5,132 matches
-
critica literară națională. Într-o vreme cînd opera lui T. Maiorescu și E. Lovinescu era interzisă, cînd majoritatea criticilor interbelici erau în închisoare, iar celor rămași liberi li se interzisese dreptul la publicare, G. Călinescu era singurul al cărui glas răsuna cu regularitate. Într-o societate parțial îndoctrinată, unde nivelul culturii se diminuase continuu, opera călinesciană releva o altă lume și un orizont teoretic". Deputat perpetuu, din 1946 pînă la stingerea sa, G. Călinescu își aprecia colegii din Marea Adunare Națională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Cînd urcă poetul cu-al păcii stindard/ Pe culmi vulturești spre-al desface,/ Lumini sclipitoare pe steagul lui ard/ Și cîntă poetul: Vrem pace!// Ori cînd și ori unde cu-același avînt,/ Din zori pînă noaptea se face,/ Un cîntec răsună pe-ntregul pămînt:/ Vrem pace! Vrem pace!" Cu astfel de perle lirice erau tapițate publicațiile literare ale vremii. Lui Labiș îi bate inima alături de-a tătucului: "Cu noua Constituție/ în gînd/ și-n cînt/ cu toate cîte le vom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mod riguros, instituțional, matematic, frica. De fapt, aici este marele secret. Așa a fost posibil. Părinților mei, mie ne-a fost frică. Ne-a fost frică celor mulți care am trăit în comunism. Frica era omniprezentă, începeau cu sirenele care răsunau la răsăritul soarelui, anunțînd o nouă zi de muncă. Și nu dispărea nici în somn. Ea era atent dozată, ți se oferea în funcție de categoria din care făceai parte. Ți se dădea o mai mare injecție de frică sau mai mică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nenumărate murmure și șușoteli, scoate câteva foi mototolite. — Să bem, dragii mei ! În cinstea acestor coli de hârtie. Fernic i le și smulge din mână și rămâne uluit când înțelege ce sunt. — Să bem nu doar pentru tangourile care vor răsuna pe Victoriei, dar să bem pentru toate tangourile care vor răsuna la radio și în casele oamenilor, căci acesta este primul meu contract de înregistrare ! — Cu Odeon ! strigă Fernic. Cu Odeon, băi, tâmpiților ! și sare pe Cristi, sărutându-l ca
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mei ! În cinstea acestor coli de hârtie. Fernic i le și smulge din mână și rămâne uluit când înțelege ce sunt. — Să bem nu doar pentru tangourile care vor răsuna pe Victoriei, dar să bem pentru toate tangourile care vor răsuna la radio și în casele oamenilor, căci acesta este primul meu contract de înregistrare ! — Cu Odeon ! strigă Fernic. Cu Odeon, băi, tâmpiților ! și sare pe Cristi, sărutându-l ca un nebun direct pe gură. Pribeagu vine și se aruncă și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se amuza Cristi de cum încercau toți să -l imite, apăsând pe consoanele pe care apăsa el, lungind anumite cuvinte sau subțiindu-și vocile. Zaza a avut un succes atât de mare, încât a fost una dintre primele melodii care au răsunat puternic și în afara granițelor. Era considerată de departe cea mai bună variantă a tangoului lui Tagle Lara, care începuse să fie adaptat în tot mai multe țări. Cristi era auzit și la Paris, și la Madrid, la Berlin, unde înregistrase
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
îndepărtează de el ușor, ușor, din cauza vocii lui puternic gardiste, pentru care îi dedicase și un repertoriu militar. În 1933, inspirat de viața sa amoroasă și zvonurile care-l înconjurau permanent, Fernic îi scrie special o piesă, care avea să răsune iar în tot Bucureștiul și care s-a mulat cum nu se putea mai bine pe vocea, figura, dar și pe stilul și pe modul de viață ale lui Cristi, Iubesc femeia. Blonda sau bruna, îmi e totuna, Deopotrivă le
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o poveste. Unde o femeie se simte iubită doar pentru că nu primește o palmă. Și aici, în iad, pe o stradă, la un etaj unde nici ferestre poate nu sunt, cineva pune un disc de- al lui și vocea sa răsună în întune- ric câteva minute. Și totul se oprește. Timpul stă pe loc și câțiva dintre copii încep să fredoneze. Și să-și umple inimile cu speranță, știind că acolo nu e sfârșitul, ci abia începutul. Și, într-o limbă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
