5,379 matches
-
Seciurile este un sat în comuna Roșia de Amaradia din județul Gorj, Oltenia, România. În mai 2006, aici a avut loc o alunecare de teren în urma căreia sătenii și-au pierdut casele, 116 la număr. Aceasta a fost una dintre cele mai mari calamități din istoria județului Gorj de până atunci. Autoritățile i-au mutat pe săteni câțiva kilometri mai încolo, pe un tăpșan al satului Câmpu Mare
Seciurile, Gorj () [Corola-website/Science/300468_a_301797]
-
2006, aici a avut loc o alunecare de teren în urma căreia sătenii și-au pierdut casele, 116 la număr. Aceasta a fost una dintre cele mai mari calamități din istoria județului Gorj de până atunci. Autoritățile i-au mutat pe săteni câțiva kilometri mai încolo, pe un tăpșan al satului Câmpu Mare, care ține de comuna Albeni, unde li s-au ridicat 96 de case însă fără apă curentă și canalizare și fără acte de proprietate. Sinistrații au refuzat să se
Seciurile, Gorj () [Corola-website/Science/300468_a_301797]
-
teatru numită „Sorana”. În perioada interbelică a publicat mai puțină proză. Este cunoscut în special pentru scrierile sale pentru copii: „Puiul” (tragica moarte a unui pui de prepeliță), „Privighetoarea”, „Bietul Tric”, „Niculăiță Minciună” (un copil isteț de la țară neînțeles de săteni) ș.a. S-a stins din viață în anul 1946, pe 14 decembrie, la București. În decursul timpului, Societatea Română de Radiodifuziune a dramatizat câteva din scrierile sale pentru emisiunea „Teatru radiofonic”: "Călătorului îi șade bine cu drumul", " În lumea dreptății
Ioan Alexandru Brătescu-Voinești () [Corola-website/Science/298687_a_300016]
-
și Münsinger din Stuttgart Între 1939 și 1945, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, au fost înrolați peste 600 de oameni din Hălchiu. Numărul victimelor a fost de peste 230. În timpul săptămânilor ce au urmat evenimentului din 23 august 1944 sătenii au ascuns în casele lor peste 100 de soldați germani. Ultimul a plecat către Germania în 1946. Pe 14 ianuarie 1945 306 femei și bărbați din sat au fost deportați în Uniunea Sovietică. Dintre aceștia au murit 47. A urmat
Hălchiu, Brașov () [Corola-website/Science/298704_a_300033]
-
călătorit în timp în perioada Sengoku, după 50 de ani de la moartea lui Kikyo. În afară de Fântâna Mâncătorilor de Oase, singurul lucru familiar este Goshinboku. Acolo îl va găsi pe Inuyasha sigilat într-o vrajă a somnului, iar un grup de săteni ostili o vor aduce către satul lor. Preoteasa lor bătrână, Kaede, o recunoaște pe Kagome ca fiind reîncarnarea surorii ei Kikyo; când sunt atacați de demonul miriapod, Kaede realizează că Giuvaerul Sacru a fost de asemenea renăscut în corpul lui
InuYasha () [Corola-website/Science/298706_a_300035]
-
o perioadă a războaielor civile crude, ce începuseră în 1467 cu Războiul lui Onin și care se încheiase după ce Hideyoshi Toyotomi reușește să unifice Japonia înainte de moartea sa în 1598. Această epocă are drept caracteristică principală încercarea haotică a unor săteni de a se lupta cu demonii, într-o lume unde puterile răului sunt suverane. Acest lucru reflectă actele de trădare și cruzime ce au loc, într-un stat unde legea și ordinea de mult nu mai sunt prezente. Mai multe
InuYasha () [Corola-website/Science/298706_a_300035]
-
homosexuale. Ca de obicei, romanul lui Llosa se distanțează de realitatea strictă, păstrându-i însă datele esențiale, în contextul omniprezenței violențe în istoria Perului. Romanul descrie: Romanul "Lituma în Anzi" se ocupă de crimele comise de o grupare maoistă împotriva sătenilor din munții Anzi. Caporalul de jandarmi Lituma și adjunctul său Tomas au în grijă campamentul unui șantier de construcție din Peru. Dar peste platourile alpine și în văile Anzilor plutește spectrul permanent al raidurilor violente, comise de gruparea de orientare
Mario Vargas Llosa () [Corola-website/Science/298707_a_300036]
-
identificat după accesoriile existente ca fiind o altă căpetenie gepidă. Cele două tezaure au dus la ipoteza conform căreia în zonă s-ar afla o necropolă de inhumație a căpeteniilor gepide, ipoteză confirmată și de faptul că în 1978 un sătean din zonă a descoperit întâmplător o altă podoabă ornamentală similară celor găsite în primele două tezaure. În Evul Mediu aici era situat un pod de vamă peste Someș, pod ce se afla în proprietatea mănăstirii (abației) benedictine (romano-catolice) de la Cluj-Mănăștur
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
al V-lea, atestată de o inscripție deasupra balconului intrării dinspre curte, unde apare anul 1784. Următorul descendent Bánffy, József Bánffy, va demola în 1820 turnul de poartă, din materialul rezultat fiind ridicată o moară de apă, pusă la dispoziția sătenilor. Prin aceste modificări s-a realizat aspectul actual al clădirii Miklós, iar clădrile de pa latura de vest și est ale ansamblului au primit o refațadizare în stil neoclasicist. Tot la dispoziția lui József Bánffy, în 1855 arhitectul Anton Kagerbauer
