8,522 matches
-
Eterogenitatea romanului, fie că implică, precum în teoria lui Mihail Bahtin, o polifonie constitutivă, a "limbajelor" sociale și individuale ținînd, așadar, de domeniul manifestării, prin expresie, a identității locutoare a personajelor, fie că rezultă din convocarea unor stiluri diferite (cum relatarea neutră, de proces-verbal, ori liric-emoțională, comentariul analitic etc.), funcționează ca varietate semnificativă în planul discursului, care mimează, prin intermediul discursului, diversitatea realului însuși. Apropiindu-ne de primele decenii ale secolului XX în istoria genului, vom observa că fundamentarea teoretică a romanului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
că, ieșit din sfera comentariului "auctorial", genul avea să-și creeze alte instanțe ordonatoare. Însăși "imparțialitatea" presupune rigoarea unei "priviri neutre", "din afară" (exotopice). O asemenea egalitate în tratarea unghiurilor de vedere duce la instaurarea unei ficțiuni superpuse celei evenimențiale. Relatarea la persoana a III-a, dominantă, distantă, autoritar cunoscătoare, presupune totuși o "prezență": difuză material, însă absolută în sens verbal, voce demiurgică, deoarece creatoare de viață. Dacă se poate spune că narațiunea la persoana I este "imaginarul trăit", cum îl
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
difuză material, însă absolută în sens verbal, voce demiurgică, deoarece creatoare de viață. Dacă se poate spune că narațiunea la persoana I este "imaginarul trăit", cum îl numește Jean-Yves Tadié (6), narațiunea la persoana a III-a mizează pe neutralitatea relatării, neimplicate emoțional. Tendința spre un fel de "grad zero" al participării la universul de emoții și tensiuni al epicului se explică prin voința romancierului de a proceda precum savantul, de a așeza oarecum romanul în rînd cu științele pozitive, care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
săvîrșește toate actele dezonorante, trădarea și sperjurul. Ca o reverberație, în povestire, a momentului inițial al execuției prin spînzurare, Klapka emite discursul terifiant axat pe imaginarul barbar al pedepsei, care împînzește gîndul eroului. "Pădurea spînzuraților", reflectată cu spaimă nedisimulată în relatarea cehului, devine laitmotivul romanului. Situarea lui Apostol Bologa între cele patru voci ale ofițerilor, care expun tot atîtea atitudini posibile, dezvăluie forma lui de vulnerabilitate, copleșită de nesiguranță și de o nelămurită tentație: "Avea impresia că se află pe marginea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lumina ochilor de sub ștreang, "învins" de orbitorul fascicul uriaș, "ca un neașteptat răsărit de soare", Apostol resimte forța transcendentă care-l supune. IMAGINARUL SCENIC ÎN ROMANELE HORTENSIEI PAPADAT-BENGESCU A se situa în povestire, prin discurs, a lua pe cont propriu relatarea, descrierea, viziunea într-un cuvînt înseamnă a ocupa un loc în spațiul ficțional, o poziție în avanposturile observației, o încăpere în lumea extensibilă a imaginației. Locuirea, în roman, este a asigura narațiunii o scenă în perfectă depliere, vizuală și caracteristică
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
nu se poate configura decît punînd la contribuție procedeele dislocării. O amplă spațializare a discursurilor se opune indeterminării (a-localizării) vocii din off, a instanței omnisciente și noncognoscibile. A se situa în povestire, prin discurs, a lua pe cont propriu relatarea, descrierea, viziunea într-un cuvînt înseamnă a ocupa un loc în spațiul ficțional, o poziție în avanposturile observației, o încăpere în lumea extensibilă a imaginației. Din perspectiva situării, a locuirii universului romanesc, desigur că variantele funcționale, tipice, sînt restrînse. Trei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
al dialogului: pe Ioanide însuși. Pretextele sale, pe bună dreptate "absurde", ocrotesc dacă naratorul nu mistifică, la rîndu-i un motiv caduc, îmbrăcat în construcția fastuoasă a retoricii personajului: cravata potrivită unei astfel de împrejurări "i se rupsese în mînă". În relatarea ulterioară a victimei, motivațiile arhitectului culminează hilar cu aceea că "îl supără apusul soarelui". Desfășurate disproporționat, ca o raillerie de rea credință ("Nu pot să sufăr odăile lui nemăsurate,... pendulul,...ceștile albastre preistorice etc."), detaliile construiesc descriptiv, însă în răspăr
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
obligă autorul la un dublu parcurs scriptic, descriptiv și interpretativ, discurs ce însoțește parcursul concret, călătoria în spații străine. El este anamneza imediată, pagină ce depășește consemnarea acelor repere care se vor sustrase uitării. Spătarul scrie cu obsesia detaliului, pentru că relatarea sa nu trebuie să tulbure sensuri cu importanță politică. O simplă "citire" greșită a semnelor poate arunca țările în război. El poposește deseori, obligat de gazdele sale protocolare. În tabără, principalele ocupații sînt negocierea directă a înaintării caravanei și scrisul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
