5,310 matches
-
Melania Lupu o măsură cu ochi micșorați. " Ce se întîmplă cu Florence?" Raul Ionescu o examină pe doamna Miga, dus pe gânduri. " Ce ciudat! Are exact ochii Doinei... Același albastru de oțel, aceeași patimă..." Își scotea rar ochelarii cafenii cu rame grele. Pe stradă lumea întorcea capul după ea. O apariție stranie, plutind absentă, alunecând ca o nălucă pe lângă ziduri. Trupul îngust, înfășurat în voaluri, părea de fum. În magazine, în troleibuz, într-o sală de așteptare oamenii îi vorbeau în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-ți petale de crini... Ceilalți scânceau penibil. Vocea Melaniei Lupu tremura nesigură ca un firicel de ață. Șoferul mormăia nedeslușit. Șerbănică țopăia lamentabil în contratimp. Lacrimi iuți îi alunecau pe obrazul dolofan. Ori de câte ori încetinea ritmul, simțea cum gloanțele îi mușcă rama pantofilor. ― Mai repede, mai repede! Raul Ionescu își umezi buzele: " Unde naiba o fi învățat să tragă așa de bine cretinul?!" Îi amintea de precizia circarilor care desenau în cuțite silueta unei femei țintuite la zid. Corul continua: ― Vreau să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de dispreț în ochii doamnei Miga și durerea i se încolăci ca un șarpe în jurul inimii. * Raul Ionescu se răsuci fulgerător. Dascălu, pe vine, se zguduia de râs. ― Ți-a plăcut? Pe buzele inginerului se înghesuiră vorbe groase. Femeia din ramă zâmbea în spatele evantaiului. Un zâmbet ciudat. CAPITOLUL VIII ȘANTAJ "Zece pânze au luat! Rembrandt, Dürer, Botticelli... Băieții ăștia sânt într-adevăr prea lacomi, draga mea! Tu te vei mulțumi doar cu Femeia lui Goya. Ți se cuvine pe drept, și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fotografiei ei din tinerețe, cu mantilla și pieptene înalt de fildeș, cu volane și pântece supt și brațe goale și brățări multe până la cot ― o spaniolă de ocazie, bălaie, de-o grație subtilă, o marchiză deghizată. Își plimbă degetul pe rama prăfuită și anunță cu o voce seacă: ― M-am întors. Pe la colțul ochiului îi fugi o lacrimă. După câteva ore coborî din pat. Nu-și dădea seama dacă dormise, sau pur și simplu izbutise, așa cum i se mai întîmplase de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că-l va sesiza, nu-l va putea transforma niciodată într-un cap de acuzare. Cine s-ar găsi să te condamne pentru că te-ai interesat de o carte? Rămase multă vreme cu ochii aninați în calele albe prinse în ramă florentină și conchise ferm: ― Așa e cum ți-am spus! Domnul Raul Ionescu nu poate declara nimic împotriva ta... Te-ai trezit, Mirciulică? Hai să mîncăm! Căutăm ceva bun în bucătărie și după aceea ne vom gândi împreună. Nu, dragul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se apropie de scrinul greoi, baroc. Apăsă puternic unul din lambriuri. Stema heraldică alunecă ușor. Pipăi, strecurîndu-și adânc degetele în ascunzătoare. Vânătorul lui Rembrandt era acolo. Puse alături Femeia cu evantai și astupă tainița. În urma colonelului intră menajera. Privi nedumerită rama știrbă, agățată strâmb. Pe fereastră pătrundeau zgomote ciudate: pași care aleargă, chemări scurte, rafale de armă automată. Un bubuit prelung, neîntrerupt, porni dinspre Băneasa. Închise geamul și trase draperia. Ochii îi alunecară cu indiferență peste filele calendarului. Înregistră data abstract
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
l-au rugat să-i însoțească. Un tip politicos. Părea puțin surprins dar n-a făcut mofturi. ― Cei din casă au prins mișcarea? ― Nu cred. ― În regulă. Unde-i? ― Alături. Avea un palton lung, pe talie și purta ochelari cu rame subțiri de aur. Peste servieta diplomat, își așezase căciulița din blană de castor. Figura era inexpresivă și, în afară de aerul "străin", nimic altceva nu l-ar fi putut caracteriza. Cristescu se simți vag dezorientat, incapabil să-l califice, să-l situeze
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
băut? Mi-e o sete de mor. Câteva minute mai târziu, În timp ce ne sorbeam paharele de Saccotini lângă bar, Lauren remarcă: —Ești foarte norocoasă. Se uită la Hunter, după care din nou la mine. E frumos să-l pui În ramă. —Hei, termină! exclamă Hunter jenat. Hai că mi-a venit o idee grozavă. Ce-ar fi să i-l prezint lui Lauren pe cel mai bun prieten al meu? Mi-e prieten vechi, Încă de când eram la colegiu. Cine? l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Cameră de toaletă a lui Phoebe semăna cu un Încântător dormitor de oaspeți. O canapea mică, Împodobită cu bumbac alb imprimat cu trandafiri galbeni, era așezată Îmbietor la un capăt al Încăperii. Deasupra chiuvetei atârna o oglindă mare, scumpă, cu rama aurită, iar În fața ei era o vază imensă cu trandafiri galbeni. Mormane de migdale acoperite cu glazură de zahăr galben erau Îngrămădite pe farfurioare de argint. Sticluțe cu apă aveau etichete cu cuvintele EAU BÉBÉ tipărite cu scris argintiu. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
