată Imperiul Otoman, urmare a generării unei stări conflictuale "de facto" de către acesta pe întreaga linie a Dunării. La 9 mai 1877 Adunarea Deputaților a proclamat independența de stat a României. De la tribuna Parlamentului, Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe, declara: ""Sîntem independenți, sîntem națiune de sine stătătoare. Sîntem o națiune liberă și independentă"." Proclamarea independenței era expresia voinței tuturor românilor, dar în capitalele europene gestul României
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
prioritate evenimentele de până în toamna anului 1848 și mai puțin victoria revoluției române aici peste Carpați și războiul civil, evenimente cu nimic mai importante ca cele anterioare. Mai mult, deși românii transilvăneni au acționat doar pentru a-și apăra drepturile, proclamate în modul cel mai democratic și luptau doar în spațiul lor strămoșesc și doar pentru acest spațiu unde constituiau marea majoritate a populației, iar adversarii erau trupe străine venite din afara acestui spațiu, aparținând unor puteri care și-au impus dominația
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre."” Restul rezoluției cuprinde programul de aplicație: autonomia provizorie a teritoriilor până la întrunirea Constituantei, deplină libertate națională pentru popoarele conlocuitoare, deplina libertate confesională, înfăptuirea unui regim
Unirea Transilvaniei cu România () [Corola-website/Science/302497_a_303826]
-
prinții emigranți, trădători ai Franței. Proprietățile și titlurile lor au fost confiscate. Monarhia franceză a fost abolită de Convenția Națională la 21 septembrie 1792. Ludovic al XVI-lea a fost executat în ianuarie 1793 iar prinții din exil l-au proclamat pe fiul său, Louis Charles, rege sub numele de Ludovic al XVII-lea al Franței. Contele de Provence aflat în Țările de Jos s-a autoproclamat regent pentru nepotul său care era prea tânăr pentru domnie. De vreme ce monarhia fusese abolită
Ludovic al XVIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302519_a_303848]
-
nepotul său care era prea tânăr pentru domnie. De vreme ce monarhia fusese abolită de câteva luni, Ludovic al XVII-lea de fapt n-a domnit niciodată. Tânărul Ludovic XVII moare în iunie 1795 iar la 16 iunie prinții din exil îl proclamă pe Contele de Provence rege sub numele de Ludovic al XVIII-lea. Regele acceptă declarația lor câteva zile mai târziu, de la Verona, noul său exil. Ludovic XVIII negociază eliberarea din închisoare a nepoatei sale, Marie-Thérèse-Charlotte a Franței în 1795. În
Ludovic al XVIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302519_a_303848]
-
teritoriale suferite în Războiul Crimeei, recăpătând supremația în Marea Neagră și încurajând mișcările politice de eliberare a popoarelor din Balcani de sub dominația otomană. Ca rezultat al războiului, principatele România, Serbia și Muntenegru, fiecare state suverane "de facto" de mai mult timp, și-au proclamat oficial independența față de Imperiul Otoman. După aproape cinci secole de dominație otomană (1396-1878), statul bulgar a fost reînființat cu numele de Principatul Bulgariei, între Dunăre și Munții Balcani (cu excepția Dobrogei de Nord dată României) și cu regiunea Sofiei, care a
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
și regiunea orașului Kars. Articolul 9 din Tratatul de Pace de la Paris, semnat la sfârșitul Războiului Crimeei, obliga Imperiul Otoman să acorde creștinilor drepturi egale cu cele ale musulmanilor. A fost emis un edict, Hatt-ı Hümayun, prin care s-a proclamat principiul egalității între musulmani și nemusulmani, și Imperiul a demarat unele reforme în acest scop. De exemplu, taxa jizya a fost abolită și armata a început să primească în rândurile ei și nemusulmani. Unele aspecte importante ale statutului de dhimmi
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
