7,992 matches
-
că se făceau pregătirile pentru Îngroparea ducelui Bertold. și că Bodo Împreună cu tatăl său plecaseră să-l Întâlneas că pe Conrad. Solomon răsuflă ușurat când află că cei doi trăiau, dar nu-i veni să creadă că Bodo, așa grav rănit cum era, putuse să Încalece. Starețul, care-i primi cu prietenie, le povesti pe scurt ce se Întâmplase. Nimeni nu știa Însă că Bodo era deja mort. — Rămâneți aici și așteptați până ce prietenii voștri se Întorc Înapoi, fără Îndoială că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de vară și mersul șerpuitor ca mișcarea unduitoare a spicelor de grâu sub adierea vântului, era singurul copil al unei familii de polonezi Sauciuc. Tânăra nu era altcineva decât viitoarea mea mamă, Rozlia Sauciuc, poloneză de confesiune catolică. Chipeșul polițist, rănit adânc de săgeata lui Cupidon, s-a metamorfozat în Sherlock Holmes și a aflat fără mare dificultate elementele componente ale C.V.-ului domnișoarei care-l "electrocutase". Astfel că, în următoarea duminică, s-a învoit de la superiorul său, a intrat într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
s-a ținut o Întrunire de protest contra războiului din Abisinia. Un cetățean s-a ridicat și a spus: „Cred că e bine să ne gândim și la războiul nostru civil, care-l reprezintă automobilismul, cu miile de morți și răniți. Războiul de secesiune a durat patru ani. Războiul nostru de acum e fără de sfârșit”. Și Într-adevăr În 1935, acest război s-a soldat cu 35.000 morți și 1.250.000 răniți. În multe orașe se văd În apropierea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
reprezintă automobilismul, cu miile de morți și răniți. Războiul de secesiune a durat patru ani. Războiul nostru de acum e fără de sfârșit”. Și Într-adevăr În 1935, acest război s-a soldat cu 35.000 morți și 1.250.000 răniți. În multe orașe se văd În apropierea școlilor tăblițe cu inscripția: „Aveți copii? Aveți grijă și de ai noștri!”. Accidentele sunt redate În ziare cu lux de amănunte, cu fotografii și Învățături ce se desprind. În statul Indiana, pe marginea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
urmare a unei aluzii a recurs la satisfacția cu ...spada. „Întâlnirea pe teren a avut loc sâmbătă înainte de amiază și la repriza a doua a împuns atît de nenorocit dl. N.F. pe regretatul G.E.L. încât acesta a căzut la pământ rănit grav, sfârșind în vreo câteva minute”. Multe vești priveau familia regală din România. O știre vorbea despre discursul M. Sale Regina României Carmen Sylva rostit la recepția profesorilor universitari cu ocazia inaugurării Universității din Iași (7 noiembrie 1897); Alta consemna
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
care cataloghează orice ca având mai mult sau mai puțin valoare «politic-statală» (...). șAm participatț la o întâlnire germano-suedeză a studenților din Kiel, dar caracterul unilateral și coruptiv șs.m.ț al organizațiilor este într-atât de vădit, încât cu inima rănită am spus «nu» insistentelor invitații ale prietenilor lui Höfler.”2 Dar ne aflăm abia în vara anului 1936. Pentru Eliade, a doua vară petrecută în Germania (Berlin, München, Hamburg, Nürnberg), o vară mai puțin presată de urgențele documentării pentru teza
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
crime am făcut, ce păcate, ce rele am făcut noi în viața noastră? Majoritatea dintre tineri atunci, din generația mea, și mai mici, și mai bătrîni am fost pe front, am luptat pe front. Am venit de pe front necăjit și rănit grav, nu am mai putut să lucrez, abia am putut să merg. Dar rezolvarea aceasta a fost, mi-am făcut colibă și am trăit acolo pînă în toamnă". "Bănățenii au întemeiat, în cîmpul gol, sub cerul liber, douăzeci de așezări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de i-ar fi sărit dinții din gură. Și nu o singură dată a pățit-o, dar n-a spus nimănui. A învățat să tacă micuțul Cristian în fața jafului și a nedreptății care aveau loc în fiecare zi. A văzut răniți veniți de pe front și lăsați de izbeliște să moară în chinuri în loc să fie îngrijiți, ca înstăriții să aibă medicamente pentru familiile lor, pentru vreo zgârietură. A văzut soldații lăsați întinși pe marginea drumului, unde nu preoții le aprindeau o lumânare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lumea micuțului Cristian, ziua de mâine, dacă era, începea ca un infern și numai vocea lui făcea flăcările să nu mai ardă atât de tare. Când deschidea gura și falsa, copiii uitau de sângele care curgea șiroaie pe străzi, de la răniți, de stomacul care îi cocoșa, de tații care