6,798 matches
-
Lia și pe Zoe Romniceanu și dându-le afară fără cea mai mică formalitate; Spitalul Militar, asemenea. Pe răniții noștri spun că îi vor trimite la Giurgiu. Bineînțeles, în deri ziune, căci de la intrarea bulgarilor acel oraș este numai o ruină. știri externe Nu se mai văd așa multe trupe în Capitală, toate se îndreaptă spre Milcov. Ce o fi acolo? Joi, o știre pozitivă. În comunicatul lor: „Nimic nou“. Aceasta este formula pe care noi o interpretăm că le merge
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
răspunderilor și stigmatizarea vinovaților. Ea este oglinda inconștienței criminale care a adus peste capul acestei biete țări cumplitele vremuri de bejenie din toamna anului 1916, când «România Mare» se întinde de la Siret la Prut, floarea fiilor ei scuturată, prăpăd și ruină pe holdele bogate. Să te ierte Dumnezeu dacă în învălmășagul și prin mijlocirea dumitale ai fost câtuși de puțin vinovat de nenorocirea cea fără de pereche. - 25.XII.1916 - (ss) N. Lupu Costache, Victor Beldiman. O ștampilă roșie: Vertreter Staatbehörden beim
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
vizite Luni, 24 mai, ne fu o zi de sărbătoare: pentru prima oară după două luni vedeam și puteam vorbi cu prietene. Pe nevestite, sosiră Zoe Romniceanu și Didina Cantacuzino. Sub pretextul că la Pasărea mormântul mamei-mari Kretzuleasca amenința cu ruina, dobândise Didina un Ausweiss pentru mănăstire. Trăsura le era încăr cată cu tot felul de provizii pentru noi, printre care o șerbetieră imensă cu înghețată de cafea într-un hârdău cu gheață. Noi râdeam, dar eram foarte mișcate de această
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
După un timp destul de lung, s-a dat asaltul. George Manu, asistent universitar, preparatorul doamnei Curie, trăgea cu mitraliera din colțul trotuarului. Doctorul Hodoș trăgea strigând: „Să-i curățim pe toți!“ Tot cartierul între Calea Moșilor și Dudești este o ruină. D. Kiritzescu îmi spunea că devastarea era organizată cu unelte tehnice. Bande de legionari cu drapele mergeau în frunte cântând, urmați de pleava populației. Tot ce găseau prin case, prin prăvălii era ridicat și cărat la cuiburi și case amice
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
celor mici. * Nu de la șarpe a învățat omul mersul târâș, ci doar mușcătura veninoasă. * Atunci când bate vântul, firele de telegraf devin strune de vioară. * Unde-i fum e și incendiu. * Dreptatea dă speranțe celor slabi și foloase celor tari. * Pe ruinele cetăților cresc bălării; pe ruinele prieteniilor răsare buruiana urii. * Ura este mai mult o boală decât un sentiment. * A accepta nu exclude aprioric ideea respingerii. * Nimic nu poate înlocui nimic. * Dacă aveți aripi, zburați! * Nu trebuie să hărățiți câinii; învățați
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
a învățat omul mersul târâș, ci doar mușcătura veninoasă. * Atunci când bate vântul, firele de telegraf devin strune de vioară. * Unde-i fum e și incendiu. * Dreptatea dă speranțe celor slabi și foloase celor tari. * Pe ruinele cetăților cresc bălării; pe ruinele prieteniilor răsare buruiana urii. * Ura este mai mult o boală decât un sentiment. * A accepta nu exclude aprioric ideea respingerii. * Nimic nu poate înlocui nimic. * Dacă aveți aripi, zburați! * Nu trebuie să hărățiți câinii; învățați de la ei devotamentul. * Vânătoarea nu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Sant'Andrea din Percussina nu era un beneficiu important. Starea dărăpănata a proprietății este evidentă din raportul vizitei episcopale din 1514: " Totul este într-o stare proastă. Nu era nicio lampă aprinsă în fața trupului lui Cristos. Casă preotului este în ruină, iar starea bisericii este deplorabilă. Suntem informați că Niccolò Machiavelli este chiriașul tuturor [proprietăților bisericii]"11. În raport se mai afirmă că biserică servea 100 de "suflete" (anime) și că veniturile sale erau evaluate la 30 de florini de aur
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
vedere social. Noi martori un croitor și un negustor de covoare au fost chemați din cartier, astfel încât actul notarial să poată fi valid din punct de vedere formal. Subiectul celui de-al treilea document al zilei era un castel în ruină sau castellaccio aflat lângă prioria lui Battista, în Montespertoli 12. Cu mai mult de un secol în urmă, într-un testament datat 1393, ultimul castellano a transferat drepturile de proprietate asupra castelului celor doi frați Machiavelli din Florența, unul dintre
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
