5,332 matches
-
de pe față. Îi aruncară lui Danny niște priviri plictisite. El văzu o ușă cu inscripția RESCRIERI, se îndreptă într-acolo și bătu. O voce strigă: — E deschis! Danny intră. Un tânăr înalt și suplu, în costum și cu ochelari cu ramă de baga, îndesa niște hârtii într-o geantă. Tânărul spuse: — Ești tipul care îl înlocuiește pe Duane? N-a mai dat nici un semn de trei zile, iar regizorul are nevoie rapid de niște retușuri la dialoguri. Danny nu pierdu vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mea. — Spune-i Dudley și mulțumește-i personal. Acum sunteți parteneri în chestia aia cu comuniștii. Uite-i și pe ceilalți. Danny se uită. Gene Niles venea înspre el, la o distanță vădită de un tip înalt, cu ochelari cu rame de sârmă, de parcă toți tipii de la comitat erau purtătorii unor boli incurabile. Se așeză pe primul rând de scaune și își scoase carnețelul și pixul - fără vreun alt gest, fără vreun respect față de rangul celorlalți. Tipul cel înalt veni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spre numărul 7941, simțindu-se un pic încorsetat în costumul de la Karen. Numărul 7941 era puternic luminat, draperiile de catifea prin care se uitase acum trei zile erau acum trase deoparte, iar parchetul pe care se dansa sclipea, încadrat de rama ferestrei. Danny își îndreptă haina și sună. Se auzi un tril de clopoțel și ușa se deschise. În fața lui stătea un bărbat scund, cu o barbă neagră, scurtă, și părul lins, tuns perfect. Purta un smoching, era încins cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
începu să scrie. CITAT RETRAS, CU CARACTERE MAI MICI Raport - 10.01.1950 Lui: Ellis Loew De la: Mal Considine Ellis, Primul meu raport ca anchetator-șef al Procuraturii Districtuale. Dacă n-ar fi confidențial, l-ai fi putut pune în ramă. În primul rând Upshaw a reușit ieri să se infiltreze. N-am apucat să-ți spun la telefon, dar a fost formidabil. L-am urmărit și am văzut un membru AUFT racolându-l. I-am lăsat lui Upshaw un bilet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
covoarele de pe scară cu tablouri, scăpase jos o cadra cu un portret magnific al lui Tagore, dat chiar de poet cu o dedicație, și faptul acesta a cutremurat-o, căci vedea în el un semn foarte rău, mai ales că rama se făcuse țăndări și pânza se crăpase). Am întîlnit-o în zori în bibliotecă, unde i-am adus cărțile, fiecare cu o dedicație inocentă, și am îmbrățișat-o urîndu-i o viață senină și toată fericirea pe care o merită. Aveam lacrimi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de derizorii, încît n-a avut nici o dificultate. Pretindea că știa de noi, că cineva din familia ei cunoscuse pe nu știu cine din familia noastră; bref, ne-a oferit Zeița. Prețul era cam tot atâta cât trebuie să fi fost costul ramei... - E de necrezut! exclamă Condurachi. - Dar, evident, a pus această condiție: că va veni după un an... Se îndreptă grăbit spre tablou și din spatele ramei desprinse cu grijă o hârtiuță. - Uite, scris chiar de mâna ei: 12 iulie 1930. Și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ne-a oferit Zeița. Prețul era cam tot atâta cât trebuie să fi fost costul ramei... - E de necrezut! exclamă Condurachi. - Dar, evident, a pus această condiție: că va veni după un an... Se îndreptă grăbit spre tablou și din spatele ramei desprinse cu grijă o hârtiuță. - Uite, scris chiar de mâna ei: 12 iulie 1930. Și azi suntem în 12 iulie 1931... Văzîndu-l că se uită nervos la ceas, Manole adăugă: - Fă un efort și mai stai încă cinci, zece minute
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ajunse își dădu seama că îi amorțise brațul stâng; valiza era mai grea decât își închipuise. Prezentă pașaportul și recipisa Oficiului de turism. - Dar vorbiți foarte bine românește, remarcă doamna de la recepție după ce cercetă pașaportul. Avea părul cărunt, ochelari fără ramă și-l impresionară distincția figurii și calitatea vocii. - Sunt lingvist. Am studiat în special limbile romanice. Și am mai fost în România. Am fost chiar la Piatra Neamț, adăugă zâmbind. Eram student... A propos, mai există cafeneaua Select? - Cum să nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vezi? și i-o arătă întinzînd ușor brațul. Întoarse și el capul. Oglinda era într-adevăr acolo, departe, în celalt capăt al salonului, și când fata îl trase brusc după ea, nu se mai împotrivi, și pătrunse ca într-o ramă de lumină. - Să ne grăbim, o auzi din nou, că ne așteaptă... Se lăsă dus, și curând își dădu seama că traversau o mare sală, puternic luminată, și fata îl trăgea tot mai repede, îndreptîndu-se spre scara de marmoră care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