s, un golfuleț drăguț Înconjurat de dealuri verzi, presărate cu case roz și galbene. Ne-a Întâmpinat Antonino, căpitanul, un italian ars de vânt. Era Îmbrăcat În pantaloni scurți cafenii, un tricou alb, imaculat și purta ochelari de soare cu rame din carapace de țestoasă. Se asorta perfect cu barca, așa cum se asortau și cei șase membri ai echipajului. Fiecare scaun și șezlong era Împodobit cu un material de aceeași culoare ca pantalonii lui Antonino, iar lemnăria era fie lăcuită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să susțin că mi-a plăcut vreodată. Era un tip ciudat, antipatic, cu un regim alimentar strict vegetarian și cu toată căldura și personalitatea unui stâlp de iluminat public cu becul ars. Costume de poliester șifonate (majoritatea maro), ochelari cu rame groase, o mătreață perpetuă și repulsia deconcertantă față de conversația banală, indiferent de subiect. Puteai să apari la serviciu cu brațul în eșarfă sau cu un ochi bandajat și Henry nu scotea un cuvânt. Se uita la tine puțin, asimila detaliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ar putea să fie vorba și despre el, fiindcă și el voia un frate). M-a întrebat... Tocmai atunci intră, prin ușa întredeschisă, chipul „destul de frumos“ din portretul aflat deasupra sofalei, dar mai aprins la pielița obrazului decât era în ramă, domnișoara Iulia Margulis, îmbrăcată într o rochie de catifea verde, aducând două farfurii, două cuțitașe de argint și două mere bot de iepure. Doctorul le cerea copiilor să mănânce măcar un fruct în fiecare zi, iar pentru iarnă avea în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
zbateți. Suntem prizonieri și condamnați, fiecare în lumea lui și-n singurătatea lui. De ce nu mă vedeți? Sunt ferecat în argintul înghețat al icoanei unei lumi care poate că deja nu mai este. Încerc să vă văd de acolo, din rama zilei mele de-acum și, dacă tăceți o clipă, cum tac apele adânci din fântâni, poate-o să auziți ce îmi spun mie însumi, pentru că vorbesc pentru mine și numai cu mine. Sunt singur: eu cel care fac și eu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fulgii și planurile de reformă, se întoarse la birou, își răsuci o țigară, o aprinse, trase în piept cu mare plăcere aroma fumului și apăsă pe sonerie. Se auzi un țârâit strident. Când capul pleșuv al plutonierului se ivi în rama ușii, ceru să fie introdus Petre, zis Rusu, vizitiul familiei Inger, pe care l știa om dezghețat. Își aminti iar de reclama cofetăriei plasată lângă anunțul lui, dar alungă gândul cu mâna, ca pe-o muscă. — Te-am chemat să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
altora. Una din moștenirile certe lăsate de imperii este cenușa. Revoluțiile sunt băi de sânge și de alcool. Pentru noi, românii, viforul tranziției a început acum 2500 de ani. Istoria - această bibliotecă a eșecurilor umane. Epoca strâmbă pune eroarea în ramă. Unele popoare se adaptează la orice zăbală a istoriei. Istoriei i-a fost întotdeauna frică de judecata culturii. Nu tot ce ne pune istoria în linguriță este dulceață. La volanul istoriei ajung prea des oameni fără permis de conducere. Istoria
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a clarificat în cel mai scurt timp, în momentul când s-a urcat, ca din senin, pe un piedestal pregătit special, un tovarăș foarte important din conducerea Universității; în haină scurtă din piele de vițel maro, cu ochelari fumurii cu rame metalice din import, secondat de câțiva reprezentanți ai Asociației Studenților din R.P.R. și a anunțat tare și răspicat prin portavoce: "Tovarăși și tovarășe! Tineri și tinere! Imperialiștii americani, fără declarație de război, au invadat Cuba!... Va avea loc un mare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
deschide. Bara metalică de deasupra lui demonstra faptul că odată a fost dotat și cu perdele. Pe pereții laterali atârnau rămășițele unor tablouri vechi, decolorate. Cu toate acestea, în alte compartimente se mai păstrau sub sticlă unele fotografii alb-negru în rame de lemn, cândva lăcuite, cu imagini surprinse de pe unele șantiere de interes național. Ușa rabatabilă, sărită din șanțul ei, trebuia luată cu amândouă mâinile pe sus și pusă la loc, dacă ai fi vrut să o închizi sau să o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
