37,224 matches
-
mai mult sau mai puțin celebre. Ceea ce face autoarea este un text (s-ar putea vorbi chiar de un metatext) fapt ce amintește, mutatis mutandis de proza optzecistă. Că produsul este un simplu text o spune explicit scriitoarea la sfârșitul prozei Măgărița și alte coarne de melc, de departe cea mai riscantă a volumului din perspectiva interpretării ei ca o pledoarie a autoarei pentru incest. Explicația finală trasează limitele corecte între viață și literatură, transformă afirmațiile poate șocante ale acestui inedit
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
alte coarne de melc, de departe cea mai riscantă a volumului din perspectiva interpretării ei ca o pledoarie a autoarei pentru incest. Explicația finală trasează limitele corecte între viață și literatură, transformă afirmațiile poate șocante ale acestui inedit "poem în proză" într-un joc literar ale cărui adevăruri nu sunt, automat și cele ale autoarei. Scrie Ruxandra Cesereanu:"... în depărtare frânturi de chibzuință, nici ele nu pot să ajute prea mult, decât dacă ar fi dublate de bucuria reîntregirii și de
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
prea oblic și pieziș, sau, cum altfel să spun, neregulat de înspăimântător, un simulacru migălit de prisos..." (p. 116). Ultima frază a acestui text se întinde pe nu mai puțin de 10 pagini este o combinație de incantație, poem în proză și dicteu automat (de tip Nora Iuga, să zicem), un mic și splendid poem închinat complexului Iocastei prin care se înțelege însă și pasiunea femeilor mature pentru bărbați mult mai tineri. Secțiunea Postbărbați este o galerie a bărbaților care, într-
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
și (fapt deloc de neglijat) a experienței literaturii. Fiecare capitol al cărții, este, simultan, o experiență de viață și un experiment literar. Scriind despre tipurile de dragoste și bărbați autoarea face pe rând roman epistolar, literatură confesivă, eseu, poem în proză, culegere de aforisme. Fiecare dintre aceste capitole se citește cu sufletul la gură, chiar dacă nimeni nu poate spune cu precizie dacă există vreun element de legătură între ele. Ca toate cărțile Ruxandrei Cesereanu, Nașterea dorințelor lichide are toate șansele să
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
-n cap și-n p...?!". Sau poate că Ovidiu Pecican are altă idee despre rafinament... Foarte atrăgătoare sunt ultrascurtele povestiri ale lui Leo Butnaru, Peștișorul de Dâmbovița, Securitate sută la sută și Decolteul (premiate, de altfel, la Concursul Național de Proză scurtă și Eseu "Pavel Dan"). Au ritm, culoare și, pe alocuri, un umor irezistibil, combinație de însușiri care constituie un adevărat cocteil Molotov în lupta pentru cucerirea cititorului.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9198_a_10523]
-
ne împing poftele noastre mărunte și tiranica opinie publică". Volumul IV încheie periplul memorialistic, care, ai impresia, putea la fel de bine să continue alte sute sau mii de pagini. Discursul memoriilor brebaniene ia adesea aspectul verbal al fluxului de conștiință din proză: parcă ar vorbi nu scriitorul însuși, ci unul sau altul dintre personajele sale notorii. Nicolae Breban îți creează convingerea unui scriitor inepuizabil - și atunci când întreprinde analiza de sine, deschisă spre un vast orizont cultural. În memorialistică, păstrându-și reflexele stilistice
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
scriitorul însuși, ci unul sau altul dintre personajele sale notorii. Nicolae Breban îți creează convingerea unui scriitor inepuizabil - și atunci când întreprinde analiza de sine, deschisă spre un vast orizont cultural. În memorialistică, păstrându-și reflexele stilistice, psihologice și problematice din proza de ficțiune, Nicolae Breban devine un personaj fabulos dintr-un roman întrezărit în negurile imaginației și ale conștiinței, un personaj egal în pregnanță și anvergură cu Paul Sucuturdean din Animale bolnave, cu doctorul Minda din Îngerul de gips, Rogulski din
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
din Viața și opiniile lui Zacharias Lichter de Matei Călinescu și fără realismul magic și comicul burlesc din Manualul întâmplărilor al lui Ștefan Agopian, romanul Antoniu și Kawabata (Editura Cartea Românească, București, 2007) de Iolanda Malamen se înscrie în mini-arhipelagul prozei care face din cloșard - locul comun al declasării sociale, al degradării fizice și morale - un personaj literar memorabil. De altfel, tocmai atipicitatea și exemplaritatea "eroilor" săi o individualizează pe scriitoare între alți "exploratori" ai lumii "de jos", ai umanității marginale
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
