7,442 matches
-
ceea ce ia permis lui Rommel să aibă răgazul necesar pentru a pregăti contraatacul Afrika Korps. Tanchiștii neexperimentați britanici au căzut victime focului puternic antitanc. Când au încercat să evite focul artileriei antitanc, tanchiștii britanici au intrat în câmpurile minate germane. Regimentul al 5-lea Panzer a lansat un atac împotriva tacurilor britanice, în timpul căruia a reușit să distrugă mai mult de 40 de blindate aliate. Distrugerea brigăzii blindate aliate a fost desăvârșită de Divizia a 21-a Panzer. Eșecul blindatelor britanice
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
liniile aliaților. Australienii care apărau pozițiile de aici au fost obligați să se retragă din tranșeele avansate, dar s-au regrupat în adâncime, păstrând liniile defensive intacte. Atacurile italienilor au continuat pe 17 iulie cu un batalion de tancuri al Regimentului motorizat „Trento” a reușit să provoace pierderi importante Aliaților, luând și 200 de prizonieri. Auchinleck era hotărât să recâștige inițiativa și a ordonat lansarea a două noi atacuri pe 27 iulie. În zona de nord de la Tel el Eisa eșecul
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
de la Miteiriya s-a încheiat cu pierderi grele, deoarece infanteria a traversat câmpurile minate fără sprijinul blindatelor, fiind obligată să facă față contraatacului tancurilor Axei. Australienii au pierdut aici 65 de soldați morți și 490 căzuți prizonieri în timpul atacului împotriva Regimentului 62 al Diviziei motorizate „Trento”, care se apărase în tranșe și care beneficiase de sprijinul Grupului de recunoaștere blindate a Diviziei „Trento”. The Commonwealth forces lost about 600 in the fighting. Armata a 8-a era epuizată și, până pe 3
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
Elveția. Pune în funcțiune o mașină de tors și fondează o școală de arte și meserii destinată copiilor soldaților, care, în 1788, devine "l'École des Enfants de la Patrie", aflată sub protecția regelui. Paralel, își urmează cariera militară: colonel al regimentului de cavalerie La Rochefoucalud-Liancourt, este brigadier de Dragoni în 1781. Ales fiind deputat al nobilimii în Stările Generale, pentru "baillage"-ul din Clermont, i se atribuie un cuvânt faimos, pe care l-ar fi pronunțat, la 12 iulie 1789, la
François Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld-Liancourt () [Corola-website/Science/312272_a_313601]
-
științe militare. După absolvirea școlii de ofițeri, a fost avansat locotenent, îndeplinind apoi funcțiile de comandant de pluton, de baterie și de divizion de artilerie (1976-1982). Revenit după trei ani de studii la Academia Militară, devine șef al artileriei unui Regiment Mecanizat (1985-1986), șef de stat major al unui Regiment de Artilerie (1986-1988), comandantul Regimentului 43 Artilerie (1988-1993), locțiitor al comandantului Diviziei 1 Mecanizată (1993-1994), locțiitor al comandantului Corpului 1 Armată (1994-1996). În paralel, a urmat următoarele cursuri: cursul pentru comandanții
Sorin Ioan () [Corola-website/Science/311489_a_312818]
-
avansat locotenent, îndeplinind apoi funcțiile de comandant de pluton, de baterie și de divizion de artilerie (1976-1982). Revenit după trei ani de studii la Academia Militară, devine șef al artileriei unui Regiment Mecanizat (1985-1986), șef de stat major al unui Regiment de Artilerie (1986-1988), comandantul Regimentului 43 Artilerie (1988-1993), locțiitor al comandantului Diviziei 1 Mecanizată (1993-1994), locțiitor al comandantului Corpului 1 Armată (1994-1996). În paralel, a urmat următoarele cursuri: cursul pentru comandanții de regiment (1987), cursul de strategie și artă operațională
Sorin Ioan () [Corola-website/Science/311489_a_312818]
-
de comandant de pluton, de baterie și de divizion de artilerie (1976-1982). Revenit după trei ani de studii la Academia Militară, devine șef al artileriei unui Regiment Mecanizat (1985-1986), șef de stat major al unui Regiment de Artilerie (1986-1988), comandantul Regimentului 43 Artilerie (1988-1993), locțiitor al comandantului Diviziei 1 Mecanizată (1993-1994), locțiitor al comandantului Corpului 1 Armată (1994-1996). În paralel, a urmat următoarele cursuri: cursul pentru comandanții de regiment (1987), cursul de strategie și artă operațională (1990), Colegiul “George C.Marshall
Sorin Ioan () [Corola-website/Science/311489_a_312818]
-
1985-1986), șef de stat major al unui Regiment de Artilerie (1986-1988), comandantul Regimentului 43 Artilerie (1988-1993), locțiitor al comandantului Diviziei 1 Mecanizată (1993-1994), locțiitor al comandantului Corpului 1 Armată (1994-1996). În paralel, a urmat următoarele cursuri: cursul pentru comandanții de regiment (1987), cursul de strategie și artă operațională (1990), Colegiul “George C.Marshall” de Studii Strategice și Management al Apărării din Germania (1995), Colegiul Regal pentru Studii de Apărare al Marii Britanii (1998), NATO Joint Senior Psychological Operations Course, Florida, USA (2002
Sorin Ioan () [Corola-website/Science/311489_a_312818]
-
cancelaria din Beciu, e nimica, îs minciuni goale de azi până mâne!» Multe sate românești au trimis în repetate rânduri delegați și în deceniile ce au urmat ca să fie militarizați, pentru a scăpa de iobăgia conților Bethlenești(vezi Virgil Șotropa, Regimentul Grăniceresc Năsăudean în "Arhiva Someșană", Năsăud, 1925, nr.2, pp 1-11).