rit bizantin, unită cu Roma prin Uniunea de la Brest din anul 1596. Din 2011 întâistătător al acestei biserici este arhiepiscopul Sviatoslav Șevciuc, unul din cei patru arhiepiscopi majori ai Bisericii Catolice. În 1596, ierarhia bisericească ucraineană hotărăște "Unirea cu Roma", proclamând în "sinodul de la Brest" "comuniunea oficială" între Kiev și Roma. În 1946, la ordinul lui Stalin, a fost suprimată, episcopii greco-catolici ucraineni fuseseră arestați simultan, la 11 aprilie 1945 și condamnați la muncă silnică, sub pretextul că ar fi colaborat
Biserica Greco-Catolică Ucraineană () [Corola-website/Science/302552_a_303881]
-
mai 305, cei doi vechi Auguști s-au retras și au fost înlocuiți de Cezarii lor respectivi. Sistemul tetrarhiei a eșuat atunci când împăratul roman apusean, Constantius, a murit pe neașteptate în 306, și fiul său Constantin cel Mare a fost proclamat Augustus peste vest de către legiunile din Britania. O criză a urmat deoarece mai mulți pretendenți au încercat să conducă jumătatea vestică. În 308, Augustus de est, Galeriu, a organizat o conferință la Carnuntum care a reînviat tetrarhia prin împărțirea Occidentului
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
a lui Grațian, Valentinian al II-lea, să fugă în spre est pentru ajutor; împăratul răsăritean Teodosiu I a restaurat prompt puterea. În 392, "magister militum" franc și păgân, Arbogast, l-a asasinat pe Valentinian al II-lea și a proclamat un senator obscur numit Eugeniu ca împărat. Rebeliunea a fost depășită în 394 de Teodosiu cel Mare, care a condus pentru scurt timp apoi un imperiu unit până la moartea sa survenită în 395. A fost ultimul împărat care și-a
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
la Italia și Galia de sud, care au refuzat să accepte numirea lui Ricimer de către Libius Severus în 461. În 475, Oreste, un fost secretar a lui Attila, l-a exilat pe împăratul Julius Nepos din Ravenna și l-a proclamat pe fiul său, Romulus Augustus, împărat. În 476, Oreste a refuzat să-i acorde lui Odoacru și herulilor săi statutul de federalizați, fapt care a determinat o invazie. Oreste a fost ucis și Odoacru l-a destituit pe Romulus Augustus
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
al Găgăuziei. s-a născut în anul 1938. Este de profesie inginer de căi de comunicații. A fost activist al Partidului Comunist al Moldovei. La data de 12 noiembrie 1989, a avut loc primul Congres al poporului găgăuz care a proclamat RSSA Găgăuză, ca parte componentă a RSS Moldovenești. Este unul din organizatorii, la 19 august 1990, a primului Congres al deputaților poporului din partea de sud a Moldovei, care a proclamat o republică separatistă în sud, în jurul orașului Comrat („Republica Găgăuză
Stepan Topal () [Corola-website/Science/302603_a_303932]
-
a avut loc primul Congres al poporului găgăuz care a proclamat RSSA Găgăuză, ca parte componentă a RSS Moldovenești. Este unul din organizatorii, la 19 august 1990, a primului Congres al deputaților poporului din partea de sud a Moldovei, care a proclamat o republică separatistă în sud, în jurul orașului Comrat („Republica Găgăuză”, "Gagauz-Yeri" în limba găgăuză), în componența URSS. În septembrie 1990 populația de pe malul estic a râului Nistru (în majoritate de etnie slavă) a proclamat "Republica Moldovenească Nistreană" (în limbajul colocvial
Stepan Topal () [Corola-website/Science/302603_a_303932]
-
de sud a Moldovei, care a proclamat o republică separatistă în sud, în jurul orașului Comrat („Republica Găgăuză”, "Gagauz-Yeri" în limba găgăuză), în componența URSS. În septembrie 1990 populația de pe malul estic a râului Nistru (în majoritate de etnie slavă) a proclamat "Republica Moldovenească Nistreană" (în limbajul colocvial „Republica Nistreană”) în Transnistria, având capitala la Tiraspol. La data de 28 octombrie 1990, Topal a devenit deputat în Sovietul Suprem al Republicii Găgăuze, fiind ales la 31 octombrie în funcția de președinte al
Stepan Topal () [Corola-website/Science/302603_a_303932]
-
