15,122 matches
-
eu încerc durerea s-o alung și sufletul să-l mângâi cu tandrețe. Scriu despre-amurg trăind mereu intens și încercând tot timpul să dau sens clipelor care par nisip fierbinte din care în zadar încerc să fac statui ce să reziste veac de veac în inima perenelor cuvinte. Scriu despre-amurg și mă întreb uimit de ce pe mine însumi mă imit!... Anatol Covali Referință Bibliografică: Scriu despre-amurg / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1664, Anul V, 22 iulie 2015. Drepturi
SCRIU DESPRE-AMURG de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372608_a_373937]
-
de câteva ori, cu mâinile infipte puternic în corpul meu, apoi se destinse, și relaxată, mă strânse în brațe. Simțise explozia fluidului invadându-i corpul, iar eu eram terminat. Lipsa practicii și vârsta tânără își spuseseră cuvântul, nu am mai rezistat senzațiilor plăcute transmise în toți senzorii creierului meu de către Genny. Mi-a șoptit tandru la ureche, parcă îi era teamă să nu fie auzită de cineva: - Ce plăcut a fost și câtă teamă am avut de această întâlnire! - Te-ai
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
ies din cotidian. Este însă inexactă presupunerea, ba mai mult decât atât, de atunci am văzut sporite interesul și apetența ancorării cetățeanului sub scara puterii, legarea lui la ochi, încât pare că ceea ce am crezut că va dispărea, va mai rezista încă un veac! Mă gândesc să nu tivesc la steagul sufletului meu ștergarul alb, cu prețul abaterii de la drumul adevărului. Realitatea accesibilă datorită celor ce spun adevărul trebuie să fie adusă în spațiul public în locul fațetelor unse, în care foșnesc
PĂRINTELE GHEORGHE BÂRJOVANU. OAMENI CUMSECADE! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372604_a_373933]
-
scenă până atunci. Auzind eu, așadar, muzica aceea, îmi spusesem că pe tânte Aurore o apucase desigur o teribilă plictiseală din moment ce pornise totuși gramofonul și pe loc mă simțisem îmboldit să-i bat la ușă sub pretextul că nu puteam rezista nici eu tentației de a-l reasculta pe Suppé. Nu mi se răspunsese, probabil sunetul muzicii acoperea bătaia mea nu îndeajuns de puternică, totuși intrasem, neputându-mi imagina că pretextul meu nu ar putea fi luat în seamă. În încăpere
SFAT DE TAINĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372647_a_373976]
-
Mara Circiu: Aveți vreun artist preferat? Vă plac și alte zone folclorice? Nicoleta Voica: Artiștii preferați sunt cei adevărați, cei care într-adevăr CÂNTĂ. Nu am iubit niciodată playback-ul, i-am iubit pe cei ce au cântat. Soliștii dăruiți au rezistat peste vreme. O iubesc pe Maria Ciobanu, o adevărată privighetoare a cântecului românesc care a știut să ne lase adevărate comori. Sofia Vicoveanca, pe care o iubesc și am respectat-o mereu pt atâta curățenie în cântec și autentiticitate, pt
VREAU SA TRAIESC ATAT TIMP CAT POT SA CANT...INTERVIU CU SOLISTA DE MUZICA POPULARA DIN BANAT, NICOLETA VOICA de MARA CIRCIU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372641_a_373970]
-
amurg sclipeau Sentimentele-n gând de muză să-mi vândă. Cad în genunchi acum...și talpă îi sărut. Muză privește-adânc în ochi-mi goi și triști, Simt inima-i vibrând...simțind ce m-a durut... "- în taină timpului poet tăcut...reziști...!" Referință Bibliografica: Poetului... / Nastasica Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2136, Anul VI, 05 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nastasica Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
POETULUI... de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372717_a_374046]
-
în concediu fie ce-o fi. Va merge câteva zile să-și viziteze familia la țară, apoi printr-o agenție de turism își va căuta un loc unde să se deconecteze, să uite de tot și de toate. Nu mai rezista acestui ritm de muncă și de viață de la care nu primea nicio bucurie. Și laudele directorului că s-a încadrat în timp și că produsele obținute sunt de o calitate ireproșabilă erau din ce în ce mai rare. Parcă turbase. Dorea mereu tot mai
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
și mohorâți de peste dealuri Se lasă abandonați la cheremul scăzutelor temperaturi. O nouă răsuflare rece iarna-și trimite, Să-și marcheze teritoriul prin frisoane tăcute, Copacii înghețați ai pădurii trosnesc adormiți, Implorând milă răsăriturilor calde și cuminți. Resimt asprimea, dar rezistă cu demnitate Ostilităților ce au gesturi necontrolate, Până-mprejur armistițiul se instalează, Iarna puterea absolută și-o demonstrează. Ca un tunet în ochii lor se rostogolește, Dar nu le pasă, căci Soarele îi iubește, Obosiți și fără vlagă respiră mai