singurii proprietari ai castelului erau două perechi de frați: Niccolò și Totto, pe de o parte, si Battista di Buoninsegna (a nu se confundă cu priorul Battista) și fratele lui, Messer Piero, pe de altă parte 14. Chiar și în ruină, castelul trebuie să fi fost o sursă de mândrie. Vândut în afara familiei în secolul al XVII-lea, în cele din urmă a devenit casa lui Sidney Sonnino, de două ori prim-ministru la începutul secolului al XX-lea. Familia lui
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
altceva, pentru că nu se țin slujbe acolo, și niciun alt fel de serviciu divin, decat rar, poate o singură dată în tot anul. Din curte se intră într-o grădină care era odinioară curată și frumoasă, dar acum este în ruină în cea mai mare parte a ei, desi încontinuu se fac lucrări de restaurare. Din grădina se poate urca pe dealul Janiculum, unde se merge de plăcere, pe cărări, printre vii, fără să fii văzut de cineva. Iar în acest
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
XII-lea79. Ei au deținut proprietăți, precum și o rețea mare de clienți în regiune 80. Documentele din perioada în care Manetti se află la Mugello arată preocuparea lui pentru apărarea intereselor familiei Medici, chiar și în săptămânile în care propria-i ruină fiscală se prefigură în Florența. O scrisoare din 6 octombrie 1452 din partea lui Manetti aflat la Scarperia către Giovanni, fiul lui Cosimo de' Medici care se îngrijea de interesele patronale ale Medicilor în dominion, nu trădă nici un semn de neînțelegere
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
la Veneția, a fost determinat de invaziile franceze din 1494 și 1499 și de invazia spaniolă din 150242. În faimoasele cuvinte din Principele lui Machiavelli, Italia s-a pomenit "fără cap, fără ordine, bătută, jefuită, ruptă, prădata, si aflată în ruină sub toate aspectele"43. În unele privințe, aceasta a marcat o revenire la scrierea istoriei în maniera lui Leonardo Bruni. Că și în cazul Bruni, era o istoriografie căreia îi pasă de acțiunea politică și militară. Și intervenția divină nu
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
apoi despre "cronicile umbrei", când Eminescu utilizează o "scenografie crepusculară", imaginarul tinzând a comunica "un prezent etern al morții". În acest cadru sunt discutate poezii ca Melancolie, în care se face o dublă refracție "a "vârstei de aur" în "vârsta ruinei" și a acesteia din urmă în conștiință". Într-o altă categorie a imaginarului, aceea a capcanelor speculare, este plasată postuma Cum negustorii din Constantinopol, datând din 1874, poiesis-ului i se atașează "o natură de adaos", arta poetică transformându-se "într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
este cea referitoare la preferințele autorului și a opțiunii cititorului pentru una dintre cele două condiții ontice. Examinând lirica, în genere, eminesciană și, evident, poemul Luceafărul, George Popa se vede îndreptățit să afirme că Eminescu "dă mărturie faptului că preferă ruinele fierbinți ale arderii umane efemere pustiului descarnat al supratemporalității stelare". Norocul despre care se vorbește în finalul poemului este acela al puterii umane de a-și trăi clipa fugară ce i s-a dat, cu mare "încărcătură de intensitate", acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
după dânșii văduve cernite și o droaie de orfani pieritori de foame. Istoria nu va ierta lui Neculai Roznovanu această mare greșală comisă contra patriei, greșală care dealtfel și-a avut pedeapsa meritată, căci ea a fost cauza originară a ruinei lui materiale. Iată cum se exprima Locotenența Domnească prin mesagiul ce a adresat Constituantei la 28 april 1866 în privința culpabilei mișcări de la Iași: "În intervalul convocărei colegilor electorale pentru alegerele camerei, tronul României a rămas vacant prin declarațiunea făcută de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
față de noi. Hărțuiala aceasta de toate zilele l-a pus pe gânduri, i-a luat odihna și l-a hotărât de la o vreme să-și schimbe traiul. Astfel, cu toată teama lui ca nu cumva căsătoria să-l ducă la ruină, el își luă într-o bună dimineață inima în dinți și se însură cu o femeie care, spre norocul lui, s-a întâmplat să fie vrednică, de treabă, bună gospodină, și care l-a deprins să nu-și mai hrănească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mă îngălbinesc grozav, pentru că am simțit tot sângele îngrămădindu-mi-se la inimă. Noroc că la lumina slabă a lumănărilor de stearină nu se putea bine distinge schimbarea mea la față. Amețit, bezmetic ca un om care nu vede decât ruine în jurul său, m-am îndreptat șovăind spre ușă, am