5,274 matches
-
preot la Roma, în Biserica Romano-Catolică. În data de 28 decembrie 1713, de la Făgăraș i-a scris arhiepiscopului de Strigoniu că „sunt dispus să-mi dau zi și noapte sângele și sudoarea pentru salvarea iubitei mele națiuni valahe în oricare rit, în orice mod și cu acea prea umilă ascultare”. La două luni de la moartea episcopului Atanasie Anghel, survenită în 1713, sinodul Bisericii Române Unite l-a fost ales ca succesor al acestuia pe unul din foștii săi secretari, mireanul Venceslav
Ioan Giurgiu Patachi () [Corola-website/Science/302731_a_304060]
-
Frantz să se retragă, ceea ce a deschis posibilitatea unui nou sinod. În aceste condiții, la 12 octombrie 1714 a avut loc la Șona o adunare a preoților și protopopilor uniți, care au propus și au recomandat numirea preotului român de rit latin din Făgăraș, , în calitate de episcop al bisericii lor. La un sinod ținut cu puțin timp înainte de sfârșitul anului 1714, Ioan Giurgiu a fost ales în sfârșit drept candidat, iar împăratul Carol al VI-lea l-a numit episcop în cursul
Ioan Giurgiu Patachi () [Corola-website/Science/302731_a_304060]
-
de sărbătoarea Schimbării la Față, în ziua de 6 august 1723. Instalarea s-a făcut prin citirea, în limba română, a "Bullei episcopale" și a "Diplomei imperiale", precum și prin discursul „teologului” în latinește, iar preoții și protopopii săvârșind slujba în rit bizantin român, în "limba română". Episcopul Ioan Giurgiu Patachi a decedat în data de 29 octombrie 1727, la Sâmbăta de Jos, lângă Făgăraș. Certificatul de deces menționează că în popor a existat opinia cum că ar fi murit otrăvit „din
Ioan Giurgiu Patachi () [Corola-website/Science/302731_a_304060]
-
cu Biserica Romei începând cu anul 1697. Din punct de vedere eclesiologic, "Bisericile Greco-Catolice nu sunt Biserici de sine stătătoare (nu au fost - astăzi, insă, acestea sunt Biserici sui iuris), ci există ca parte a Bisericii Catolice Universale." " Ele păstrează ritul răsăritean, dar mărturisesc credința catolică", de aceea, "în mod oficial, ele sunt numite Biserici Catolice Orientale". „Papa Romei, episcopul și patriarhul Romei și lider spiritual suprem al Bisericii Romano-Catolice și al "bisericilor Catolice de Rit Estic (printre care și Biserica
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
Bisericii Catolice Universale." " Ele păstrează ritul răsăritean, dar mărturisesc credința catolică", de aceea, "în mod oficial, ele sunt numite Biserici Catolice Orientale". „Papa Romei, episcopul și patriarhul Romei și lider spiritual suprem al Bisericii Romano-Catolice și al "bisericilor Catolice de Rit Estic (printre care și Biserica Greco-Catolică)", "care formează împreună Biserica Catolică".” Oficial, in documentele actuale ale Sfântului Scaun, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, în cadrul Bisericii Catolice (Universale), este o biserică "sui iuris". Bisericile Greco-Catolice din Ucraina și România au
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
venite atât din partea comitatului, cât și din partea beneficiarilor privilegiului de a se așeza în Sătmar și Mintiu, împăratul Leopold a răspuns la 20 iulie 1686 printr-o circulară adresată conducerii comitatului Sătmar, prin care intervenea în favoarea clerului și poporului de rit grec fideli persoanei sale "ca rege legitim al Ungariei, dar și făgăduinței de unire cu Sfântul Scaun." În anul 1692 episcopul Teofil Seremi a fost înscăunat mitropolit de Alba Iulia, în aceleași condiții de dependență de biserica calvină ca si
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