Castelul Bánffy de la Bonțida () [Corola-website/Science/299597_a_300926]
-
guvernului german la adresa baronului. Într-o latură încă funcțională a castelului a fost instalată în anii 1950 Cooperativa Agricolă de Producție ("C.A.P.") Bonțida. Naționalizarea și lipsa oricărei întrețineri a clădirilor și parcului au dus la degradarea gravă a castelului. Sătenii au folosit cărămizile castelului drept material de construcție. Muzeul de Artă din Cluj-Napoca a reușit să salveze statuile din parcul odinioară baroc, depozitându-le în cadrul instituției (secția donații, str. I. C. Brătianu), unde se găsesc și astăzi. În perioada anilor 60
Castelul Bánffy de la Bonțida () [Corola-website/Science/299597_a_300926]
-
Crețulescu. Din moșia Eufrosinei Ghica au fost expropriate 1438 pogoane și 22 prăjini, cu care au fost împroprietăriți 200 de țărani. Din moșia lui Costache Crețulescu au fost expropriate 837 pogoane și 23 prăjini cu care au fost împroprietăriți 101 săteni. Contopirea celor 3 sate a avut loc în urma Legii pentru organizarea comunelor rurale și urbane adoptată în 1864. În „Tabloul comunelor rurale din România la 1864” este menționată pentru prima dată comuna Jilava-Mierlari din plasa Sabar, județul Ilfov. Comuna este
Jilava, Ilfov () [Corola-website/Science/299595_a_300924]
-
și duși la Domnești unde au fost crunt bătuți de soldați în timp ce ofițerii strigau ” Dați-i pământ, dați-i mai mult, ca pentru 6 boi”. Comandantul detașamentului din Vidra care vizitase comuna pe data de 9 aprilie 1888 raportează că „sătenii ieșiseră de două zile la munca câmpului”. Izbucnită în nordul Moldovei la 8 februarie, Răscoala din 1907 s-a propagat cu repeziciune. În zilele de 11-12 martie frământările și agitațiile au cuprins majoritatea comunelor din județul Ilfov. O patrulă de
Jilava, Ilfov () [Corola-website/Science/299595_a_300924]
-
din 1940: "„Și vara anului 1940 avea să aducă reflexele militarismului regimurilor totalitare, fascist și comunist, o parte a teritoriului fiind pusă pe tavă horthystilor, Treznea intrând sub acest funest Diktat ce avea să schimbe cursurile multor vieți. Consecințele pentru sătenii Treznei au fost dezastruoase, la 9 septembrie 1940 trupele ungare au mărșăluit pe ulița principală, venind dinspre Zalău și îndreptându-se spre Buciumi și mai departe. La primărie, notabilitățile - primarul român, notarul, directorul școlii - le-au întâmpinat fără prejudecăți. Către
Masacrul de la Treznea () [Corola-website/Science/299748_a_301077]
-
pentru a-i ataca pe românii din sat. Versiunea maghiară este infirmată și de un general ungur, care a intervenit în ultimul moment, diminuând dimensiunea dezastrului și mustrându-l pe locotenentul Ákosi, declarând textual: În fiecare an la 9 septembrie, sătenii din Treznea comemorează victimele acestui masacru la monumentul din localitate dedicat acestora. Cea mai îngrozitoare atrocitate comisă de armata ungară, în complicitate cu etnicii maghiari locali, în care au căzut cele mai numeroase victime inocente -157 de morți- cu ocazia
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
Aceștia erau treziți din somn și uciși cu cruzime. Localnicii unguri erau folosiți pentru a indica gospodăriile românești. A doua zi dimineața, din ordinul locotenentului, mai mulți localnici au fost puși să sape o groapă în cimitirul satului, iar alți săteni au fost scoși cu căruțele și au mers din casă în casă pentru a ridica și transporta cadavrele la cimitir. În fiecare an, la 14 septembrie, sătenii din Ip comemorează victimele acestui masacru la monumentul din localitate dedicat acestora. Fără
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
localnici au fost puși să sape o groapă în cimitirul satului, iar alți săteni au fost scoși cu căruțele și au mers din casă în casă pentru a ridica și transporta cadavrele la cimitir. În fiecare an, la 14 septembrie, sătenii din Ip comemorează victimele acestui masacru la monumentul din localitate dedicat acestora. Fără a mai exista și în acest caz vreun motiv de represalii, o companie de militari unguri neidentificați, conduși de doi ofițeri, a intrat, în dimineața zilei de
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
satul Cerișa, județul Sălaj. Date despre masacru sunt conținute în aceeași sentință emisă în 1946 de Tribunalul Poporului din Cluj. Soldații neidentificați au adunat din localitate 64 de români, pe care i-au dus pe dealul de lângă comună. În timpul strângerii sătenilor, aceiași militari au împușcat șapte oameni. Ajungând la locul amintit, unul dintre ofițeri a ordonat evreilor să iasă în față și astfel au ieșit cinci persoane, care au fost îndrumate, sub pază, pe celălalt versant al dealului. Apoi celor 59