martor itinerant, diaristul dobîndește o experiență nemijlocită a diferenței. Întîlnirea civilizațiilor într-o unică perspectivă, aceea a călătorului instruit, vorbitor al limbilor de cultură și mesager însărcinat cu misiune politică produce acea superpoziție de impresie și document atît de specifică relatării primilor exploratori. Nicolae Milescu scrie, să admitem, un eastern, înaintînd spre estul extrem și spre lumile noi (pentru el), cu etnotipologie, curente de gîndire și psihologie specifice. A da o imagine intensă, coroborată, a tuturor domeniilor de interes vital pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
materia ficțiunii. Mod camilpetrescian, împrumutat de la modernii vremii, în fruntea cărora strălucește Proust. Ca sumă a secvențelor detașabile, povestirea apare fără țintă și fără energie epică. Seamănă cu o înlănțuire de reflecții și "momente" (scene "de viață privată"), a căror relatare împreună romanul o datorează logicii "contagiunii", urmând principiul atragerii, al conexiunii, al întîlnirii pe terenul sugestiei. Scrierea lui Sandu are, în plus, "memoria" textului, care invită la dezvoltări colaterale, cu "tema" in praesentia, deja enunțată, "vizibilă" și latent conotativă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și timpul precizate vag. În prima parte a poemului este "relatată" întâmplarea și împrejurarea în care s-a produs: "Tot așa odată, iar/ La un sfânt prin Făurar, / Ori la Sfinții Mucenici,/ Târla noastră de pitici/ Odihnea pe creastă, sus...": Relatarea are în prim-plan un melc ("Era tot, o mogâldeață/ Ochi de bou, dar cu albeață"). Claustrat în cochilie, melcul s-a izolat de lumea de afară, făcând imposibilă comunicarea prin simțuri. Pentru a lua legătura cu melcul, copilul apelează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tematică, expresia scriitorului, care pregătesc etapa comediilor; o fază de realism social și de moravuri, cu accent pe culoarea locală și pitoresc, cu note de idilă. În momente și schițe întâlnim anecdota (concizie, poantă), amintirea (material de viață, ironie, autoironie), relatarea jurnalistică. La Caragiale, tema tragică este dublu alimentată din punctul de vedere al rațiunilor semnificante: pe de o parte, prin stricta determinare psihologică (O făclie de Paște), ereditară (Păcat) și a iluziilor universului interior (În vreme de război), pe de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
analiza psihologică, eroi cu statut intelectual, complicați sufletește (Camil Petrescu), dramele existențiale au ca punct de plecare maladiile (H.P. Bengescu). În această perioadă se dezvoltă jurnalul, eseul romanesc și colajul de scrisori sau documente; se pune accent pe autenticitate, pe relatarea subiectivă la persoana I. Analizând impresionismul de tinerețe a criticului Lovinescu, sincronismul maturității și mutația valorilor estetice, Pompiliu Constantinescu remarcă un stil de o fină structură artistică, la acest erudit, mare constructor de sinteze. El aprecia civilizația română modernă drept
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din care face parte, eroul meditând asupra unui context istoric esențial: dispariția civilizației rurale tradiționale. Drama protagonistului este una de ordin moral, provocată de istoria care condiționează viața interioară a individului. Moromeții, vol. II Volumul al doilea începe cu o relatare despre Ilie Moromete, care va apărea din ce în ce mai rară, în următoarele secvențe narative. Narațiunea dezvăluie problemele colectivității, lupta pentru putere, iar Ilie Moromete are prilejul să ironizeze noile "personalități" ale satului: Bilă, Isosică, Fântână. Orientându-se cu greu în lumea acestor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
E. Simion). În volumul al doilea, se relatează evenimente la care participă Niculae Moromete. Marin Preda are vocație narativă, reprezintă epicul pur, narează interesat de amănunt, gest, mimică. E o proză de analiză a unui scriitor realist, anticalofil, precis în relatare, concis în stil, care apelează mereu la stilul indirect liber, nu exclude imaginativul și fabulosul, mitologia realismului, enigmaticul. Ilie Moromete se schimbase. Din el rămăsese "doar capul lui de humă arsă". Cei care l-au dușmănit, s-au potolit, Tudor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de nevasta lui, ajungi la esențial atunci când acesta vorbește despre... secrețiile ei vaginale. Aceste substanțe care sunt produse în combinații cu siguranță folositoare femeii respective sunt ignorate multă vreme de către bărbat. El devine conștient de existența secrețiilor de obicei din relatările răuvoitoare ale altor bărbați. Apoi, luni sau chiar ani de zile, bărbatul se luptă cu reținerea de a intra în contact cu secrețiile femeii. Această luptă, alături de necu noașterea organelor genitale feminine, contribuie la teama subconștientă a bărbatului față de femeia
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