viciată, efectul acela halucinogen ar fi meritat orice fel de sacrificiu, și niciun sacrificiu nu era prea mare. Poate, de aceea, dacă - să zicem - ar fi avut posibilitatea aceasta, el chiar și-ar fi pus acele prafuri nenorocite într-o ramă scumpă și s-ar fi închinat la ele în chip de icoană! Practic, devenise robul încătușat al patimii sale greșite. Iar aceasta dau asigurări că nu este o exagerare deloc. Într-adevăr, se vede limpede cam ce schimbare se petrecuse
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de nebunie. Majoritatea personajelor prozei lui Rareș Tiron sunt indivizi măcinați de contradicții interioare, preocupați de întrebări la care nu reușesc să găsească răspuns deloc. Prozatorul își conduce cu abilitate eroii prin mediile sociale create exact ca în povestirile în ramă și, bun sociolog, dar și mai bun artist, devine un fel de portavoce al acestora, „el fiind glasul celor fără de glas”, după cum se autodefinește în Metamorfoză divină. Fiecare personaj al povestirilor lui Rareș Tiron are propriul său destin și, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dinspre ușa de la intrare a bibliotecii, adică intrând odată cu fascicolul de lumină ce tăbăra gata decupată, pe fereastra ușii ciocnindu-se de lumina grea, difuză din interior, parcelată în umbre aproape obosite și vâscoase, soția directorului Sima părea coborâtă din rama unui somptuos tablou, ca un personaj din lucrările lui Van Gogh, Edward Munch sau Carl Shagall. Nu. Iozefina nu poate veni de aiurea-îmi murmuram în gând adeseori așteptând-o cu nerăbdare - Sunt sigur că ea vine întotdeauna de-a dreptul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe parcursul unui film de epocă cu vedete mult râvnite mai ales de doamne, d-na General (o numeam așa numai când voiam să atrag cuiva atenția asupra autorității și respectului de care dădea ea dovadă) afișa scurt, de după ochelarii cu rame aurii, doar o sticlire de privire într-un unghi ascuțit, asemenea unui fulger și în același timp, o strângere de buze care însemna mult mai mult decât o apostrofare cu vorba sau cu fapta și nu se mai auzea nici
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și proză în niște reviste. După cafeluță, gazda mă conduse în atelierul de pictură unde avui ocazia să admir zeci de tablouri pe care dl. Bogdan le pregătea pentru o proximă expoziție. Interesant era că același domn pictor făcea și rame de epocă, din gips, foarte căutate la acea oră. În acea seară învățasem de la dl. Bogdan că orice tablou nu poate fi arătat nimănui din lumea aceasta, nici măcar soției lui, numai gata pregătit, în ramă sau passé-partout. Seară de seară
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
același domn pictor făcea și rame de epocă, din gips, foarte căutate la acea oră. În acea seară învățasem de la dl. Bogdan că orice tablou nu poate fi arătat nimănui din lumea aceasta, nici măcar soției lui, numai gata pregătit, în ramă sau passé-partout. Seară de seară, în cele care urmară, în casa domnului Bogdan fusese tot un du tevino. Prieteni, foști colegi, cunoscuți fie cu nevestele, fie fără, veneau mai ales seara cam după cină, numai de dragul de a povesti una
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lui, mai degrabă în cel aflat cu spatele la fereastra dinspre curte, și să admir tabloul cu o pădure aflată sub povara zăpezilor, intitulat Poiana Neamțului. Îl admiram de fiecare dată, ca și cum trebuia sămi iau adio de la el, deoarece scria jos, lângă ramă, pe o etichetă, cu majuscule, parcă în fugă, vândut. Mă gândeam că în orice clipă putea veni cumpărătorul să-l ducă. Să vină după tablou și, înainte de a i-l da, domnul Paloș să-i țină o dragă de predică
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lejer de papuci. Închizătoarea geamului se ridică și o voce de femeie Întrebă: — Anton? Tu ești? — Da, spuse Josef, Anton sunt. Dă-mi drumul repede Înăuntru. Draperia se dădu la o parte și o mână subțire trase și trase de rama ochiului de sus. — Cel de jos, șopti Josef, nu cel de sus. Mă crezi acrobat? Când geamul se ridică, el dovedi multă agilitate pentru un bărbat atât de gras. Păși de pe scara de incendiu direct pe pervaz, dar constată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]