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
gata să facă față unui eventual atac dușman. Nu erau însă dușmani, ci bacii localității care-și chemau oile la muls la amiază prin trâmbițele pe care le folosesc la fel și astăzi. Auzind ce oaspete de seamă este venit, sătenii, cu mic cu mare, au îngenuncheat după datină și l-au primit cu caș în loc de pâine și cu sare. Cașul a fost atât de mare încât a stârnit exclamația unui supus: "„Mărite, doamne, ce caș avan!”" Aflând Ștefan cel Mare
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
putea încurca socotelile în desfășurarea luptelor de rezistență, trupele au dat ordin de evacuare. Astfel moisăienii și borșenii au fost nevoiți să-și părăsească vetrele, urcând în munți sau coborând pe văile Izei și Vișeului, unde au găsit adăpost la sătenii de acolo. Așezările acestora au rămas aproape pustii. Spun aproape pustii pentru că pe ici pe colo au mai rămas oameni, unii pentru că n-au avut încotro, alții pentru a avea grijă de bunurile rămase, alții ca să saboteze mașina de război
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
satului, dintre care amintim: Rădoi Ioan, Rădoi Ana, Teușan Valer, Teușan Maria, Țurcaș Anton, Țurcaș Minerva, Preda Dumitru, Preda Maria, Câmpineanu Ioan, Câmpineanu Elisabeta, Chirca Maria, Albu Ioan, Sas Maria. "Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial". Construit din inițiativa sătenilor și situat în cimitirul din localitate, monumentul a fost dezvelit în anul 1938, în memoria eroilor români căzuți pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial. Obeliscul se compune dintr-un soclu de 4 x 4 x 0.5 m
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
mai mari și mai elaborate. Localitatea dispune de un cămin cultural și de o bibliotecă publică. Este, de asemenea, racordată la o rețea de televiziune prin cablu. În urmă cu mai multe decenii la Chevereș activau, urmând exemplul celebru al sătenilor de la Chizătău, care au făcut școală în Banat, un cor și o fanfară. Exista și un grup de călușari. Mai încoace funcționa și un cinematograf. În localitate s-a construit în ultimii ani, din fonduri guvernamentale, o sală de sport
Comuna Chevereșu Mare, Timiș () [Corola-website/Science/299851_a_301180]
-
proprietatea episcopiei romano-catolice de Albă Iulia. Pînă în anul 1989 comună Florești era cunoscută mai ales prin fermă de păsări construită în anii "70 de regimul comunist , cunoscută sub numele de Avicola Florești ,la care au lucrat mare parte dintre săteni și din satele înconjurătoare . Capacitatea de producție a Fermei Avicole era deosebit de mare , avînd un sistem integrat de productie incepînd de la creșterea puilor și pînă la abatorizare și depozitare , unitatea avînd și un rol strategic în caz de război urmare
Comuna Florești, Cluj () [Corola-website/Science/299863_a_301192]
-
avicole , acestea fiind însă modernizate și adaptate cerințelor noi funcție de noul profil de activitate . De altfel putem spune că investiția principala după 1989 o reprezintă Supermarketul Metro , amplasat în zona limitrofa cu municipiul Cluj - Napoca , terenul acestuia fiind cumpărat de la săteni în anii 1995 - 1996. Alte activități economice intilnite la nivelul comunei : comerț , turism , prestări servicii , creșterea animalelor , cultura plantelor , activități pomicole , lucrări de construcții etc.Dată fiind apropierea foarte mare de municipiul Cluj-Napoca și includerea comunei Florești în zona metropolitană
Comuna Florești, Cluj () [Corola-website/Science/299863_a_301192]
-
de vite. După terminarea lucrărilor agricole se observa tăierea în masă a animalelor, chiar și a cailor, ceea ce submina posibilitatea lucrării pământului în următorii ani. Sovietul sătesc înterzicea vânzarea și sacrificarea vitelor, însă hotărârea lui nu a fost lăsată de sătenii care deja sufereau de foame. Dacă analizăm situația postbelică vom ajunge la concluzia că cea mai mare parte din vina pentru foametea din 1946-1947 revine autorităților sovietice de atunci. Deja la 17 aprilie 1944, după o lună de la instalarea la
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
apelor mari de primăvară cu frecvența și volumul cel mai ridicat. Debitul mediu al râului Rebra era în 1900 de 0,73 m/s. Potențialul energetic este astăzi de aproximativ 15.700 km, iar liniar 2.800kw/km. În memoria sătenilor se păstrează încă vie hidoasa stihie a inundațiilor din 1970, când apele au depășit albia majoră provocând distrugerea unor însemnate suprafețe din terenurile arabile. Alunecările de teren constituie fenomene frecvente în perioada ploilor de primăvară și toamnă. S-au înregistrat
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]