Suceava și pe locul ce se chema câmpia Direptății, lângă cetatea de scaun, întreabă pe toți de față, dacă le este cu voie să le fie domn. Întreaga adunare în frunte cu mitropolitul Teoctist, boieri, târgoveți, ostași și „toată țara” proclamară pe Ștefan ca domn legiuit al Moldovei în scaunul părinților și strămoșilor lui. Ioan de Hunedoara l-a sprijinit pe fiul lui Bogdan al II-lea, Ștefan cel Mare, pe scaunul Moldovei. Nu a reușit însă să-l impună pe
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
piară pe câmpul de onoare, împăratul s-a predat împreună cu întreaga armată. Când poporul Parisului a aflat de capitularea de la Sedan s-a răsculat sub lozinca: „Vrem Republică și apărarea patriei”. Sub presiunea populară, Gambetta și alți câțiva deputați republicani proclamă republica. Se instaurează un guvern provizoriu care a luat numele de "Guvern de Apărare Națională". În acest guvern au intrat republicani, printre care și Gambetta, dar și mulți monarhiști reacționari, printre care generalul Trochu, care a preluat ministerul de război
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]
-
ce exista în acel moment în Antiohia. Din punct de vedere doctrinal, Sfântul Epifanie din Salamina a fost un aprig luptător împotriva origenismului. Astfel, în anul 393, luând cuvântul la Ierusalim, cu ocazia sărbătoririi sfințirii Bisericii Învierii, el l-a proclamat pe Origen ca părinte al arianismului și a tuturor ereziilor. Acest cuvânt al Sfântului Epifanie a declanșat o mare dispută în sânul Bisericii creștine de la acea epocă. Principala victimă a acestei dispute a fost Sfântul Ioan Gură de Aur, patriarhul
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]
-
SUA), Dove Christian Fellowship International, DAWN Ministries (Discipling a Whole Nation), YWAM (Youth With a Mission), ș.a. Pentru a marca importanța bisericilor-de-casă — care au fost parte a creștinismului de la bun început, imediat după ziua cincizecimii — Christian Heritage Center (CHC) a proclamat luna martie Luna bisericilor-de-casă. Centrul CHC e o bibliotecă și un centru de cercetare creștin non-denominațional. Cu toate că mulți consideră mișcarea bisericilor-de-casă ca fiind un fenomen modern, în realitate ea datează de pe vremea lui Petru, Pavel, și Ioan. “Biserica-de-casă a fost
Biserici-de-casă () [Corola-website/Science/302646_a_303975]
-
1940, pentru a facilita transportul echipamentului procurat prin sistemul Lend Lease. Forțele Statelor Unite ale Americii, deși oficial neutre în acel moment al războiului, au ocupat Groenlanda pe 9 aprilie 1941. SUA a preluat controlul Islandei pe 7 iulie 1941. Islanda și-a proclamat în mod oficial independența față de Danemarca în 1944, dar nu a declarat niciodată război forțelor Axei. Carta Atlanticului a fost negociată la "Conferința Atlanticului" de Primul ministru al Regatului Unit Winston Churchill și Președintele Statelor Unite Franklin D. Roosevelt la bordul
Aliații din al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/302659_a_303988]
-
Germaniei, Marii Britanii, Federației Ruse și ai Statelor Unite ale Americii. Anul 1995 a reprezentat un an dramatic în războaiele din fosta Iugoslavie. La începutul anului, pozițiile pe fronturile din Bosnia-Herțegovina și Croația erau, în mare, staționare. Sârbii din Croația ocupau un mare teritoriu, proclamat "Republica Sârbă Kraina", format din Slavonia Orientală (la frontiera cu Serbia) și restul Republicii Kraina, o regiune formată de-a lungul frontierei dintre Bosnia și Croația. În Bosnia-Herțegovina, forțele Republicii Srpska ocupau aproximativ 70% din teritoriul statului, în principiu estul
Acordul de la Dayton () [Corola-website/Science/302658_a_303987]
-
desemnat la 11 noiembrie 1918 noul guvern maghiar, iar pe urmă, la 13 noiembrie 1918, a renunțat la șefia statului. A fost forțat să plece în Elveția, escortat de britanici, după ce la data de 12 noiembrie 1918 parlamentarii austrieci au proclamat "Republica Germană Austria", exemplul lor fiind urmat de cei maghiari, 4 zile mai târziu, proclamând "Republica Democratică Maghiară". Evenimentele politice s-au precipitat: la 31 octombrie 1918, Mihály Károlyi era prim-ministru desemnat de rege, dar la 11 ianuarie 1919
Carol I al Austriei () [Corola-website/Science/302672_a_304001]