impresionase pe toți cu convingerile ei ferme și cu cunoașterea tuturor detaliilor. Îmi amintesc că era o femeie înaltă, cu părul negru ca abanosul tuns scurt și cu ochi căprui șocanți și combativi sub o pereche de ochelari mici cu rame aurii: și totuși a fost clar de la început că nu-i va ține piept lui Winshaw. Trecuse de mult vremea când îi luasem un interviu pentru spațiul de emisiune acordat „celor din ultimele bănci“ și demascasem slaba lui cunoaștere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
descris de Conan Doyle în Semnul celor patru, când Sherlock Holmes îl întâlnește prima dată pe misteriosul Thaddeus Sholto. Ca și acolo, draperii și tapiserii bogate și strălucitoare îmbrăcau pereții, cu câte o deschizătură prin care se vedeau tablouri în rame prețioase sau vase orientale. Covorul era deasemenea de culoarea chihlimbarului îmbinată cu negru și atât de moale și de des, încât piciorul se afunda în el, ca într-un strat de mușchi. Erau chiar și două blănuri mari de tigru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
laboratorul Salman Pak și se dovedise un furnizor prompt, de toată încrederea. Lui Mark îi făcea întotdeauna plăcere să-i viziteze casa de țară din Valea Rinului, unde contractele erau semnate într-un birou splendid sub un portret mare, cu ramă de aur al lui Hitler și ceaiul era servit de tânăra și frumoasa lui fiică. Și azi, ca o favoare specială, i se oferi un deliciu în plus: industriașul descuie o vitrină care conținea un magnetofon cu două benzi, conectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cancer și părea în acest caz foarte avansat. — Cât de avansat? am spus eu. Adică nu e prea târziu ca să se mai facă ceva? Doctor Gilliam era o femeie înaltă cu părul negru-tăciune tuns scurt, ai cărui ochelari mici, cu rame aurii încadrau o pereche de ochi căprui șocanți și combativi. Se gândi mult înainte de a răspunde. Dacă am fi putut ajunge ceva mai devreme, am fi avut probabil șanse mai mari. În acel moment, dădea impresia că ascunde ceva. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
două lumânări de pe masa de toaletă, un întuneric sumbru învăluia fiecare cotlon. Aerul din cameră avea și el o particularitate ciudată: sugera putreziciune și mucegai, era stătut ca în încăperile de la subsol. Singura fereastră îngustă și înaltă zăngănea neîncetat în rama ei, zguduită de furtună, până când părea că sticla ei se va crăpa. În timp ce Michael își despacheta valiza și își aranja pieptenele, aparatul de ras și punga de burete pe măsuța de toaletă, un sentiment tot mai acut de neliniște începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-l informeze pe Michael, o așteptă o surpriză. Corpul gol al lui Roddy încă mai zăcea pe pat, dar în rest, nu mai era nimeni în cameră. Michael dispăruse. Instinctul, mai mult decât orice, îl atrăsese spre sofisticata oglindă cu ramă aurită de pe peretele dormitorului. O oglindă era o poartă spre infern: Michael aflase deja asta, așa că nu i-au trebuit decât câteva clipe ca să-și strecoare degetele prin spatele ramei și s-o desprindă de perete. Oglinda se deschise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai mult decât orice, îl atrăsese spre sofisticata oglindă cu ramă aurită de pe peretele dormitorului. O oglindă era o poartă spre infern: Michael aflase deja asta, așa că nu i-au trebuit decât câteva clipe ca să-și strecoare degetele prin spatele ramei și s-o desprindă de perete. Oglinda se deschise pe o balama rigidă, dând la iveală o cavitate dreptunghiulară; și de îndată ce păși în întuneric, se închise în urma lui fără nici cel mai mic sunet. Când Michael încercă s-o împingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cameră se lasă din nou tăcerea. Sus în uriașele săli unde sălășluiesc zeii, la o masă de malachit stă singur și dă o pasiență un înger scund și slăbuț, într-un trenci verde șanjan, șlefuit de uzură. Poartă ochelari cu rame de aur și o mare pălărie de pai. O clipă! Nu e singur, în spatele lui stă în picioare un drac de chibiț care-i privește peste umăr. Dracul seamănă leit cu Tudor Vladimirescu, cel de pe fosta hârtie de 25 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