poet, actor, gazetar, compozitor, dirijor, aviator, parașutist și, după cum scria pe ultima sa carte de vizită : membru al „Societății pentru protecția animalelor“, fost membru în „Biroul populației“, fost abonat la „Societatea de gaz și electricitate“. Odată cu fumul negru înălțat, au răsunat Îți mai aduci aminte, doamnă, Iubesc femeia, Pe boltă, când apare luna sau Cruce albă de mesteacăn, prima sa baladă, com- pusă încă din liceu. S-a cântat, s-a dansat și s-a petrecut așa cum probabil și-ar fi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lăsa apoi să fii nemuritor. Capitolul 13 Roata lumii Spre sfârșitul lui ’38, când tangoul începea să pară pentru mulți un bătrân neputincios care își făcea, cu eleganța altui veac, ultimele plimbări prin parcuri, o nouă piesă este pe cale să răsune din nou pe străzile aglomerate și tot mai întunecate ale Bucureștilor, dând iluzia că epoca dragostei și a păcii nu este pe sfârșite, ci că abia a ajuns la maturitate. O nouă melodie intră repede în inimile oamenilor, la fel de puternic
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
peste imaginile sum- bre și lipsite de culoare, amestecând amintiri peste amintiri până pe Kiseleff, la Șosea. Restaurantul supraviețuise, dar n-a îndrăznit să intre. L-a privit în gol minute în șir, fumând câteva țigări și imaginându-și tangourile care răsunau în aer liber, sub cerul înstelat, și sutele de oameni fredonând și dansând, învăluiți într -o magie care nu avea să mai renască niciodată. Omenirea se modernizează, dar pierde, de fiecare dată, câte ceva cu care nu se mai întâlnește niciodată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care ar fi rezultat că acolo s-a adunat scursoarea societății românești. „Golani“, i-a numit Iliescu. Apelativ asumat cu mândrie de cei În cauză. Piața Universității a devenit Golania, „țara golanilor“. S-a compus un imn al golanilor, care răsuna fără Încetare. Refrenul era: „mai bine golan decât activist“ (cu trimitere la trecutul de activist comunist al lui Iliescu și al tovarășilor lui) și „mai bine mort decât comunist“. La 13 iunie, piața a fost evacuată de forțele de ordine
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Ieșirea oprită: Povestea lui Brett Easton Ellis (faima, excesele, degradarea, disfuncțiile, deprimarea, bețiile la volan, incidentul legat de furtul din magazin, arestarea în Washington Square Park, recuperarea, mersul obosit, în relenti, printr-o sală de sport în timp ce Crup de Radiohead răsuna la maxim în fundal). Observând en passant că în multe secvențe apăream „cam șters“ și în loc să mă întrebe dacă iau droguri, reporterul m-a întrebat dacă eram homosexual. Iar eu i-am spus: „Daa, sigur că sunt - categoric!“ adăugând apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care am moștenit-o după ce am împlinit șaisprezece ani. Și asta era decapotabilă, iar curioasa coincidență a declanșat în mintea mea o scurtă secvență de amintiri - autostradă, soarele reflectându-se pe capotă, curbele din Mulholland văzute prin parbriz în timp ce Go-Go răsuna să spargă difuzoarele, cerul și coroanele palmierilor deasupra. Nu eram foarte impresionat de mașină la vremea aceea: existau o grămadă de copii de bani gata la colegiu și o mașină ca a mea nu constituia o excepție. Dar amintirile se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am auzit ceva. Ca un hârșâit. Venea de dincolo de ușa dormitorului, iar dunga de lumină de la baza ei s-a stins. După care am auzit sunetul distinct al unui chicotit. Am scos un geamăt. Chicotul de dincolo de ușă continuă să răsune. Însă era un chicotit lipsit de umor. Aplicele nu mai pâlpâiau și singura lumină de pe coridor era a lunii care se revărsa prin fereastră mare care dădea spre grădină. Îl vedeam pe Victor cu urechile ciulite, privind fix spre casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
când DCE-urile începură din nou să piuie. După care urmă huruitul camerelor video. Apoi s-a auzit un sunet care m-a tulburat mai mult decât bătaia ritmică sau sunetele emise de detectoare. O voce cânta. Muzica începu să răsune în toată casa. Un cântec din trecut revărsându-se de pe una din acele casete cu 8 piste pe care o ascultam în timpul expedițiilor cu mașina de-a lungul coastei californiene spre un loc care se chema Pajaro Dunes. ...amintirile, aidoma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
