4,989 matches
-
Șasiul tancului Panther nu s-a dovedit a fi potrivit pentru conversie. O machetă din lemn a fost construită pe șasiul tancului greu Tiger II și i-a fost prezentată lui Hitler pe 20 octombrie 1943, în Prusia Răsăriteană. Două prototipuri au fost construite până în februarie 1944: unul cu opt galeți intercalați care foloseau o suspensie Porsche (număr de inventar: 305001) și un prototip cu nouă galeți intercalați care foloseau o suspensie Henschel (număr de inventar: 305002), similară celei folosite de
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
Tiger II și i-a fost prezentată lui Hitler pe 20 octombrie 1943, în Prusia Răsăriteană. Două prototipuri au fost construite până în februarie 1944: unul cu opt galeți intercalați care foloseau o suspensie Porsche (număr de inventar: 305001) și un prototip cu nouă galeți intercalați care foloseau o suspensie Henschel (număr de inventar: 305002), similară celei folosite de tancurile Tiger II fabricate în serie. Vehiculul a fost denumit inițial "Jagdpanzer VI", însă a fost redenumit "". Numărul SdKfz repartizat era 186. Jagdtiger
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
catalogat de Oberst Petersen, consilierul lui Goering, drept „cel mai bun avion de vânătoare al Axei”. Tancul P40, echivalentul tancului american „M4 Sherman” și a celui german „Panzer IV”, a fost proiectat în 1940, dar nu a fost construit niciun prototip până în 1942, iar constructorii nu au fost capabili să producă această mașină de luptă până în momentul armistițiului din 1943. Italienii au fost primii care au avut ideea folosirii tunurilor autopropulsate, ambele având roluri de sprijin al infanteriei și luptă antitanc
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
capabilă să producă 150 000 de unități pe an. Prima stație de lucru a fost numită oficial NeXT Computer, deși era poreclit de utilizatori "cubul", datorită formei distinctive a carcasei (30 cm x 30 cm x 30 cm) din magneziu. Prototipuri ale stației de lucru au fost arătate pe 12 Octombrie, 1988. Primele calculatoare au fost testate în 1989, după ce NeXT a început vînzarea unui număr limitat de calculatoare universităților, avînd instalate o versiune beta a sistemului de operare NeXTSTEP. Inițial
NeXT () [Corola-website/Science/316602_a_317931]
-
este numele unui prototip de autoturism realizat la Dacia Mioveni, care nu a mai ajuns în faza de producție. În 1997, Dacia a plătit serviciile designerilor de la Idea Torino. Astfel a apărut o mașină cu un design avangardist. Prototipul se numea D33 și a
Dacia D33 () [Corola-website/Science/316674_a_318003]
-
este numele unui prototip de autoturism realizat la Dacia Mioveni, care nu a mai ajuns în faza de producție. În 1997, Dacia a plătit serviciile designerilor de la Idea Torino. Astfel a apărut o mașină cu un design avangardist. Prototipul se numea D33 și a fost proiectat de inginerii români de la Dacia Mioveni în colaborare cu designerii italieni care urma să fie o berlină de dimensiuni compacte, cu 4 uși, cu spațiu suficient pentru 5 pasageri. Mașina urma să fie
Dacia D33 () [Corola-website/Science/316674_a_318003]
-
berlină de dimensiuni compacte, cu 4 uși, cu spațiu suficient pentru 5 pasageri. Mașina urma să fie vândută la un preț de maxim 5000 de dolari și trebuia să înlocuiască modelul Dacia Nova. Dar, după preluarea Dacia de către Renault, acest prototip a fost abandonat.
