5,386 matches
-
Ea este direct proporțională cu masa avionului și depinde de încărcarea sa. Deși este distribuită asupra întregului aparat, ne putem imagina că ea este colectată și acționează asupra unui singur punct, numit centrul de greutate. În zbor, deși aeronava se rotește în jurul centrului de greutate, orientarea greutății rămâne tot spre centrul pământului. În timpul zborului greutatea scade constant datorită consumării combustibilului din rezervoare. Distribuția greutății și centrul de greutate se pot și ele schimba, de aceea pilotul trebuie să ajusteze constant comenzile
Avion () [Corola-website/Science/298731_a_300060]
-
obținute nuanțe pure de "albastru" sau "alb", dar datorită iluziei optice, imaginea era remarcabil apropiată de cea reală. Totuși, calitatea culorilor era lăsată la latitudinea proiecționistului care trebuia să aibă grijă ca pelicula să fie sincronă cu filtrele (acestea se roteau practic în fața obiectivului, realizând o schimbare de culoare la un cadru). O serie de procese care i-a obligat pe cei doi asociați să dezvăluie secretul "Kinemacolor", precum și primul război mondial, a dus la declinul acestui procedeu. O variantă a
Film color () [Corola-website/Science/299528_a_300857]
-
10, 14, etc. petale. Variabila "a" reprezintă lungimea petalelor rozei. Spirala lui Arhimede este o spirală celebră descoperită de Arhimede, spirală ce poate fi exprimată sub forma unei ecuații polare simple. Ea este reprezentată de ecuația: Schimbarea parametrului "a" va roti spirala, pe când b controlează distanța dintre brațe, care pentru o spirală dată este mereu constantă. Spirala lui Arhimede are două brațe, unul pentru θ > 0 și unul pentru θ < 0. Cele două brațe sunt conectate la origine și spirala este
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
cântar al durerii / ca o pereche de scorpioni încleștați // - S-a făcut întuneric / - își murmurară Ele / una alteia - / jurământul tău a ajuns în inima mea // O cange dublă / ne poartă prin univers / traversându-ne trupurile / sau poate o ancoră / ne rotește în jurul axului ei / ca două păsări / cu carenele sfâșiate / de aceeași galaxie tăioasă // Paradoxul și întrebarea / și inima noastră / pe un inel dintr-o singură bucată / turnat de două ori" («Securea cu două tăișuri» - BalP, 193). Mai bate la „poarta
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
în veac, aud respirația unui nor de demult, aud foșnetul coasei unui demon în iarba stelelor. Departe, la margini de margini, unde nu mai este nimic, unde inima mea nu mai poate trimite sângele, acolo doarme un șarpe, acolo se rotește o pajură, acolo răsare Rarița peste frunza unui alun și un stol de vrăbii încete piaptănă părul fecioarelor. Acolo plânge floarea care naște un om, acolo se deschide umbra de miere a fulgerului. Pulberea foșnește un cântec pe care sângele
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
aproximativ 6·10 ori masa Soarelui. La galaxiile spiralate, brațele spiralei au forma asemănătoare cu spiralele logaritmice, o structură care poate rezulta în mod teoretic în urma unei dislocări într-o masă uniformă de stele rotative. Asemenea stelelor, brațele spiralei se rotesc și ele în jurul centrului, aceasta întâmplându-se cu o viteză unghiulară constantă. Asta înseamnă că stelele se deplasează în interiorul și în afara brațelor spiralei. Se crede că brațele spiralei sunt suprafețe cu densitate mare. Pe măsură ce stelele se mișcă în interiorul unui braț
Galaxie () [Corola-website/Science/299071_a_300400]
-
neagră a plecat de la teoria relativității a lui Einstein iar în unele cazuri formarea lor este inevitabilă. Interesul general crește odată cu descoperirea pulsarilor (stele care emit un semnal radio regulat). ce s-au aratat a fi stele neutronice ce se rotesc foarte rapid. Stelele neutronice erau privite până atunci (ca și găuri negre), ca fiind simple curiozități strict teoretice. În 1976 Stephen Hawking demonstrează că, odată formată o gaură neagră, ea începe să piardă din masă radiind energie (radiație Hawking), fapt
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
forța de atracție a unei găuri negre. O gaură neagră poate îngloba extrem de multă materie, în ciuda dimensiunilor ei nu tocmai mari, deoarece ea comprimă materia. Materia atrasă de o gaură neagră nu intra în ea cu o traiectorie dreaptă, ci rotindu-se în formă de spirală, apropiindu-se din ce în ce mai mult de gaură. În timp ce gaura neagră absoarbe multă materie din cauza rotirii acesteia în jurul găurii, gaura neagră doar pare neagră din cauza culorii materiei care, în timp ce se rotește poate depăși de zeci de ori
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
ea cu o traiectorie dreaptă, ci rotindu-se în formă de spirală, apropiindu-se din ce în ce mai mult de gaură. În timp ce gaura neagră absoarbe multă materie din cauza rotirii acesteia în jurul găurii, gaura neagră doar pare neagră din cauza culorii materiei care, în timp ce se rotește poate depăși de zeci de ori mărimea găurii negre. Dar gaura neagră rămâne în centrul cercului de materie, fiind vizibilă. O gaură neagră super-masivă este un adevărat "monstru" spațial. Ea este de milioane de ori mai mare decât o gaură
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
a indica o comandă software specifică. Exemple de gesturi de maus: Majoritatea gesturilor sunt configurabile de către utilizator. O inovație majoră adusă butoanelor mausului a fost rotița de derulare: o rotiță mică, având axul paralel cu suprafața mausului, care poate fi rotită în "sus" (înainte) sau în "jos" (Înapoi). De obicei, mișcarea rotiței este transformată în derularea în sus sau în jos a ferestrei curente. Aceasta este foarte folositoare pentru navigarea într-un document lung. Adesea rotița de derulare poate fi și
Maus () [Corola-website/Science/299841_a_301170]
-
dreaptă se va genera semnal acustic doar în difizorul din dreapta iar dacă maximul se află în partea stingă doar în difuzorul din stingă. Cand maximul intensității luminoase se află în fața subiectului nu se generează semnal acustic astfel după ce pacientul se rotește către dreapta sau stingă semnalul acustic încetează. Rezultatele obținute sunt satisfăcătoare urmând ca pe viitor să dezvoltăm dispozituvul astfel încât să poată fi detectate obstacolele și de a indica o traiectorie de evitare a lor.