dispăreau unul câte unul pentru ceva ce ei n-au înțeles niciodată, omorând tații altora ca să fie pace. Cristi se culca ultimul, le cânta tuturor până adormeau liniștiți. Apoi se întindea și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lui 1941 se înrolează în trupele artistice ale Ministerului de Război, ce pleacă și ele pe front, dar nu pentru a lupta, ci pentru a susține moralul armatei. — Domnule Vasile ! Domnule Vasile ! — Da, sergent. — Sunteți din nou chemat în cortul răniților, maestre... V-au rugat, dacă se poate, să le mai cântați o dată Zaraza. — Anunță-i că vin imediat, oftă Cristi, care voia să stea în liniște câteva clipe, să se bucure nespus de acea noapte calmă de iarnă a lui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Jeane, ia-ți acordeonul. Jeane ! strigă la amicul său, care ațipise, înfofolit în pături, fără să apuce să-și mai dea jos bocancii. — Ah, nu mai dormim și noi ? Dumnezeule, e trecut de miezul nopții... N-auzi că mergem la răniți ? — Iară ? Nu putem merge mâine-dimineață ? Nici nu mi se mai mișcă degetele de oboseală. — Of, Jeane, Jeane, tot tu te plângi ? Unii dintre băieți nici nu vor apuca poate ziua de mâine de atâta sânge vărsat, și ție îți arde
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu mai văd sânge și morți. — Amin, nea Vasile ! — Haideți, să le îndulcim clipele astea amărâte, căci dacă nici noi nu ne ducem la ei, atunci cine ? Când Cristi și instrumentiștii intrau în corturile medicale, în care se adăposteau soldații răniți, proaspăt aduși de pe front sau din sălile improvizate de operație, fețele pacienți- lor se luminau deodată. Durerile le treceau ca prin minune, uitau pentru câteva momente de cusături și de tăieturi, de oasele rupte, uneori și de membrele amputate, și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o cântați ? Vă rugăm... — Sigur, sigur, și Cristi pleacă de lângă Grig, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Jean și Marian încep cu instrumentele și imediat vin primele versuri, fredonate de toți. Iar într-un pat din spatele cortului stătea întins, rănit, soldatul Gheorghe Vasile, care îl privește cu lacrimi în ochi și îi șoptește : Haide, Cristi ! Adoarme-ne pe veci cu vocea ta caldă și nu ne lăsa să simțim singurătatea și teama, în chinurile noastre groaznice. Arată -ne dragostea și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
unde numai zbieretele și groaza morții se aud. Cum aș putea să mă întorc acasă, când vocea mea aici poate salva o viață ? Sau, cel puțin, poate purta în liniște spre lumea de dincolo sufletul încă necopt al unui trup rănit și sleit de puteri, alinându-i chinurile. În restaurante poate cânta oricine. Desigur că-mi este dor de București și de magia lui, dar nu-mi pot permite nici să mă gândesc la un asemenea moft. Aici este cu adevărat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nouă eră e pe cale să ia naștere, schimbările geopolitice, economice și culturale urmând a fi fără precedent. Peste șaptezeci de milioane de suflete nu vor apuca să vadă schimbările, găsindu-și sfârșitul în bătăliile ce au cuprins întreg globul, numărul răniților și al sinistraților fiind cu mult mai mare. Milioane de oameni distruși, rămași fără case, fără familii, milioane de orfani și infirmi pe viață din pricina armelor de foc, bombardamentelor și exploziilor, torturilor sau experimentelor medicale și militare. Lumea nu are să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cristian Vasile era ca un străin. Din generația care odată îi era la picioare, cei mai mulți erau morți, alții fugiți pe afară, pe unde apucaseră, iar printre supraviețuitorii rămași se numărau sinistrați, oameni care cerșeau pentru o amărâtă de pâine, bolnavi, răniți, schingiuiți, victime ale unor tran- sformări pentru care nu au fost pregătiți niciodată. Intelectualii erau arestați sau executați unul câte unul, toată crema interbelicului începuse să pâlpâie din ce în ce mai fad, anunțând o moarte sigură și violentă. Artiștii anilor trecuți, câți se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
