6,870 matches
-
dovedise, În situații oricum dificile, un simț extraordinar al „practicului social”. Și atunci, nereușind s-o „Înțeleagă”, după o perioadă de ezitare, au trivializat-o, au redus-o la parametrii „bunului-simț cotidian, uzual”, cel care se potrivea cu comandamentele și reflexele ideatice ale micii lor lumi, ale mirco-cosmosului lor, ale ghetoului lor etnic și politic, depășit riguros de tragedia românească și m-au „Împachetat” În postura unui ins „dubios, agent de influență” etc., făcând eforturi, reușite, de altfel, de a-i
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
extrem de atente la orice fenomen de ingratitudine, de dispreț sau nemulțumire cât de vagă la orice ține de ordinea lucrurilor din „noua patrie”. Dar, spre surpriza mea tot mai iritată, mai neliniștită, eu - Împreună cu cohorta „cârjelor” mele sentimentale și raționale, reflexele mele ideatice, ideea mea despre libertate și artă, despre istorie și suferință, despre demnitate și zei! - continuam, la modul aproape „imbecil”, să viețuiesc ca și Înainte, deși „eul meu” - sau, mă rog, unul dintre ele! - luase hotărârile cele mai ferme
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
limbi europene, lectura neîntreruptă, călătoriile etc. Când mă’ntreabă unii tineri cum se face o carieră literară la Paris, le răspund: „Nu altfel de cum se face Încă la București”. În Parisul anilor ’70 și ’80 am regăsit nu puține dintre reflexele și habitudinile lumii literare bucureștene; poate lucrurile stau altfel la New-York, unde, se pare, ai nevoie de un agent literar, fac-totum-ul nu numai al debutantului, dar și al artistului lansat. (Am mai auzit că editurile, marile edituri, cele care contează
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cohorte de tineri, sărmanii, trebuiau, dacă nu să și-l integreze, măcar să-l imite, extrem de atenți la cel mai mic derapaj al naturii lor ascunse, al sincerității, care le-ar fi putut trăda convingerile și chiar ceva mai grav: prejudecățile, reflexele moștenite din lumea, din pătura din care veneau și pe care trebuiau s-o renege, s-o calomnieze, s-o denunțe. Trebuie aici să fac o mențiune apropo de motivația mea de a reuși, de a mă afirma Încă o dată
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
piese de teatru, pe care le-am tradus Împreună cu Barbara. E adevărat că nu am avut succes, dar nici nu am avut răbdare, cum aveam să am peste câțiva ani la Paris. Deși mă aflam În patria limbii și a reflexelor culturale ale antecesorilor mei pe linie maternă (unii plecați din Baden-Wurtemberg, alții din Alsacia-Lorenaă, iar fratele meu, Alexandru, se găsea la München, ca și unele rude din partea mamei, precum și Mama mea, iute și Într-un mod „inexplicabil” mi-am pierdut
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
franceze, la Flammarion. Nu, În Germania antecesorilor mei nu mai regăseam, poate naiv sau provincial cum eram, acea amprentă a marelui secol al XIX-lea german, nici În literatură, dar nici În filozofie, muzică și, mai ales, nici În acele reflexe culturale, ideologice, care Își pun amprenta adânc asupra mentalității naționale. Germania de atunci, cea a anilor ’70 și ’80, Germania Federală, În ciuda standardului Înalt de viață, a unei economii de vârf În Europa țărilor Înalt industriale, suferea, cred eu, de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
profunzime, cu radicalitate, acest proces de asumare responsabilă a istoriei naționale, În amploarea și În Întreaga ramificație a tuturor consecințelor care decurg din aceasta - lumea, pătura intelectuală. Un stat național, o comunitate, oricât de amplă, are și trebuie să aibe reflexele unui singur individ, mai ales În acele momente, rare și teribile, ale unei crize istorice, ale unei crize ideologice; ei bine, ce face un individ, să spunem, care comite o eroare capitală, o crimă, o lezare profundă a normelor de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
el va face ceea ce am putea numi un act de „pocăință activă”, adică trebuie să Încerce nu numai să repare, pe cât posibil, răul săvârșit, dar și să indice o schimbare radicală a comportamentului, a modului său de a gândi, a reflexelor sale sociale și ideatice. Americanii, ca armată Învingătoare și de ocupație, au Întreprins, bineînțeles, ceea ce s-a numit „denazificarea”, care a inclus, printre altele, interdicția cetățenilor de origine „etnică” germană de a conduce ziare, posturi de radio și alte organe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