Tănase Tudoran () [Corola-website/Science/311537_a_312866]
-
loc sub domnia sultanului Abdülhamid II, cunoscut în Europa sub numele de „Sultanul Roșu” sau „Marele Sângerător”, care a ordonat personal masacrele în urma refuzului armenilor din de a plăti dublu birul între iulie și septembrie 1894. Kurzii, asistați de "hamidié", regimente de cavalerie kurdă, au venit ca întăriri, au asediat și apoi au masacrat între 18 august și 10 septembrie 1894 populația armeană din Sason, declanșând un val de masacre în tot Imperiul Otoman, care a durat până în 1896. În Franța
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
1989, 19 persoane. După ce devenise evident că Revoluția va izbândi, în dimineața zilei de 23 decembrie 1989 cei doi generali au luat trenul de la Arad spre București, dar au fost arestați la Deva și au fost duși la sediul unui regiment de geniu din acest oraș. Acolo ei au fost urcați într-un elicopter, fiind legați cu frânghii de scaune, pentru a fi duși la București. Conform ordinului provenit de la celula de comandă de la MApN din București (după cum s-a aflat
Constantin Nuță () [Corola-website/Science/311573_a_312902]
-
în sat, dar, în lipsa ordinelor pentru exploatarea poziției, comandantul plajei „Y” și-a retras forța spre plajă. A fost momentul când au fost cel mai aproape să captureze satul în toată campania, pentru că apoi otomanii au adus un batalion al Regimentului 25, blocând orice altă mișcare. Principalele debarcări au avut loc la plaja „V”, sub vechea cetate Seddülbahir și la plaja „W”, la mică distanță către vest, de cealaltă parte de capul Helles. Forța de acoperire din partea Royal Munster Fusiliers și
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
25, blocând orice altă mișcare. Principalele debarcări au avut loc la plaja „V”, sub vechea cetate Seddülbahir și la plaja „W”, la mică distanță către vest, de cealaltă parte de capul Helles. Forța de acoperire din partea Royal Munster Fusiliers și Regimentului Hampshire a debarcat de pe carboniferul convertit SS "River Clyde", adus la țărm sub cetate pentru ca trupele să debarce pe rampă direct pe mal. Royal Dublin Fusiliers au debarcat la plaja „V” din bărci deschise. La plaja „W” Lancashire Fusiliers au
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
dar au produs numeroase pierderi și au limitat atacul la zonele de lângă țărm. Până în dimineața zilei de 25 aprilie 1915, rămași fără muniții și înarmați doar cu baionetele împotriva atacatorilor de pe versanții ce se înălțau de pe plajă către înălțimile Çunukbahir, Regimentul 57 Infanterie a primit din partea lui Kemal, care comanda Divizia 19 următorul ordin: „nu vă ordon să luptați, vă ordon să muriți. În timpul ce va trece până la moartea noastră, alte trupe și alți comantanți vor putea veni să ne ia
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
din partea lui Kemal, care comanda Divizia 19 următorul ordin: „nu vă ordon să luptați, vă ordon să muriți. În timpul ce va trece până la moartea noastră, alte trupe și alți comantanți vor putea veni să ne ia locul”. Toți soldații din regiment au fost fie uciși în luptă, fie răniți. În semn de respect, numărul 57 nu mai este atribuit unui alt regiment din armata turcă. La Plaja „W”, denumită de acum înainte „punctul de debarcare Lancashire”, cei din Lancashire au reușit
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
trece până la moartea noastră, alte trupe și alți comantanți vor putea veni să ne ia locul”. Toți soldații din regiment au fost fie uciși în luptă, fie răniți. În semn de respect, numărul 57 nu mai este atribuit unui alt regiment din armata turcă. La Plaja „W”, denumită de acum înainte „punctul de debarcare Lancashire”, cei din Lancashire au reușit să-i domine pe apărători în ciuda pierderii a 600 de oameni din 1000. Batalioanele care au debarcat la plaja „V” au
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
aflându-se pe alocuri la distanțe de doar câțiva metri. Australienii au pierdut mai mulți ofițeri împușcați de la distanță din ascunzișuri; între aceștia s-a numărat și comandantul Diviziei 1, general-maior William Bridges, care a fost rănit în timp ce inspecta poziția Regimentului 1 Cavalerie Ușoară de lângă „Postul lui Steele” și a murit în urma rănilor suferite pe vasul-spital "Gascon" la 18 mai. La 19 mai, 42.000 de turci au lansat un atac la Anzac în efortul de a-i împinge pe cei