susținută a tuturor percepțiilor așa-zis firești; agravarea treptată și susținută a tuturor deviațiilor așa-zis nefirești; ..................................................... .............................................................................................................................................” Kerch lasă deoparte acest opus pe cât de instructiv pe atât de plictisitor, cel puțin după o anumită oră, când în dosul ochelarilor cu ramă groasă i se instalează invariabil o migrenă fără leac. Nu o durere insuportabilă, mai degrabă un soi de lehamite, o sâcâială. Parcă n-a citit aceleași rapoarte din toate colțurile lumii! Ce mi-e Bulgaria, ce mi-s Filipinele! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Oricât de hotărât, oricât de puternic, nu pot face nimic, nimic, nimic. Orice efort este zadarnic. Și oftează, zicând: ─ Mai bine iau o pauză. Atunci lasă jos din brațe geamul dublu, adus cu destule opinteli de la prăvălia de oglinzi și rame unde i-a fost înlocuită sticla crăpată. Se odihnește pe pat, își scoate ochelarii de miop și își tamponează cu batista fruntea asudată. Geamul e greu. Balamalele nu spun nimic. Însă își pune ochelarii la loc și le inspectează atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
urcă scările de la capul holului și în scurt timp bolnavul recalcitrant, flancat de cei doi, le coboară. Ceilalți pacienți răsuflă ușurați. Numai unul dintre ei, un lungan rulat ca un trabuc într-un trenci soios, purtând niște ochelari imenși în rame negre de baga, rostește moale, aproape în șoaptă: Avea dreptate omu’, stă-ăm aici de două ore... Și se pornește pe o tuse adâncă și nesănătoasă. O femeie cu un copil îl apostrofează. Da’ du-te dom’le mai încolo când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o săptămână sau la două venea și el la Profira lui. Nu mică i-a fost surpriza când l-a găsit pe Ghițișor în pat cu Profira, amândoi în pielea goală. Catrina știa de Ghițișor al ei că trage la rame la noră-sa Profira, dar nu-i spunea lui fii-su Gheorghe, că o bătea cu funia udă Ghițișor. Gheorghe a vrut să o lase pe nevastă-sa, dar frații ei își aveau casele gard în gard cu al lui
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Te rog. O, Harry! Nu primi nici un răspuns și nu-i auzi nici respirația. Afară, hiena urla ca atunci când o trezise. Dar n-o mai auzea, pentru că inima-i bătea prea tare. Bătrânul de lângă pod Un bătrân cu ochelari cu rame de oțel și haine pline de praf stătea pe marginea șoselei. Pe podul de vase de peste fluviu treceau căruțe și camioane, bărbați, femei și copii. Căruțele trase de catâri se opinteau pe malul abrupt dinspre pod, și soldații dădeau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aia am rămas, Înțelegi, ca să am grijă de animale. Eu am fost ultimul care a plecat de-acolo. Nu arăta a cioban sau văcar, așa că cercetându-i hainele negre și pline de praf, fața cenușie și prăfuită și ochelarii cu rame de oțel, l-am Întrebat: — Ce fel de animale? — De toate felurile, mi-a zis, scuturându-și capul. A trebuit să le las acolo. Mă uitam la pod și la locurile acelea din delta Ebrului care semănau cu cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la pupa bărcii, indienii o Împinseră În apă și unul din ei intră În ea ca să vâslească. Unchiul George stătea la pupa bărcii venite din sat. Indianul mai tânăr o Împinse și pe asta În apă și se așeză la rame. Cele două bărci o porniră-n Întuneric. Nick auzea furcheții celeilalte canoe scârțâind În ceață, mult În fața lor. Indienii vâsleau cu lovituri repezi care tăiau apa. Nick se lăsase pe spate și tatăl său Îl ținea de umeri. Indianul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
subția când se Întrepta spre un pârâu și apoi urca direct dealul. Văzură o clădire lunguiață și joasă, bătută de vânturi și ninsori. Așa cum o vedeau printre copaci părea de un galben pal. De mai aproape se putea vedea că ramele ferestrelor erau vopsite-n verde.Vopseaua se cojea. Nick Își deschise clemele cu unul dintre bețe și apoi scăpă de schiuri. — De-aici putem să le cărăm, spuse. Urcă drumul abrupt cu schiurile pe umăr, Înfigându-și crampoanele-n gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]