oraș transilvănean cu populație jumătate română, jumătate maghiară, s-a petrecut un alt episod de acest gen (având În plus o coloratură etnică). țărani români veniți din satele din jur s-au Încăierat cu manifestanții unguri; au fost morți și răniți. Putea să fie — din fericire nu a fost — scânteia care să aprindă un conflict româno- maghiar de proporții. În aprilie 1990, manifestanții au ocupat Piața Universității din București. Timp de aproape două luni, s-a desfășurat aici o demonstrație-maraton, cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nici de gloanțe, nici de epidemii. Și când nu ți-e deloc frică, se pare că acestea nici nu te ating. În uniforma ei de infirmieră (imagine simbol complementară ținutei militare), Maria Își petrecea zile și nopți la căpătâiul soldaților răniți sau victime ale epidemiei de tifos. I s-au recomandat mănuși de cauciuc. Nu le-a acceptat, cu argumentul greu de contestat: „Soldații vor să-mi sărute mâna, cum să le Întind o mănușă de cauciuc?“ A mers, la fel de insensibilă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mai mare parte blocuri vechi, din zona centrală a orașului (Îndeosebi Calea Victoriei și bulevardul Brătianu). Atunci a fost momentul când Ceaușescu, profitând de aceste distrugeri, a decis că va construi un nou București. Numărul morților a depășit 1500, iar al răniților 11000. În plus, cutremurul a imprimat o stare de neliniște care, alimentată de noi seisme (fără distrugeri majore sau victime, totuși două dintre ele, În 1986 și 1990, peste media obișnuită), este și astăzi cât se poate de sensibilă. Se
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
în primul moment n-aveam nici o idee cine era. Însă el părea să mă fi recunoscut, trăgându-și pantalonii și punându-se în mișcare spre separeul în care stăteam zgribulit. Când mi-am ridicat privirea am văzut o față aspră, rănită, care trecuse prin multe. - Domnul Ellis? - Da. - Sunt Robert Miller. Nu făceam decât să-l privesc. Nu era sigur dacă abordarea lui primise reacția cuvenită. - M-ați contactat azi-dimineață? N-am discutat la telefon? - Da, firește. M-am ridicat anevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
11 noaptea. Afară, În zăpadă, lângă un nuc, aștepta Costescu, cu piciorul bandajat, să urmărească durata șezătorilor și ceea ce se petrece la lumina unei lămpi de... provincie! A doua zi, aflând Dl. Ciurea, dă ordin să nu se mai permită răniților să iasă seara din spital, să se Încuie porțile. Între sateliții mei era o mare luptă, ca să nu mă căsătoresc cu Costescu. Bietul Dl. Heul lupta f. mult, În special, spunând că eu aș merita mai mult. Îl punea pe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
război și momente de relaxare în tabără, aniversări la popota ofițerilor, mici bucurii ale trupei. Completând efectul vizual, o bandă sonoră, inteligent montată, aduce în urechile vizitatorilor sunetele specifice războiului: explozii, focuri de armă, comenzi ale gradaților către soldați, gemetele răniților, zgomotul roților de tren transportând muniția de război, lectura unor reportaje de ziar scrise în zona confruntărilor militare. Fișierele se deschid mișcând ușor degetul pe ecran - chiar dorința ta este cursorul mecanismului electronic. Standuri uriașe expun decorații de război, foi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de totem. Probabil are un cult pentru spiritul păgân, care trăiește o revigorare în țara sa... La frontiera poloneză, grănicerii ne țin trenul în loc vreo jumătate de oră. Dincolo începe Rusia, iar prima escală e Kaliningradul (Königsbergul) - un alt „loc (rănit) al memoriei” germane. 24 iunie, sâmbătă Kaliningrad VITALIE CIOBANU: Intrăm pe teritoriul rus. Peisaj cunoscut, pe care îl revăd, după câteva săptămâni de Occident, cu o strângere de inimă. Au dispărut parcelele bine cultivate, ca în Germania sau ca în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Ulster Freedom Fighters - „Luptătorii pentru libertate din Ulster”) mai există. Acestea „supraveghează” comunitățile pe care declară că le reprezintă, trăgând în picioare sau bătându-i cu bâte de baseball sau de metal pe cei considerați indezirabili. În unele cazuri, persoanele rănite au decedat. În plus, s-au mai trasat recent „feude” între UVF și UFF pentru controlul asupra unor zone tradițional protestante. În ultimii 30 de ani, comunitatea noastră a înregistrat cele mai multe victime ale violenței printre tinerii muncitori de ambele religii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un scaun, pe care i se aplicau din când în când șervețele ude, mi-a făcut, probabil, cea mai detaliată și profundă analiză a textului, înțelegându-l ca nici un alt critic și dăruindu-mi - ca o altă cataplasmă sufletului meu rănit și însângerat de singurătate - entuziasmul său față de „capodopera” absolută pe care o considera a fi Bunavestire. „Ah, de-aș fi scris eu acest roman, exclama el, cu figura radioasă, ascunzându-și de bine-de rău crispările dureroase pe care i le
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]