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Spre sfârșitul lunii, otomanii au început să sape tuneluri în jurul „Postului lui Quinn” din sectorul Anzac și în zorii zilei de 29 mai, în ciuda minelor amplasate de australieni. Ei au detonat o mină și au atacat cu un batalion din Regimentul 14. Batalionul 15 Australian a fost forțat să se retragă, dar a contraatacat și a recucerit în aceeași zi terenul pierdut, înainte de a fi înlocuit cu trupe neozeelandeze. Operațiunile de la Anzac de la începutul lui iunie au redevenit de consolidare, cu
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
au rătăcit pe timpul nopții. Tentativele de a relua atacul au fost respinse ușor de apărătorii otomani, cu pierderi grele pentru Aliați. Neozeelandezii au rezistat pe Chunuk Bair două zile înainte de a fi întăriți de două batalioane ale Noii Armate din Regimentele Wiltshire și Loyal North Lancashire. Un contraatac otoman condus la 10 august de Mustafa Kemal a îndepărtat cele două batalioane de pe înălțimi. Din cei 760 de oameni din Batalionul neozeelandez Wellington care ajunseseră pe vârf, 711 au murit sau au
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Tekke Tepe, traversând Câmpia Anafarta. Atacul a eșuat și stafful lui Hamilton a luat pentru scurt timp în calcul evacuarea trupelor de la Suvla și Anzac. Evenimentele din acea zi au căpătat ulterior mai multă semnificație datorită pierderii unei companii din Regimentul Norfolk. Recrutați dintre cei ce munceau pe moșia Sandrigham a Regelui George al V-lea, ei erau porecliți „Compania Sandringham”. După ce au fost izolați și distruși în atacul de la 12 august, se zvonea că au intrat într-o ceață și
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
a simțit obligat să treacă la o strategie defensivă, întrucât era iminentă intrarea Bulgariei în război, care avea să permită germanilor să întărească armata turcă, și nu mai avea multe ocazii de a relua operațiunile ofensive. La 20 septembrie 1915, Regimentul Newfoundland a fost desfășurat la golful Suvla împreună cu Divizia 29 pentru a susține campania. La 25 septembrie, Kitchener a cerut trei divizii—două britanice și una franceză—pentru a servi la Salonic în Grecia, aceasta marcând începutul sfârșitului campaniei Aliaților
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
bombardament naval, trupele britanice au început să se retragă 8 km către plaje, unde s-au urcat pe vase de pe pontoane improvizate. Ultimele trupe britanice au plecat din debarcaderul Lancashire la orele 04:00 în ziua de 8 ianuarie 1916. Regimentul Newfoundland a fost ales să rămână parte a ariergardei, retrâgându-se în cele din urmă de pe Gallipoli la 9 ianuarie 1916. Printre primii care au debarcat, rămășițele din Batalionul Plymouth, Infanteria Ușoară a Marinei Regale, au fost ultimii care au părăsit
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
din cauza condițiilor insalubre, în special de febră tifoidă, dizenterie și diaree. Se estimează că cel puțin 145.000 de soldați britanici s-au îmbolnăvit în timpul campaniei. Numărul turcilor care s-au îmbolnăvit este estimat la 64.000. În noiembrie 1918, Regimentele Canterbury Mounted Rifles și 7 Cavalerie Ușoară, din Divizia Călare Anzac, au fost trimiși din Rafa în Gallipoli pentru a „monitoriza respectarea termenilor Armistițiului de către turci”. Cei 900 de soldați, aduși din Kantara în transportorul de trupe "Huntscastle" la Chanak
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
există mari cimitire militare turcești în peninsulă, dar există numeroase monumente, cele principale fiind Monumentul Martirilor din Çanakkale din Golful Morto, Capul Helles (lângă Plaja „S”), Monumentul Soldatului Turc de la Chunuk Bair și monumentul și moscheea în aer liber pentru Regimentul 57 de lângă Quinn's Post (Bomba Sirt). Există mai multe monumente și cimitire turcești pe malul asiatic al Dardanelelor, ceea ce demonstrează accentul pus de istoricii turci pe victoria din 18 martie în raport cu luptele ulterioare din peninsulă. Trupele Aliate s-au
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
cursurile Școlii de Ofițeri de Aviație, promoția 1956 și apoi pe cele ale Academiei Militare - secția aviație (1965-1968), iar în anul 1978 a terminat Cursul postacademic. A parcurs apoi întreaga ierarhie militară, de la pilot-șef și comandant de patrulă la Regimentul 49 Aviație Vânătoare Bombardament la comandant de escadrilă (1968-1970) și comandant al Regimentului 57 Aviație Vânătoare (iulie 1970 - iulie 1976), iar apoi inspector-șef zbor și șef de grupă coordonare zbor în comandamentul Diviziei 16 Apărare Antiaeriană a Teritoriului (iulie
Iosif Rus () [Corola-website/Science/311730_a_313059]