DISPOZITIVE DE ASISTARE A PERSOANELOR CU DEFICIENTE by Bianca Jilavu, Cristina Balan () [Corola-other/Science/84389_a_85714]
-
suspendat în spațiu. Principiul de bază al sistemului său de gândire (apeiron) este comparabil cu noțiunea de eter a secolului al XIX-lea. Anaximandros explică mișcările stelelor pornind de la ideea că acestea ar fi atașate unei sfere ce s-ar roti în jurul Pământului. Contribuții importante au avut și Pitagora dar nici una din lucrările acestuia nu au supraviețuit timpului. Gânditorii pitagoreici au intuit faptul că Pământul are forma unei sfere și au explicat mișcările stelelor prin ideea că Pământul s-ar roti
Astronomia în Grecia Antică () [Corola-website/Science/299284_a_300613]
-
roti în jurul Pământului. Contribuții importante au avut și Pitagora dar nici una din lucrările acestuia nu au supraviețuit timpului. Gânditorii pitagoreici au intuit faptul că Pământul are forma unei sfere și au explicat mișcările stelelor prin ideea că Pământul s-ar roti în jurul unui foc central, pe care însă nu îl indentificau ca fiind Soarele. Philolaos, un urmaș a lui Pitagora, a spus ca Pământul, Luna și Soarele sunt planete și se învârt în jurul unui foc, dar de pe pământ nu se poate
Astronomia în Grecia Antică () [Corola-website/Science/299284_a_300613]
-
acesta la 250000 de stadii. Dimensiunea unei stadii este relativă însă se presupune că a ajuns la un rezultat ce diferă cu circa 1000 km de valoarea actuală. Probabil cel mai original observator, Aristarchus din Samos, credea că Pământul se rotește în jurul axei sale o dată la 24 de ore, și, împreună cu alte planete în jurul Soarelui. Aristarchus a fost primul om care a calculat distanța de la Terra la Lună și la Soare. Acesta a ajuns la concluzia ca Soarele se afla la
Astronomia în Grecia Antică () [Corola-website/Science/299284_a_300613]
-
trebuie sa orbiteze in jurul Soarelui deoarece n-ar avea sens ca un obiect mare să orbiteze în jurul unuia mai mic. Explicația sa a fost respinsă de cei mai mulți filozofi greci, care priveau Pământul ca o planetă statică în jurul căreia se roteau celelate planete. În secolul al II-lea astronomii greci Hiparh și Ptolemeu au folosit o serie de cercuri concentrice, cu Pământul aproape de centru pentru a reprezenta mișcarea generală a Soarelui, Lunii și a planetelor în jurul zodiilor. Pentru a explica variațiile
Astronomia în Grecia Antică () [Corola-website/Science/299284_a_300613]
-
concentrice, cu Pământul aproape de centru pentru a reprezenta mișcarea generală a Soarelui, Lunii și a planetelor în jurul zodiilor. Pentru a explica variațiile de viteză ale Soarelui și Lunii și regresia planetelor, ei au presupus că fiecare din aceste obiecte se rotește în jurul unui al doilea cerc numit epiciclu centrat pe circumferința celui dintâi. Au determinat pozițiile a aproximativ 1000 de stele de pe cer folosindu-se de această harta pentru a urmări mișcarea planetelor. Au creat mai multe cercuri concentrice, pământul fiind
Astronomia în Grecia Antică () [Corola-website/Science/299284_a_300613]
-
cel mai adesea de la dreapta la stânga, mai rar de la stânga la dreapta. Inițial alfabetul a fost utilizat la crestarea răbojului: întâi se scria un rând (o latură) a răbojului, de exemplu de la dreapta la stânga, apoi, după terminarea rândului, răbojul se rotea la 90 de grade, capătul rândului devenind începutul rândului următor, răsucindu-l totodată cu următoarea latură nescrisă în sus (răbojurile aveau secțiune pătrată), scrierea continuându-se tot de la dreapta la stânga ș.a.m.d., până la completarea celor patru laturi . Gastronomia din
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
format din două discuri solitare prinse pe același ax la o anumită distanță. Pe unul se află diferite stagii care reprezintă "imagini fixe" rezultate din decompunerea unei "imagini în mișcare", iar celălalt are niște fante, fiecare corespunzând unei imagini. Dacă rotim aceste discuri și privim prin discul cu tăieturi, vom vedea o "imagine în mișcare". Descoperirile legate de "fenomenul cinematograf", dacă-l putem denumi astfel pentru epoca aceea, au mai fost făcute și de englezul William Horner care creează "zootropul", care