ieșit în antret, unde am stat o clipă ca doar îmi voi veni în fire, fiindcă mi se tăiese picioarele și nu mă puteam răsufla; apoi, am prins să scobor scările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cum zice românul, și ne-am odihnit puțin, pentru că tot în acea zi era să ne supunem la o mai mare osteneală, urcarea la cetate, care ni se înfățoșa de pe creasta munților ca un cuib de vulturi. De mic copil ruinele acelei cetăți îmi fermecau privirile și mă făceau să visez, și abia atunci am avut prilejul fericit să-mi satisfac dorul de a le vedea de aproape. Am plecat spre cetate pe jos, după ce s-a stâmpărat 184 bine căldura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mult încă puterea distrugătoare a secolelor au dărâmat o parte din cetate, cea mai mare parte a fost dărâmată de mâna vandalică și împie 186 a târgoveților din orașul Neamț, care și-au zidit casele lor cu pietrele acelei sfinte ruine. Acum însă, mulțămită Domnului, această profanare a încetat în urma unei legi de protecțiune a monumentelor istorice votată de Camerele legiuitoare. Așadar, iată-ne în locașul care a adăpostit odinioară atâtea suflete de viteji. Calcam cu piciorul pe pământul udat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nevăzută, ascunsă în întunerecul veacurilor. Știut însă este că cetatea a fost rădicată mult înaintea lui Ștefan cel Mare, poate chiar înaintea lui Alexandru cel Bun. Dar cu cât data zidirei ei e mai îmbrobodită în negura timpurilor, cu atâta ruinele ei sunt astăzi mai interesante, mai atrăgătoare. Aceste misterioase ruine, marture unui trecut de lupte crâncene și de glorie nepieritoare, se profilează și astăzi pe albastrul cerului ac o colosală enigmă pe care poporul nostru, în neputința de a o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a fost rădicată mult înaintea lui Ștefan cel Mare, poate chiar înaintea lui Alexandru cel Bun. Dar cu cât data zidirei ei e mai îmbrobodită în negura timpurilor, cu atâta ruinele ei sunt astăzi mai interesante, mai atrăgătoare. Aceste misterioase ruine, marture unui trecut de lupte crâncene și de glorie nepieritoare, se profilează și astăzi pe albastrul cerului ac o colosală enigmă pe care poporul nostru, în neputința de a o dezlega, o învăluie într-o aureolă poetică de legende. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a vroit Dumnezeu ca de atunci să se îngroape secoli peste secoli, să se aștearnă atâtea rânduri de morminte peste alte atâtea rânduri de morminte și patria noastră, deși știrbită ca cetatea, a rămas totuși în picioare; iar astăzi aceste ruine privesc de sus un popor liber și independent și văd deosebirea ce este între trecut și prezent. Și așa noi câteșipatru tovarăși stam cu inima smerită și nu puteam crede ochilor noștri; vedeam, pipăiam, răscoleam pietrele căzute în vrafuri la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bolovani. Gluma mea luă acum o întorsătură serioasă, deoarece vrând nevrând trebuia să stăm acolo pănă la ziuă. Cunosc mulți oameni care mai curând s-ar duce într-o bătălie decât să doarmă noaptea într-o biserică sau într-o ruină. Ideea singurătăței, spaimele întunericului, fiorii vedeniilor le umple sufletul de groază mai mult decât orice primejdie pe care ar vedè-o cu ochii. Noi însă eram patru; prin urmare, n-aveam grijă de năluci. Dealtfel, eram bine pregătiți pentru o asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
n-a trecut un sfert de oară la mijloc, și tovarășii mei au adormit de-a binele, eu însă, deștept între toți, ascultam țârâitul grierilor, singura șoaptă în adânca tăcere a nopței, de la singurii oaspeți ce împreună cu noi sălășluiau între ruine. Gândurile mele, care se înșirau așa de bine la cântecul grierilor, începură de la o vreme a nu mai avea legătură nici înțeles, așa că pare-mi-se am adormit și eu. Lucru ciudat însă, deși cu ochii închiși vedeam prin pleoape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prelung, de mii de ori repetat care a zguduit în adâncuri și ceriul și pământul. Atunci munții, luna, stelele s-au oprit în loc de spaimă, plăieșii, arcașii, pușcașii au dispărut în tainițele lor ca prin farmec, iar noi câteșipatru musafiri ai ruinelor am sărit arși în picioare neștiind ce se petrece. ............................................................................................................................... O piatră enormă se desprinsese de pe vârful unui turn și căzuse alături de noi cu un zgomot cumplit al depărtare de câțiva pași numai. Vai ș-amar dacă ne atingea!... Iar vuietul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]