OSTILITĂŢI LA ÎNCEPUT DE IARNĂ de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1460 din 30 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372775_a_374104]
-
o doctrină politică a dat greș deoarece oamenii nu au folosit-o cum se cuvine sau au interpretat-o greșit,sau că ea a fost victima unei opoziții și conspirații a împrejurărilor istorice.Dacă acea doctrină comunistă nu a putut rezista abuzurilor umane sau împrejurărilor nefavorabile,înseamnă că ea a fost un produs al fantezuiei politice marxiste-leniniste mai curând decât o idee politică realistă.Așa cum am simțit-o pe pielea noastră această fantezie politică s-a putut impune în realitate numai
CAPITALISMUL ŞI CULTURA ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373058_a_374387]
-
în același timp, de la nepoții doamnei Lixăndroiu. Ți-am fost mereu aproape înfierând pe cel care „a pus mâna”, te vizitam și-ți invidiam „norocul” de a fi „titularul” ei, o frunzăream și ne uitam împreună la poze. N-am rezistat tentației, mai adăugă!...Citisem undeva un manifest comunist, o foaie cu conținut mobilizator: „Citește și dă mai departe!”. Și eu vedeam că te bucuri doar pentru tine, lipsindu-ne pe ăilalți de lumina ei. Credeam atunci, ca și acum, că
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
fâșurile pe noi și ne-am stropit peste tot cu spray, iar pe față și pe mâini ne-am uns bine cu alifia vietnameză. Miroseam a camfor de ne usturau ochii, însă nu aveam altă variantă și numai așa puteam rezista. Am scăpat numai cu mici umflături pe picioarele fără cioarapi și pe mâini, provocate de scărpinat. “Ei, deltă am vrut, deltă am găsit!” ne spuneam, trebuia să suportăm consecințele. Cât timp fierbea mămăliguța și sfârâia peștele pe grătar, la lumina
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
primim vizita barcagiului, cu altă provizie de bere și apă de băut, lucru care s-a și întâmplat. Cum nu mai eram obosiți de drum, nici de votcă și de bere, ne-am hotărât să stăm cât de mult vom rezista la pescuitul de noapte. In perioada de acalmie, când ne plictiseam așteptând ca vreun curios de pește să ne bage în seamă, am explorat pădurea, căutând lemne pentru foc. Acolo am văzut, după solzii găsiți pe mal, în alte locuri
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
bunăoară așa ca memorabilul plagiat uitat doar de tine și iertat doar de ai tăi?! Ne lamentăm că într-un sfert de secol n-am izbutit să ne formăm o adevărată clasă politică. Dar cât, mă rog, ar putea să reziste (necompromiși prin uneltiri sau neinfestați) o mână de politicieni cu adevărat onești și devotați alegătorilor în marea masă a politrucilor nedemni și corupți, care prin alde Călin Popescu Tăriceanu și Gabriel Oprea au ridicat oribilul lor politrucianism predispus trădării la
ESENŢA POLITRUCIANISMULUI ROMÂNESC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373243_a_374572]
-
spasm epileptic/, sufletul mi-e ca un galben schelet. Poetul, totuși, cunoaște frecvente interludii de scăpărări de lumină, pe care le putem lua ca edenice, atunci scrie „Balada celor 26” și „Drumul meu”. Poezia eseniană refuză happy-end-ul. Puterea ei magică rezistă în sinceritate, fiind poezie de confesiune dureroasă, tocmai de aceea edenul nu prea își găsește locul și datorită lipsei visului frumos. Există un conflict fundamental între structura visătorului cu naivități de himeră paradisiacă (aici edenul este tot mai îndepărtat) și
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
în viitorul luminos al socialismului și comunismului. Ei, în poezia lor, vedeau acest luminos viitor ca un eden al omenirii. Edenul de această factură era ca iluzia optică din deșert numită fata morgana. Puține poezii inspirate de propaganda comunistă mai rezistă astăzi. Astfel, edenul în poezie apare ca un analog al sufletului, ca o obiectualizare făcută necesară de o insuportabilă presiune interioară. Cum specifică Croce: ea e posibilă atâta vreme cât procesul creației care recreionează edenul e descries ca fenomen lăuntric. Edenul devenind
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
a interesat unde-i cazată și i-a propus „că dacă vrea” îi aranjează mutarea într-o garsonieră unde să stea singură tot sejurul. A invitat-o într-o seară la o terasă, care avea și separeuri intime, dar a rezistat tentației, mințind „că tocmai în seara aceea a fost invitată la niște rude și le-a promis că se duce.” Și ce-am câștigat!? Bănuiam, își zicea ea, ce dorea domnul Paul, dar atunci am avut tăria să mă abțin
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