iubești pe cineva nu justifică împărtășirea tutu ror secre telor tale cu acea persoană. După cum spuneam în „lecția“ intitulată Dragostea cu străini, înstrăinarea are o importanță deosebită în menținerea atractivității sexuale. Un aspect important, mai ales pentru un băiat, este relatarea trecutului erotic al iubitei sale. Faptul că află cu lux de amănunte cu cine a mai fost și ce a mai făcut partenera lui generează într-un băiat o traumă psihică greu de compensat, mărturisirea devenind o sursă de tulburări
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
scape de fața partenerei în chizând ochii, căutând întunericul sau preferând pozițiile în care partenera este abordată pe la spate. Un alt anafrodiziac psihic cu acțiune asupra bărbatului este prezența altuia în viața partenerei, aceasta făcându-se simțită mai ales prin relatarea unor detalii care conturează performanțele acelui concurent. În ceea ce o privește pe femeie, anafrodiziace sunt toate situațiile în care nu sunt împli ni te condițiile de siguranță, mai ales cele cu privire la vii torul relației. A fi bun în pat Ce
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
fac sex oral, în timp ce fata cealaltă îl săruta de zor. Și-a dorit foarte mult să ne mângâiem una pe alta pe sâni și am făcut-o și pe asta. Mi-a fost cam greu, dar cred că merita.“ Această relatare a Monicăi nu și-ar fi găsit locul aici dacă eu nu mi-aș fi dorit foarte mult ca fetele să înțeleagă faptul că băiatul care solicită un act de triolism sau unul de schimbism face un abuz. Prietena prietenului
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
biserică, pe scurt, „năravurile céle réle și obicéele céle necuvioase“. Spre îndreptare le oferă enoriașilor pilde biblice și îi amenință cu judecata de apoi. Mitropolitul Neofit și suita sa efectuează două vizite canonice în țară, în anii 1746 și 1747. Relatările acestor călătorii sunt destul de sărace în informații. Mitropo litul este mai puțin interesat de enoriașii săi și de starea biseri cilordin mediul rural. Interesul se îndreaptă cu precădere spre starea bunurilor Mitropoliei. Episcopii catolici din Italia modernă cer mult mai
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Chicago: Într-o bună zi din luna aprilie 1973, Maitreyi a intrat, neanunțata, în biroul lui Mircea Eliade din clădirea lui Meadville Seminary din Chicago. Evenimentul e descris în cartea sa, dar ea mi-a spus într-o scrisoare că relatarea ei din român reprezintă, de fapt, o combinație de mai multe întâlniri pe care le-au avut în cele două luni petrecute în Statele Unite. Atunci cand Eliade a văzut-o, spune ea, el a exclamat ΄Ohh!΄, sărind în picioare. Apoi s-
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de cultură, pentru că aceasta nu ar face decât să transforme produsul artistic în simplu act comercial. Destinatarul trebuie văzut că receptor al unui mesaj cultural / literar, în sensul pe care îl dă acestui fenomen Roland Barthes, care spune că "o relatare nu este completă și nici nu are pe deplin sens dacă nu există și dorința celui căruia i se adresează"1. De la culturile mici, spune Sábato, se așteaptă clișee: "Pentru cititorul din afara (...), e foarte simplu: noi trebuie să scriem despre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
48. Referindu-ne tot la Borges, în opoziție cu postura proprie recunoscută anterior, autorul Ficțiunilor a fost catalogat la un moment dat de "scriitor rătăcit prin America Latină, născut accidental în Argentina". Dorind să fie universal în alegerea tematicii și în relatarea acestora, a fost acuzat de "dedat străinilor"49, însă, la o lectură atentă a operei sale, "se înțelege cât de mult este scriitorul mai argentinian și, deci, măi latino-american decât toți"50. El însuși, în lucrarea El escritor argentino y
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
științei, si nu la coborârea prin "labirinturi și scări întortocheate" în subteranele și canalele de scurgere ale orașului Buenos Aires. Atitudinea autorului devenit personaj se schimbă corespunzător, în sensul că Abaddón, Exterminatorul abundă în semne de interogație anxioasa, iar în tonul relatării se face simțită satiră implacabila, ce ia locul ironiei din românele anterioare, în timp ce figurile se transformă în caricaturi, iar faptele, în parodii. În fața acestei coborâri incomensurabile în malefic, există exegeți care își opresc interpretarea la demonologia lui Sábato, uitând că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
medierii — mediatorul comunică părților un mesaj de introducere în mediere: le explică despre esența medierii, rolul său ca mediator, regulile care trebuie respectate în cadrul medierii. De asemenea, el face totul ca să pregătească părțile pentru medierea propriu-zisă. La a doua etapă — relatările părților /identificarea problemelor — mediatorul le propune celor implicați în conflict să povestească, pe rând, despre ceea ce s-a întâmplat. După ce fiecare parte povestește, mediatorul face un rezumat verbal pentru a se convinge că mesajul a fost înțeles corect. Pe parcursul relatării
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3136]