cruce, ca pe o încercare a divinității, iar visul și ficțiunea (pe care acum o scrie, nemaiavând nici un ascultător) îl ajută să supraviețuiască mizeriei existențiale și morale din jur. Prin romanul Antoniu și Kawabata Iolanda Malamen se îndepărtează de experimentalismul prozelor sale poematice, construite pe principii muzicale sau plecând de la pictură. Mișcarea epică se dovedește totuși sumară, descrierea și realizarea de tablouri, unele de o mare expresivitate picturală, precum și calitatea artistică a scriiturii rămânând punctul forte al autoarei. Caracterizarea formulei prozastice
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
cartea are un Final previzibil, de roman realist: cloșardul Antoniu este găsit mort în pivnița unui cinematograf, iar Psalmii și cele două caiete cu poveștile lui se năruiesc în zloată și sub picioarele trecătorilor gălăgioși și nepăsători. Dimensiunea realistă a prozei (pictura mediului cerșetorilor, tabloul sumbru al vieții de ghetou) se împletește armonios cu subtextul simbolic din care răzbate copleșitor duhul zădărniciei tuturor celor lumești. Fără speranța fericirii și a răsplătirii suferinței în Cer, Antoniu și Kawabata ar fi fost o
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
delivré", nu a fost deloc tandru, ceea ce m-a ajutat foarte mult. Până la sfârșitul liceului înțeleg că ați parcurs și ați fost fascinat de ceea ce numim literatura franceză clasică, ceea care constituie matricea stilului Dvs. Credeți că evoluția postbelică a prozei franceze v-a influențat? Nu, într-adevăr nu am fost în nici un fel influențat de scrierile contemporane. Desigur Court serpent este un raport de călătorie scris în latină, nu era altă limbă în care un prelat de rang înalt putea
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
de o parte gesticulația lui Goya, înverșunarea asupra fizionomiei umane, și veți înțelege ce vreau să spun. Dacă veți pune la rând și pictura flamandă, italiană din epocă, intenția devine clară... Imediat vă va răsări în minte, în literatură, Don Quijote, proza lui Cervantes, lucrând în aceeași direcție, pe linia distorsionată a handicapului mental. Ficțiunea, ca dereglare, a naturii, tot umane... De unde, prin acuitatea viziunilor, geniul. * Estetica urâtului! Hm. Mulți confundă lucrurile, mai ales în literatură... E o maladie curentă, nu numai
Un punct de vedere al artei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9208_a_10533]
-
aspectele ce au fost reprimate. Societatea românească și-a arătat mai întâi Europei maladiile, complexele, conflictele interne, eșecurile, inaptitudinile - tot răul ce nu fusese vindecat și nu putea fi vindecat prea repede. Radu Aldulescu își propune să arate, cu mijloacele prozei, tocmai acest lucru în romanul Proorocii Ierusalimului (ed. I, 2004; ed. II, 2006): mizeria morală românească, răspândită în Germania și în Franța, prin rețelele de hoți și traficanți de copii. Cazul prozatorului Radu Aldulescu a devenit destul de notoriu, pentru a
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
simt, totuși, dator să dau câteva repere. Născut în 1954, deci posibil congener al optzeciștilor, Radu Aldulescu a debutat abia în 1993, cu romanul Sonată pentru acordeon, după care a publicat celelalte romane, care i-au consolidat faima în zona prozei realității detestabile: Amantul colivăresei (1994, reeditat în 2006 la Editura Cartea Românească), Îngerul încălecat (1995), Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare (1997). Dacă nu mi-a scăpat ceva, Proorocii Ierusalimului e al cincilea roman. Cel mai recent, Radu
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
originali prozatori din literatura română contemporană. M-am convins că nu e nici o exagerare în această apreciere, deși, recunosc, am amânat destul de mult până să confirm prin proprie lectură o astfel de judecată. Aprope toți criticii, încercând să definească specificul prozei lui Radu Aldulescu, au folosit sintagma de "realism dur", cu nuanțe naturaliste sau expresioniste. Ioana Pârvulescu punea accentul, într-o cronică din 1994, pe viziunea sumbră dezvăluind "viața ca un dulce coșmar". Tania Radu, în 1995, releva "romantismul dezabuzării". Dan
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
cu nuanțe naturaliste sau expresioniste. Ioana Pârvulescu punea accentul, într-o cronică din 1994, pe viziunea sumbră dezvăluind "viața ca un dulce coșmar". Tania Radu, în 1995, releva "romantismul dezabuzării". Dan C. Mihăilescu, în 1998, desemna nota caracteristică prin sintagma: "proza de "urât și mizerie". Mai recent, Paul Cernat, referindu-se chiar la Proorocii Ierusalimului, remarca epicul pur și senzația copleșitoare de viață, arătând că narațiunea "are ceva din ampla respirație a prozei ruse și din caracterul cinematografic al prozei americane
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
Mihăilescu, în 1998, desemna nota caracteristică prin sintagma: "proza de "urât și mizerie". Mai recent, Paul Cernat, referindu-se chiar la Proorocii Ierusalimului, remarca epicul pur și senzația copleșitoare de viață, arătând că narațiunea "are ceva din ampla respirație a prozei ruse și din caracterul cinematografic al prozei americane", realizând o "developare a subteranelor condiției umane". În ceea ce mă privește, aș prefera să folosesc și să impun noțiunea de realism furios (în locul aceleia banale de "nou realism", prea vagă, deși destul de