la cabinetul medical, unde doctorul, care-i cunoștea părinții, i-a chemat „să vină s-o ia acasă”. Din acel moment, cunoscând situația din oraș, părinții s-au hotărât s-o retragă din liceu. Fiica lor nu mai putea să reziste umilințelor și violențelor la care era supusă! Va urma) Referință Bibliografică: ROMANUL „MAIA” - DRAMA UNEI COPILE / Ion C. Gociu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2330, Anul VII, 18 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion C. Gociu : Toate
DRAMA UNEI COPILE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372133_a_373462]
-
una din opririle de pe traseu, morții au fost aruncați din vagoane, ușile închise, trenul pus iar în mișcare, în aceeași direcție necunoscută de nefericitele ființe sortite să trăiască iadul pe pământ. Maia, la numai 16 ani, rămasă singură pe lume, rezistă până la o altă oprire. Într-o gară necunoscută, profită de neatenția poate voită a celor care scoteau morții din vagoane și coborî. Furișându-se pe sub tren, trecu printre mai multe garnituri staționate și ajunse la peron. Pe o tablă imensă
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
Luptele au fost dure, așa cum se obișnuia printre evrei, dar el a știut să păstreze relații personale bune cu majoritatea. Așa a procedat și mai tarziu, în timpul luptei lui politice pe „stradă” evreiască. Aceste relații și-au dovedit trăinicia, au rezistat probei timpului, după aceea, când în România s-a instalat regimul comunist, după cel de-al doilea război mondial, cănd activiștii evrei de stânga au ocupat un timp poziții importante. Relațiile bune s-au păstrat și în legăturile lui Dădu
D A D U de ELY LAZĂR în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372055_a_373384]
-
încorsetat în acel cojoc. Chiar doream să-l îmbrac. Aveam microfonul deja în față, ca să citesc din carte. De unde trag concluzia că domnii de la televiziune se îndoiau că noi știm să și citim, nu numai să scriem!! Ei bine, am rezistat eroic doar vreo trei minute, cât să fie fotografiat întregul grup. Cine a făcut poza nu a observat că în acea clipă tocmai „mă certam” cu Violetta Petre, care nu înțelegea de ce nu suport să fiu strâns „în chingi”. Credea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
avem bogăția firii, Să îi iertam, să avem toleranță Prea mulți, ce trebuie să moară Că nu-nțeleg sensul bun al unirii, Să le-arătăm fără să-i doară, Succesul înnoirii, al reîntregirii! Străbunul dac, ne-a dat tăria Să rezistăm furtunilor ce vin Și tot el ne-a marcat istoria Cu cugetul si harul lui divin ! Străbunii daci, ne-au sădit în cuget Iubirea adevărului și-al gliei, Că fără ei, am scoate-un muget Și-am fi în pragul
NEDREPTATE ISTORICĂ (REVIZUITĂ) de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372204_a_373533]
-
la gard și-și întindea capul spre ea, peste răzlogi. Ea îl îmbrățișa, îl mângâia, îl curăța de ciulinii și de scaieții adunați peste noapte pe spinarea lui, apoi îi oferea o bucățică de ceva dulce, la care el nu rezista și tresărea, mușcând cu bucurie din bunătatea oferită și închizând ochișorii de mulțumire. Poneiul știa când se apropia ceasul de călărie a lui Roxette, când ea deschidea poarta, îl chema, încăleca pe spinarea lui cea moale și lucioasă, îl mângâia
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
fâșurile pe noi și ne-am stropit peste tot cu spray, iar pe față și pe mâini ne-am uns bine cu alifia vietnameză. Miroseam a camfor de ne usturau ochii, însă nu aveam altă variantă și numai așa puteam rezista. Am scăpat numai cu mici umflături pe picioarele fără cioarapi și pe mâini, provocate de scărpinat. “Ei, deltă am vrut, deltă am găsit!” ne spuneam, trebuia să suportăm consecințele. Cât timp fierbea mămăliguța și sfârâia peștele pe grătar, la lumina
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
primim vizita barcagiului, cu altă provizie de bere și apă de băut, lucru care s-a și întâmplat. Cum nu mai eram obosiți de drum, nici de votcă și de bere, ne-am hotărât să stăm cât de mult vom rezista la pescuitul de noapte. In perioada de acalmie, când ne plictiseam așteptând ca vreun curios de pește să ne bage în seamă, am explorat pădurea, căutând lemne pentru foc. Acolo am văzut, după solzii găsiți pe mal, în alte locuri
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
ce vrem noi cu adevărat și nu ne-am plânge de milă, sau nu am acționa din egoism. E ușor să fii un om rău. Ia încearcă să fii bun și vezi ce primești în schimb, și cât poți să reziști!!! Referință Bibliografică: Refrene pentru oameni slabi / Aga Lucia Selenity : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1494, Anul V, 02 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aga Lucia Selenity : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
REFRENE PENTRU OAMENI SLABI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376174_a_377503]