21 martie 1697 se decide unirea cu Roma după regulile conciliului de la Florența și exemplele precedente ale unirii de la Brest și ale formării episcopiei greco-catolice de Muncaci. Clerul român urma sa primească aceleași privilegii și imunități ca și clerul de rit latin. Pe 4 aprilie 1697 cancelarul imperial, contele , a prezentat la Viena executivului transilvan (Gheorghe Bánffy, guvernator; M. Bethlen, cancelar; Ștefan Apor, trezorier) cererea episcopului Teofil de unire a Mitropoliei Bălgradului cu Biserica Catolică și rezoluția imperială favorabilă în acest
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
românii l-au propus în 1714 pe Ioan Giurgiu Patachi, un român din comitatul Solnoc, preot misionar romano-catolic, cu studii la Roma, care a fost apoi acceptat de împărat si numit la 23 decembrie 1715. Ioan Giurgiu Patachi, trece la ritul bizantin, se călugărește, după care este consacrat ca episcop unit. Episcopia română unită s-a mutat acum din Alba Iulia la Făgăras. Motivul era dublu, cităm din sursa mentionata mai jos: Astfel, abia la 1721 a fost aprobată de către Roma
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
Alba Iulia la Făgăras. Motivul era dublu, cităm din sursa mentionata mai jos: Astfel, abia la 1721 a fost aprobată de către Roma numirea lui I. Giurgiu Patachi (prin bula papală Rationi Congruit). Înainte de hirotonirea ca arhiereu, acesta a trecut de la ritul latin la cel oriental, devenind călugăr bazilian în Agram, unde a fost sfințit episcop. La 17 august 1723 a fost instalat festiv în catedrala "Sfântul Nicolae" din Făgăraș. După abia patru ani de episcopat, la 29 octombrie 1727, I.G.Patachi
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
de episcopat, la 29 octombrie 1727, I.G.Patachi a încetat din viață în vârstă de abia 45 de ani. Petru Maior nota că episcopul Ioan Giurgiu Patachi a încercat ca „unele obiceiuri papistășești să bage între români”, adică să latinizeze ritul bizantin. După moartea lui Patachi în 1727, episcopia a fost condusă cinci ani de către teologi iezuiți. Născut la 1700 lângă Sibiu, la Sadu, scholastic al Colegiului academic iezuit din Cluj și pe urmă al Univerității din Târnavia (Slovacia) Ioan-Inocențiu Micu
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
presiunile autorităților de stat, în multe cazuri însoțite de amenințări și chiar arestări forțau trecerea la una din aceste două culte. Ca urmare a actelor remise de uniți autorităților locale și de stat, pe 1 Decembrie 1948 se decretează desființarea Ritului bizantin al Bisericii Romano-catolice prin unirea sa cu Biserica Ortodoxă Română. Nici un episcop român unit nu a trecut la Biserica Ortodoxă Română, refuzând orice sprijin din partea acesteia. Opoziția episcopilor uniți față de politica de stat a determinat arestarea lor de regimul
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
său era cel de-al doilea fiu al reginei Victoria și prințului-consort Albert. Mama sa era singura fiică în viață a din căsătoria țarului Alexandru al II-lea al Rusiei cu Maria Alexandrovna de Hessa. Maria a fost botezată în ritul anglican la capela privată („Private Chapel”) a castelului Windsor pe 15 decembrie 1875, având ca nași de botez pe: împărăteasa Rusiei Maria Alexandrovna și țareviciul Alexandru al III-lea (bunica și unchiul pe linie maternă), Alexandrine, ducesă de Saxa-Coburg și
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
Părinții săi, prințul și prințesa de Wales, încurajați de regina Victoria, au făcut o cerere formală în căsătorie în numele său, părinților lui Missy, dar Ducesa de Edinburgh a respins-o imediat, pretinzând că fiica sa tocmai a fost confirmată în ritul luteran german, ceea ce nu îi permite să intre în Biserica Anglicană. Crescută în credința ortodoxă, pe care și-a păstrat-o și după mariajul cu ducele de Edinburgh, ducesa Maria Alexandrovna nu a dorit o căsătorie între veri primari, lucru