țară și străinătate. O astfel de teamă - În Înțelesul ei foarte aparte, de „unică folosință” -, am resimțit-o de la Început și apoi ani de zile față de prietenul meu Nichita Stănescu, cu care am Împărțit tot ce era de Împărțit, de la reflexele și ideile estetice până la dormeza mea largă și ultimii creițari care se abăteau, mai mult Întâmplător, prin buzunarele noastre fluturânde, de visători la o altă și posibilă grandoare a literelor românești. Teamă pe care apoi am numit-o „emoție”, emoția
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la intrarea În cetatea Tebei, adică a vieții lucide și demne - cu Destinul... cu Soarta?! La care avem dreptul fiecare om născut dintr-o mamă vie, Soarta, care, mai ales În de curând trecutul secol XX - ce, prin bolile și reflexele sale raționale și iraționale, continuă să „respire, să ne urmărească, să ne apese”, precum heriniile antice pe sărmanul Oreste -, Soarta noastră, care a părut poate mai mult ca niciodată absurdă, brutală, neumană. Iar ca să-i găsim o pereche, una la fel de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
afirmând punctul nodal al sistemului său de idei, mai bine zis asupra viziunii sale, asupra „filozofiei viitorului”, cum Îi spune; „Veșnica Întoarcere a aceluiași”. Nu Înaintarea pe o „spirală ascendentă”, cum o aflăm În filozofia hegeliană și, de altfel, În reflexul comun al oricărei gândiri, științifice sau nu. Tentația multor gânditori, și nu numai În filozofie, de a contempla istoria umană ca un suiș, o aglomerare pozitivă, morală, științifică sau politică, cu un sens suitor, pozitiv. De aici, și ideea de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
prețioase pe care nu le poți afla niciunde, la nici o școală din lume. (Din vise, Jung, se știe, și-a ridicat Întreaga arhitectură a inconștientului colectiv și a descoperit arhetipul, forme ale unei alte Înțelegeri a istoriei umane și a reflexelor ei de fund, iraționale!Ă Visul, visele cuiva sunt Într-o asemenea măsură interesante, credem noi, prin aceea că Îi aduc oricăruia aproape - Îl obligă, aproape -, dacă are o atenție cât de cât susținută, aceleași elemente care, bine dezghiocate de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și „ideologi români” care, Începând cu Heliade-Rădulescu până la Cioran și Enescu, au suferit fascinația acelei ville lumière, a cărei literatură, istorie și moravuri a influențat atât de decisiv modernitatea românească!... Nu posedam prea bine limba și, Într-un fel, deși reflexele „lor” de gândire, de comportament, mă atrăgeau, mi-erau cumva străine, străine totuși de felul meu, fiind un ins mai degrabă greoi, fără acea celebră replică a bucureșteanului și fără arta sarcasmului care Îi ajută pe munteni, mai ales, să
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
numai că un oarecare gazetar, curtat de toată lumea, frustrat, probabil, deoarece se Încearcă și el În câmpul prozei, propune cu insolență arderea operei lui Nichita Stănescu, pur și simplu - doar naziștii, În frunte cu Goebbels, prietenul lui Hitler, mai aveau reflexul de a arde valorile spirituale ale unui neam! -, dar o falangă Întreagă de tineri, de care ne-am ocupat puțin mai sus, maimuțăresc postmodernismul, servili ultimelor mode și stăpânilor pasageri ai mass-mediei, Încărcând de sarcasm personalitățile contemporane și operele lor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
atunci, mai sunt martori din lumea literară care-și pot aminti dacă simțul nostru de onestitate civică nu ne-a părăsit cu totul În vâltoarea unor alte lupte și sentimente ce ne animă azi, În libertate! -, domneau două tipuri de reflexe ce, o spuneam eu atunci, veneau din afundurile noastre istorice: complexul „drăguțului de Împărat”, cum l-am numit, gândindu-mă la naivitatea lui Horea, care credea că Împăratul de la Viena e străin de mașinațiile grofilor unguri, „complex” care a funcționat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
strict pe mine, nord-ardeleanul, bănățeanul greoi ce (Încă!Ă eram, relaxarea, fluența limbii și fluența tout court a parizianului În toate cele, aerul de mare metropolă așezată, distinsă Între cele mai orgolioase, ușurința atrăgătoare În gesturi, eleganța neforțată, firească, devenită reflex la acest mare popor, nu ceva dobândit, uneori cu greu, și nu până la capăt, cum se Întâmplă prin părțile noastre, ironia lor, ce este, În persoana dar și În textele lor, una dintre armele cele mai eficiente, mai uzuale - ironia
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ani cu geamantanul său de carton În mână În capitala tuturor Românilor, binișor intoxicat de poveștile și legendele cu care-i Împuiase capul și adolescența tatăl său, care avea cultul orașului și al marilor săi actori, al limbii și al reflexelor „inimitabile” ale bucureștenilor, astfel a aterizat autorul Breban, instalat În plină maturitate, de astă dată, dar la fel de vulnerabil la un anume exotic, atras de acele ținuturi și de acei oameni, mai ales, despre care a avut ștință din cărți, În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