Dacia D33 () [Corola-website/Science/316674_a_318003]
-
pe care urmau apoi să le interpreteze. La începutul secolului al XVIII-lea, în creațiile lui Johann Sebastian Bach (1685-1750) suita capătă fundamentarea ei clasică. În primul rând observăm că patru dansuri; "allemanda", "curanta", "sarabanda" și "giga" se constituie în prototipul de bază al suitei. Orice dans în plus se introduce după sarabandă, adică între sarabandă și gigă. Acestea sunt de obicei; "menuetul", "bourree", "gavota", "loure", "passepied", "rigauden", "siciliana" etc.. În plus, Bach aduce ca o introducere ce urmărește fixarea de la
Suită (muzică) () [Corola-website/Science/315192_a_316521]
-
fost introduse și prelucrate multe dansuri și cântece românești ca: Sârba, Hora, Chindia, Colindul, Brâul, Trei păzește, Hațegana, Călușul, Bărbuncul, Mandrele etc.. O etapă superioară în folosirea creației populare în forme mai ample o constituie formarea celui de-al doilea prototip, și anume suita simfonică, de fapt un stadiu superior de integrare și afirmare a elementelor populare. În suita simfonică, formele ample, bogăția relațiilor tonale, limbajul polifon, culoarea variată a orchestrației sunt mijloace de expresie prin care se favorizează elementul popular
Suită (muzică) () [Corola-website/Science/315192_a_316521]
-
în Vest. În anii 70 este preluată o licență RABA-MAN pentru fabricarea de autobuze și autocare, iar la sfârșitul anilor 70 și continuând în anii 80 produce vehicule articulate ( autobuze și troleibuze) , diverse autocare, microbuze, midibuze, dar și foarte multe prototipuri care însă nu au intrat vreodată în fabricație de serie, fabricandu-se cel mult în număr foarte redus. Economiile socialiste din anii 80 precum și penuria de materiale și piese și-au pus într-un mod negativ amprenta asupra produselor ROCAR
Rocar () [Corola-website/Science/318732_a_320061]
-
la urcarea pantelor în special încărcat. DAC ( ROCAR) 318 ET - Troleibuz de 18 m, echipat cu două punți motoare și două motoare TN 76 de 125 KW. Capacitate de transport până la 200 pasageri. Nu s-a fabricat decât un singur prototip. DAC (ROCAR) 317 E - Nu este varianta articulata a vehiculului 312 E ci este foarte asemănător cu 117 și 217 E, este cu profil înalt. Este echipat cu motorul TN96 de 150 KW, este echipat cu chopper și bloc logic
Rocar () [Corola-website/Science/318732_a_320061]
-
aproximativ 40 de tone, un tun de calibru 100 mm și un motor de 800 cai-putere. Versiunea românească a tancului sovietic T-55 a fost denumită inițial TR-77 ("Tanc Românesc model 1977"), fiind proiectată între anii 1974 și 1980. Un prototip și seria zero (10 tancuri) au fost realizate în această configurație care urma a fi dotată cu un motor de 800 cai-putere, similar celui folosit de tancul german Leopard 1. Pentru a fi livrat la timp, tancul a fost echipat
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
peste 141 întreprinderi colaboratoare. România nu a achiziționat licența pentru tancul T-55, inginerii români fiind nevoiți să utilizeze documentația de exploatare, întreținere și reparare a tancurilor T-55 aflate deja în înzestrarea armatei pentru a realiza tancul românesc. Primul prototip a fost fabricat în 1974 la Uzina Mecanică Mizil. În luna octombrie a anului 1976, tancul este supus testelor timp de 6 luni. La mijlocul anului 1977, producția a fost transferată în întregime la Uzina Mecanică Mârșa. Un an mai târziu
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
eronat, așa cum se întâmplă frecvent, ca fiind a lui Thascius Caecilius Cyprianus din Nordul Africii. Astăzi se știe că niciun episcop al Antiohiei nu a purtat numele de "Ciprian". S-au făcut tentative de a găsi în Sf. Ciprian un prototip mistic al mitului faustian. Scriitorul spaniol Pedro Calderón de la Barca a folosit ideea ca fundament al dramei „El mágico prodigioso”. În spațiul cultural spano-portughez circulă chiar și o carte foarte populară, Marea Carte a Sfântului Ciprian, ticsită cu un amestec
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
T-54 și T-55 au reprezentat o serie de tancuri principale de luptă proiectate în Uniunea Sovietică. Prototipul tancului T-54 a apărut în luna martie a anului 1945, chiar înainte de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. T-54 a intrat în producție în 1947, devenind principalul tanc folosit de formațiunile blindate ale Armatei Roșii, ale țărilor
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
voluminoasă decât suspensia Christie de la tancul T-34. Principalul dezavantaj al tancului T-44 era turela, în care nu se putea monta un tun mai mare de 85 mm. Instalarea unui tun de calibru 100 mm era prioritară. Dezvoltarea primului prototip al tancului T-54 a început în octombrie 1944 la Biroul de Proiectare OKB-520 al Fabricii Stalin Ural nr. 183 (Uralvagonzavod) din Nijni Taghil. Faza de planificare s-a terminat în decembrie, iar prototipul a fost gata în februarie 1945
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