răbdătoare, cu o veselie abia reținută, meniul afișat. Și chiar înțelegem... Observ călătorii - foarte gălăgioși - care așteaptă zborul spre Lisabona. În rumoarea sălii amplificată pe măsură ce ne apropiem de momentul îmbarcării, printr-un joc al asociațiilor auditive, ți se pare că răsună vorbe românești. Sunt portughezi, în majoritatea lor de clasă socială mai modestă. Este frapant să constați, din nou, cât de mult evocă femeile lusitane înfățișarea țărăncilor noastre: aceleași mâini așezate în poală, aceleași priviri împăcate, mângâind lucrurile cu o anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ieșit pe verandă. Plaja, printr-un crater șerpuitor săpat de valurile oceanului, inundat probabil în perioada fluxurilor, vine până foarte aproape de vilă. Un grup de tineri se prăjeau, abandonați, în soarele puternic al amiezii. Păreau adormiți, deși muzica de la casetofon răsuna destul de puternic. O lene latină... Pe aceștia i-ar putea trezi și obliga să se miște doar un roi de muște flămânde sau mareea oceanică, m‑am gândit cu o ușoară răutate, iritat de imobilitatea imaginii... Gazdele ne propun un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ultime fotografii la Lisabona vor înfățișa probabil mult optimism și încrederea de dinaintea unei aventuri căreia i te dedici cu uitare de sine. Acestei însuflețiri senine, peste ani, îi va răspunde melancolia unor ochi încercănați, amărăciunea unor frunți ridate. În sfârșit, răsună semnalul de plecare. La revedere, Lisabona! Îți mulțumim pentru generozitate!... Dar ospitalitatea portugheză nu se sfârșește aici. Nici nu apucăm să ieșim bine din gară, că încep să mișune printre fotolii cărucioare cu tot felul de bunătățuri. Ospătari în alb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
răspunsuri la întrebarea fundamentală: de ce într-o țară civilizată și prosperă ca Austria a apărut fenomenul Haider? În locul acestor incizii pe un anume mental colectiv și într-o istorie mai puțin afișată, de după cel de-al Doilea Război Mondial, a răsunat un rechizitoriu superficial și politic, participanții la dialog s-au mulțumit să reia idei generale, să formuleze avertismente de manual, care nu implică nici un risc pentru ei. Și, din păcate, nici un pas pe calea cunoașterii. VASILE GÂRNEȚ: Ajung cu metroul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sau scrisori ale militarilor către cei de acasă (păstrate cu sfințenie de câteva generații). Două săli izolate consacră episodul terifiant al folosirii gazului yprit. Ai ocazia să trăiești „pe propria piele” întreaga grozăvie a momentului într-o sală în care răsună câteva explozii, una după alta. După risipirea fumului, panourile pe care ai urmărit, o clipă mai devreme, avântul unei companii franceze asupra liniilor germane îți aduc în prim-plan soldați zvârcolindu-se în spasmele asfixierii. Te numeri și tu printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rândul. Cei care au intrat printre primii nu se grăbesc să cedeze locul altora, își savurează cafeaua și țigara în conversații mondene, neglijând privirile flămânde ale colegilor care stau buluciți în picioare, pe culoar, la intrarea în „sala de mese”. Răsună câteva replici prietenești, pe un fond nervos, de nerăbdare macerată... Odată așezat la masă, constat că prețurile sunt destul de mari - arunci 10 mărci pentru nimic, dar nu ai altă soluție. Doamna care ia comenzile are un zâmbet afișat, te ascultă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
noi. Cu ce titluri va consemna mâine presa germană acest dezastru al selecționatei de fotbal?... VITALIE CIOBANU: Caleidoscop etnic la Hanovra. Kurzi, în corturi, și copii amestecați de-a valma - o tabără ca la țigani, cu muzică de-a lor răsunând din niște casetofoane încleiate cu abțibilduri. Sunt într-o manifestație de protest. Un băietan ne aține calea și ne întinde un manifest. E în germană, cerem unul în engleză. Nu are, dar i se aduce. Mă uit prin el. Cer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Nimerim la o recepție. Suntem invitați cu amabilitate sa intrăm, fiind considerați ca făcând parte dintr-o delegație regională spaniolă, care tocmai e sărbătorită la umbra unei verande impunătoare. Cred că am sosit după ce se rostiseră cuvântările de protocol. Acum răsună muzica - ritmuri iberice -, se aud exclamații, râsete și pot fi văzuți oameni la costum și cravată care se îmbrățișează și discută cu voce tare. Femeile sunt mici de statură și grase, îmbrăcate în culori aprinse. Suntem serviți cu bere și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe un preț de nimic - valoarea unui apartament la Moscova -, investitorii promițând că vor da clădirii o înfățișare onorabilă și o funcționalitate modernă, dar au abandonat proiectul după câteva luni. E o clădire ce nu se lasă terminată și locuită - răsună refrenul oamenilor cu care vorbesc. Se cade în misticism, se spune că asupra acestui loc planează un blestem. Scheletul neterminatului sediu de partid fusese ridicat pe ruinele (dinamitate în 1963) unui castel medieval, numit „Citadela Celor Trei Regi”. După război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]