bagheta sa stânca neîncrederii veșnic mic-burgheze, ticăloșite, nu este oare apa, luciul calm și verzui al apei, terenul pe care să calce Învățătorul, chemându-ne la el, chiar dacă ne scufundăm până la glezne, apoi până la genunchi, mereu Îngreunați de fireștile noastre reflexe de bun-simț; bunul-simț, singura merinde pe care ne-au dăruit-o cei care ne-au crescut, cei din jurul nostru, cei ce „ne iubesc”?!... 11 Parisul. Parisul meu. Într-adevăr, după mai bine de două decenii petrecute În capitala Franței, o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
azi, la Începutul mileniului trei, ne abate Încă o dată acel fior și acea seducție fatalistă, Înscrisă În oasele tradiției noastre de slavi și, mai ales, de acei greci, care, cum spune Drăghicescu, ne-au otrăvit și Înmuiat voința și mândrele reflexe latine, câte rămăseseră intacte după o mie de ani de măturare a atâtor seminții pe teritoriile noastre?! Încă o dată - și mă Întorc la acel exod al tinerilor care se plâng de adulții țării și de formidabilul ei „ghinion”, ca și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Îmi uitam gesturile, țigara, frazele - de altfel, eu nu sunt fumător, dar, În vara aceea, surescitat de „cele ce se Întâmplau În țară” și de hotărârea gravă pe care mă simțeam obligat să o iau, fumam excesiv, iar unele dintre reflexele mele erau „În defect”..., se pare. Am regretat apoi că nu ne-am apropiat mai mult de opera și ideile sale, mărginindu-ne la politică. De altfel, acest lucru mi se Întâmpla și cu Cioran, În nenumăratele noastre plimbări de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Nichita, În câteva rânduri, indispunându-l, Întrucât marile personalități suportă greu să le clatini unele concluzii pe care se reazămă, probabil, nu puține plafoane ideatice! -, amintindu-i că el, Emil Cioran, fiul popii din Rășinari, el și pulsiunile sale genialoide, reflexele și energia formidabilă a ideației și a originalității sale, care nu rareori i-a uimit pe contemporani de pe nu importă ce latitudine, nu putea „apărea”, nu era „posibil” să apară decât pe acel sol, din acei părinți, În acel moment
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Caron, păstrat cu sfințenie și cu riscuri de familia sa În sertar până În 1990, povestind cum o samă de intelectuali clujeni, retrăgându-se din calea trupelor brutale, năvalnice, ale armatei roșii, nu au făcut decât să reitereze un act, un reflex pe care alți locuitori ai acestor meleaguri subcarpatice l-au făcut În calea invadatorilor feluriți și prădalnici; pe văi În sus, tot mai sus, pierzându-se În munții și pădurile inaccesibile, contemplând jos, În vale, șarpele trupelor și mașinilor acelei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
munții și pădurile inaccesibile, contemplând jos, În vale, șarpele trupelor și mașinilor acelei armii compuse din atâtea și atâtea popoare asiatice, buimăciți și beți ei Înșiși de Înaintarea lor fără sfârșit În ținuturi exotice, europene, dând frâu liber instinctelor și reflexelor pe care orice armată „de tip medieval!” le arată, după ce se pleacă În fața lor cetățile și orașele foste inamice...Ă Deși proza lui Eliade, nuvelele și romanele, se deosebesc esențial de tematica prozei mele, sunt de acord cu diagnosticul pe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a „nepregătirii” noastre civice și politice În fața unui „domnitor” Încă o dată extrem de abil, de apt de relații faraminoase externe - ca și unul dintre cei ai medievalității noastre târzii. Spre deosebire de Unguri sau de nobilii Polonezi, noi nu am avut, În secole, reflexul de a ne forma structuri capabile de a se opune Domnului autohton sau venit de-aiurea. Cu unele mișcări fără o reală finalitate - un Horea, un Avram Iancu, un Tudor Vladimirescu -, noi, până la „utopicii” pașoptiști, intelectualitatea, mai ales, nu am
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
demonstrativă sau chiar prin anumite „Împotriviri” la unele măsuri discreționare ale puterii - după anii ’60, se’nțelege! De ce... nu am mers mai departe? De ce nu am Îndrăznit mai mult? Simplu... oarecum: nu eram uniți! Nu eram uniți, nu aveam acest „reflex” În fața unui dușman care venea din exterior, dar și din interior; dar... suntem noi uniți astăzi?... Și azi, cultura, știința, artele, literatura, poate chiar națiunea, se află Într-un anume pericol, evident, În alte proporții și forme, dar... noi, „crema
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]