100 mm era prioritară. Dezvoltarea primului prototip al tancului T-54 a început în octombrie 1944 la Biroul de Proiectare OKB-520 al Fabricii Stalin Ural nr. 183 (Uralvagonzavod) din Nijni Taghil. Faza de planificare s-a terminat în decembrie, iar prototipul a fost gata în februarie 1945. În urma testelor din martie și aprilie 1945, tancul a intrat în dotarea Armatei Roșii cu denumirea oficială T-54. Tancul avea aproape același tren de rulare și șasiu folosit la T-44. Principala diferență
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
viteza maximă era de 43.5 km/h). Autonomia era de 360 de kilometri. Înainte ca producția în masă să înceapă, a fost luată decizia modernizării tancului. Noua turelă a fost testată pe două tancuri T-44 modificate. Un alt prototip al tancului T-54 a fost construit în luna iulie 1945, fiind denumit "Obiekt 137". Turela avea un blindaj mai gros (200 de mm în partea frontală și între 125 și 160 de mm în lateral). Tancul era înarmat cu
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
7 mm. Capacitatea rezervorului a crescut la 545 de litri pentru cel intern și 180 de litri pentru butoaiele externe de alimentare. Din acest motiv, autonomia tancului a rămas la fel, deși greutatea a ajuns la 39.15 tone. Acest prototip a fost testat între lunile iulie și noiembrie 1945. Deși încă existau numeroase defecte de corectat și ajustări de făcut la design, producția în serie a fost demarată, iar tancul a intrat în dotarea armatei la 29 aprilie 1946. T-
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
Harkov începând cu anul 1947. Producția a suferit din cauza modificărilor aduse designului. Primul model fabricat în serie a fost denumit T-54-1 sau T-54 Model 1946. Acesta avea un blindaj mai gros pentru cutia blindată a tancului față de al doilea prototip (80 mm în lateral, 30 de mm deasupra și 20 mm dedesubt). Când producția în masă a demarat, au apărut probleme legate de calitatea construcției și nemulțumiri legate de design. Turela avea un defect de design: proiectilele erau deviate către
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
Harkov. Sistemul a fost finalizat în 1956. Documentația a fost trimisă uzinei din Uralvagonzavod. A fost luată decizia îmbunătățirii capacităților de luptă ale tancului prin modificarea construcției și introducerea tehnologiilor noi de producție. Majoritatea acestor schimbări fuseseră deja testate la prototipul T-54M ("Obiekt 139"). Tancul avea un motor diesel nou, model V-55 cu 12 cilindri de 38.88 litri în 4 timpi, cu răcire cu apă, care dezvolta 581 de cai putere (433 kW). Puterea mai mare a motorului era
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
folosirii tancului în luptă. În 1948, conducerea armatei americane a decis demararea unui program comun de proiectare a unui tanc ușor, mediu și greu. Cele trei tipuri de tancuri urmau a folosi cât mai multe piese comune în interesul standardizării. Prototipurile tancului ușor (denumit T41) și ale tancului mediu (denumit T42) foloseau același șasiu. Tancul mediu T42 avea însă o turelă dotată cu un tun de calibrul 90 mm M36 și sisteme optice superioare (precum telemetrul optic M12). La începutul Războiului
M47 Patton () [Corola-website/Science/320143_a_321472]
-
de calibrul 90 mm M36 și sisteme optice superioare (precum telemetrul optic M12). La începutul Războiului din Coreea, tancul T42 se afla încă în faza de proiectare. Mobilitatea noului tanc mediu era nesatisfăcătoare: motorul nu era suficient de puternic. Turela prototipului T42 era însă superioară celei folosite de tancul M46 Patton, o versiune îmbunătățită a modelului M26 Pershing apărut la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Conducerea armatei americane a decis fabricarea unui tanc nou folosind șasiul modelului M46 și
M47 Patton () [Corola-website/Science/320143_a_321472]
-
era însă superioară celei folosite de tancul M46 Patton, o versiune îmbunătățită a modelului M26 Pershing apărut la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Conducerea armatei americane a decis fabricarea unui tanc nou folosind șasiul modelului M46 și turela prototipului T42. Blindatul, proiectat de fabrica Detroit Arsenal, a fost denumit oficial . Producția tancului a fost văzută ca o măsură provizorie până la apariția tancului M48 Patton. M47 a fost ultimul tanc american dotat cu o mitralieră amplasată în cutia blindată, în dreapta
M47 Patton () [Corola-website/Science/320143_a_321472]
-
afetul, fiind construit un nou cadru pentru montarea să pe sașiul țancului Ț-60. Suprastructura noului vehicul era construită din plăci de blindaj de la tancurile sovietice capturate. Suspensia a fost ranforsata fiindcă vehiculul era mai greu cu 3 tone. Primul prototip, construit la Atelierele Leonida, a fost gata pe 19 ianuarie 1943. Tunul F-22 avea un afet nou, conceput și turnat la Atelierele Concordia din Ploiești. Afetul a fost finisat apoi la Ateliere Astra din Brașov și Lemaître din București. Tunul
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]