Tehnica proiecției cinematografice () [Corola-website/Science/299363_a_300692]
-
sensibilității artistului. Revine responsabilității privitorului să înțeleagă aceste compoziții, vizualizând formele cu multiplele lor poziții. În ""Compoziție suprematistă"" (1915), elementul care atrage toate celelalte planuri colorate este un trapez negru. Formele nu numai că se ridică în aer, ele se rotesc cu o forță proprie, dinamică. În timp ce alți suprematiști exploatează resursele plastice ale culorii și formei pure, nu numai în pictură, dar și în spațiul fără limite ale sculpturii (Ivan Puni) sau în colaje (Olga Rozanova), Malevici se angajează tot mai
Suprematism () [Corola-website/Science/299421_a_300750]
-
vârfuri se produce o scurgere de electricitate; pe un vârf „vin” sau „pleacă” electroni, după cum vârful este încărcat pozitiv sau negativ. Pe acest principiu poate fi construită o morișcă dintr-un braț metalic cu două capete ascuțite, ce se poate roti în jurul unui suport izolator. Să încărcăm lama metalică cu electricitate pozitivă. Din cauza câmpului electric puternic la capete, electronii smulși din moleculele aerului se îndreaptă spre morișcă, o lovesc și se depun pe ea. Prin lovire, se transferă acesteia impulsul câștigat
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
capete, electronii smulși din moleculele aerului se îndreaptă spre morișcă, o lovesc și se depun pe ea. Prin lovire, se transferă acesteia impulsul câștigat pe spațiul de accelerare parcurs de la apariția lor și până la depunere, astfel încât morișca începe să se rotească. O aplicație practică foarte importantă a vârfurilor conductoare încărcate electric o constituie filtrul electrostatic, care are funcția de a purifica aerul din incinte închise sau de a reține particulele eliminate pe coșurilor fabricilor de ciment sau de altă natură. Prin
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
se va electriza negativ, iar eclatorul se va electriza pozitiv. Accesorii ale mașinii electrostatice: Este un generator de sarcini electrice pe care le acumulează la un potențial ridicat. Mașina Wimshurst este formată din două discuri circulare de sticlă, care se rotesc în sens invers, pe care sunt lipite foițe de staniol. Discurile, datorită rotației, sunt frecate de două perechi de periuțe așezate diametral și fiecare pereche fiind situată față de orizontală la un unghi de 45 de grade. Pe diametrul orizontal, de
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
fi fost considerate stele fixe. La 10 ianuarie, Galileo a observat că una dintre ele a dispărut, observație explicată de el prin faptul că ea se află în spatele lui Jupiter. În câteva zile, el a concluzionat că ele toate se roteau în jurul lui Jupiter: El descoperise trei dintre cei mai mari patru sateliți naturali ai lui Jupiter: Io, Europa și Callisto. El l-a descoperit și pe al patrulea, Ganymede la 13 ianuarie. Galileo a denumit cei patru sateliți descoperiți "stelele
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
celor trei frați ai săi. Astronomii de mai târziu le-au schimbat numele în "sateliții galileeni" în cinstea lui Galileo. O planetă cu alte planete pe orbita ei nu se conforma principiului cosmologiei aristoteliene, conform căruia toate corpurile cerești se rotesc în jurul Pământului, și numeroși astronomi și filosofi au refuzat inițial să creadă că Galileo ar fi descoperit așa ceva. Observațiile sale au fost confirmate de observatorul lui Christopher Clavius și a fost primit ca un erou la sosirea la Roma în
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
treceri a lui Mercur. Însăși existența petelor solare prezenta o altă dificultate în ce privește neschimbata perfecțiune a cerurilor postulată de fizica celestă aristoteliană, dar trecerile periodice confirmau și ele predicțiile făcute de Kepler în 1609, în "Astronomia Nova", că Soarele se rotește, predicție ce a fost prima idee novatoare a fizicii de după ideea sferei cerești. Și variațiile anuale din mișcarea petelor solare, descoperite de Francesco Sizzi și alții în 1612-1613, au oferit un puternic argument atât împotriva sistemului ptolemeic cât și a
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]