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
și transformării energiei". A enunțat în 1841 "legea transformării energiei în conductoare", conform căreia "energia disipată sub formă de căldură la trecerea curentului electric printr-un conductor este proporțională cu rezistența conductorului, cu pătratul intensității curentului și cu timpul", E =RIt. Această echivalare este cunoscută ca "legea lui Joule." Este descoperitorul "efectului magnetostrictiv", pe care l-a explicat în anul 1847. A adus o contribuție importantă și în "fizica moleculară", stabilind că "energia internă a unui gaz depinde de temperatură și
James Prescott Joule () [Corola-website/Science/302823_a_304152]
-
de liberalizare politică din China, perioadă cunoscută drept Primăvara de la Beijing. În parte, evenimentul a influețat și Primăvara din Croația, în Iugoslavia. Biserica Greco-Catolică din Slovacia a fost relegalizată în contextul Primăverii de la Praga, iar celor 292 de parohii de rit bizantin le-a fost permisă opțiunea afilierii față de Moscova sau față de Roma. 205 din cele 292 de parohii bizantine din Cehoslovacia au optat pentru comuniunea cu Roma. Cu toate acestea, Bisericii Greco-Catolice din Slovacia nu i-a fost permisă formarea
Primăvara de la Praga () [Corola-website/Science/302835_a_304164]
-
altor sub-regi franci, el i-a învins pe alemani în Bătălia de la Tolbiac. El se căsătorise de mai de mult cu prințesa burgundă Clotilda (493), și, după victoria de la Tolbiac, s-a convertit în 496 la religia ei - creștină de rit latin. Acest lucru reprezenta o schimbare importantă față de alți regi germanici, precum vizigoții și vandalii, care erau arieni. Convertirea lui Clovis la romano-catolicism, religia majorității supușilor săi, a întărit legăturile dintre supușii săi romani și cuceritorii lor germanici. Totuși, Bernard
Clovis I () [Corola-website/Science/303235_a_304564]
-
Cybele era zeița naturii și a fertilității. Deoarece domnea peste munți și fortărețe, era reprezentată având o coroană cu forma unui zid de cetate. Cultul lui Cybele era celebrat de preoți eunuci denumiți "coribanți", care îi conduceau pe credincioși în riturile orgiastice, acompaniate de țipete sălbatice și muzică interpretată la fluier, tobe și cimbale. Sărbătoarea ei anuală de primăvară celebra moartea și învierea iubitului ei Attis. Cultul orgiastic al Cybelei a persistat până târziu în Imperiul Roman. Era adesea confundată cu
Cybele () [Corola-website/Science/302467_a_303796]
-
continentul african în urmă cu aproximativ 100000 de ani, în această perioadă fiind ocupate și regiunile sudice din Bazinul Congo. Tot aici apar în registrul arheologic african primele semne ale apariției artei prin utilizarea ocrului pentru decorarea trupului și apariția riturilor și ritualurilor funerare. Aproximativ 10000 î.Hr. societățile africane au dezvoltat tehnologia microlitelor iar comunitățile de vânători și culegători au evoluat treptat devenind comunități sedentare și agrare. Primele dovezi ale producției de ceramică, ale domesticirii plantelor și animalelor datează în jurul perioadei
Arheologie africană () [Corola-website/Science/302992_a_304321]
-
ul (din limba greacă τροπαριον, derivat de la τροπος, "mod de a fi", dar și: trop, "ritm", "melodie", "mod melodic"), în ritul bizantin, este o scurtă rugăciune care anunță sau explică într-o formă poetică evenimentul liturgic prăznuit în acea zi sau care rezumă viața sfântului comemorat în ziua respectivă, în funcție de calendarul bisericesc, și care se cântă: ele s-au adăugat foarte
Tropar () [Corola-website/Science/302995_a_304324]