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
sintagma: "proza de "urât și mizerie". Mai recent, Paul Cernat, referindu-se chiar la Proorocii Ierusalimului, remarca epicul pur și senzația copleșitoare de viață, arătând că narațiunea "are ceva din ampla respirație a prozei ruse și din caracterul cinematografic al prozei americane", realizând o "developare a subteranelor condiției umane". În ceea ce mă privește, aș prefera să folosesc și să impun noțiunea de realism furios (în locul aceleia banale de "nou realism", prea vagă, deși destul de uzitată) - un realism furios în care îi
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
oferă contextul și premisele. Radu Aldulescu vine, după părerea mea, foarte bine în prelungirea prozatorului Eugen Barbu din Groapa (1957), nu într-un mod direct, ci, poate, într-unul alambicat, dar, totuși, nu foarte complicat. Radu Aldulescu nu scrie o proză a cartierului sordid, limitat, static, închis în propriile miasme, lipsuri și contradicții. Noul Eugen Barbu scrie o proză a sordidului european, deschis, mobil, nemulțumit de propriile miasme și limite. Mizerabilismul său nu este unul local sau național, ci unul internațional
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
Groapa (1957), nu într-un mod direct, ci, poate, într-unul alambicat, dar, totuși, nu foarte complicat. Radu Aldulescu nu scrie o proză a cartierului sordid, limitat, static, închis în propriile miasme, lipsuri și contradicții. Noul Eugen Barbu scrie o proză a sordidului european, deschis, mobil, nemulțumit de propriile miasme și limite. Mizerabilismul său nu este unul local sau național, ci unul internațional, cosmopolit. Lumpenii, traficanții și declasații săi umblă liberi, zboară cu avionul între București, Frankfurt și Paris. Au legături
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
de mașini și ale traficului de copii, cât pe tipologia josnică, execrabilă, de umanitate implicată în aceste subiecte. Autenticitatea evidentă a relatării o dă reproducerea fidelă a limbajului suburban și a unui argou savuros, nedocumentat până acum de către altcineva în proza noastră până la detalii atât de pitorești. În prefața la roman, Mihai Zamfir reține ca o performanță tocmai acest "limbaj de o mare duritate intimă, vâscos și greu", constituind o amprentă stilistică specifică: Această dubioasă pastă lingvistică va fi stilizată de
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
prozator într-un mod cu totul personal". Mihai Zamfir plasează originalitatea lui Radu Aldulescu în "exprimarea de factură céliniană, adică tentativa de a conjuga sordidul cel mai sordid cu diafanul" (p. 7) și găsește ca singurele oaze de precursorat în prozele lui H. Bonciu și Ion Călugăru, îndeosebi romanul Copilăria unui netrebnic (1936). Prin "antologarea mizeriei", Radu Aldulescu întemeiază la noi - afirmă tot Mihai Zamfir - "o lume literară céliniană", cum nu mai avem, cu o asemenea pregnanță și amploare, nici înainte
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
pe care Val Gheorghiu o folosește pentru Houellebecq) sau, mai adecvat, ca de un roman al scârbei, ceea ce justifică încă o dată apropierea de Céline. Aceste referințe, simple repere necesare în judecata oricărui critic, nu impietează cu nimic asupra originalității limbajului prozei lui Radu Aldulescu, care nu imită, nici în fond, nici la suprafață, pe nimeni. Picarescul desfășurat în aventura transfrontalieră a infractorilor și în spectacolul diversității mediilor dezvăluie un spirit congener în Dumitru }epeneag, cel din trilogia începută cu Hotel Europa
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
redacție sau redactor șef la gazete locale (Moldova, Pur și simplu, Monitorul de Vaslui). Între 1992 și 1996 a fost directorul Teatrului de Animație din Bacău, iar din 1998 este angajat al companiei PETROM. A debutat editorial cu volumul de proză scurtă Amintiri din provincie (Editura Junimea, 1983), urmat de romanul Firesc (Editura Cartea Românească, 1985). După 1990 a mai publicat romanele Erou fără voie (1994) și Povestea Marelui Brigand (2000), ambele distinse cu premiul Asociației Scriitorilor din Iași. Romanul Simion
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dotați pentru roman - capabil poate chiar, cîndva, de marea performanță. VALERIU CRISTEA, Talentul romancierului, În România literară, 14 noiembrie 1985 Stilul tăios, alert, economicos, precis totuși datorită articulațiilor ireproșabile ale narațiunii, e primul semn al calităților indiscutabile care transpar din proza lui Petru Cimpoeșu. RADU G. ȚEPOSU, Istoria tragică și grotescă a Întunecatului deceniu literar nouă, Editura Eminescu, 1993 Începe să se știe ( În 22 l-a remarcat și Mircea Iorgulescu) că s-a ivit și un romancier ce pare să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]