-
o parte substanțială a cultului Bisericii creștine în general, și al Bisericii de Răsărit în special. La greci, ceea ce românește numim «tropar», se numește «apolytikion» («final»), câtă vreme τροπαριον se folosește pentru orice strofă. Troparul bizantin corespunde antifoanelor mari din riturile occidentale, ce se cântă la vecernie și utrenie înainte și după Cântarea Mariei și respectiv Cântarea lui Zaharia. Troparul sfântului mare mucenic Gheorghe (care se cântă cu ocazia sărbătorii sfântului Gheorghe - 23 aprilie -, precum și în bisericile închinate acestui sfânt): "Ca
Tropar () [Corola-website/Science/302995_a_304324]
-
cunoaște o dezvoltare demografică semnificativă, centrul constituindu-l colina Palatin. Descoperirile atestă existența unor mici comunități rurale pe Palatin ce s-au unificat între secolele IX-VIII î.Hr. , locuințele având un inventar modest, fără urme de diferențiere socială, fiind practicate ambele rituri de înmormântare. Comunitățile din Latium și cele din Roma au cunoscut o serie de schimbări: creșterea demografică dublată de stratificarea socială și organizarea politică. Așezările se multiplică, iar dimensiunile lor cresc, inventarul funerar devine tot mai bogat și variat, găsindu
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
zeul local Vulcanus elenizat sub domnia Tarquinilor, prezența Herei că partener de cuplu a lui Zeus din palatul Murlo din Etruria, templul Triadei Capitoline sau sărbătoarea Matraliei din 11 iunie, dedicată zeiței Mater Mâțuță, ce pune la lumina asocierea vechiului rit solar indo-european al Aurorei cu ritul lunar grecizat. Conform tradiției antice, Roma a fost fondată de Romulus, fiul vestalei Rhea Silvia și al zeului Marte, în anul 753 i.en., descendent din casa domnitoare a lui Ascaniu de la Alba Longa
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
Tarquinilor, prezența Herei că partener de cuplu a lui Zeus din palatul Murlo din Etruria, templul Triadei Capitoline sau sărbătoarea Matraliei din 11 iunie, dedicată zeiței Mater Mâțuță, ce pune la lumina asocierea vechiului rit solar indo-european al Aurorei cu ritul lunar grecizat. Conform tradiției antice, Roma a fost fondată de Romulus, fiul vestalei Rhea Silvia și al zeului Marte, în anul 753 i.en., descendent din casa domnitoare a lui Ascaniu de la Alba Longa. După ce s-au născut, gemenii Romulus
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
fi deduse explicit din spusele Domnului în Evanghelie» : botezul și euharistia. Totuși Biserica anglicană recunoaște și cinci taine secundare, a căror instituire nu se află consemnată în cele patru evanghelii : mirungerea, căsătoria, maslul, spovedania și hirotonia. Bisericile locale anglicane folosesc ritul anglican, care are două orientări liturgice și teologice: ritul din 1662, cu rânduiala slujbelor de la epoca respectivă, cu veșminte preoțești sobre, cu un limbaj arhaic, cu o preocupare față de mântuirea individuală; și ritul contemporan, ce rezultă din două reforme (prima
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
și euharistia. Totuși Biserica anglicană recunoaște și cinci taine secundare, a căror instituire nu se află consemnată în cele patru evanghelii : mirungerea, căsătoria, maslul, spovedania și hirotonia. Bisericile locale anglicane folosesc ritul anglican, care are două orientări liturgice și teologice: ritul din 1662, cu rânduiala slujbelor de la epoca respectivă, cu veșminte preoțești sobre, cu un limbaj arhaic, cu o preocupare față de mântuirea individuală; și ritul contemporan, ce rezultă din două reforme (prima în anii 1920, a doua din anii 1970), datorat
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]