4,863 matches
-
depinde de distanța de la care se face percepția. Constanța strălucirii sau a luminozității Din experiența personală știm că o foaie de hârtie o vedem tot albă și la o lumină redusă, de asemenea un cărbune rămâne tot negru chiar dacă este scăldat într-o lumină puternică. Explicația este simplă: un corp reflectă întotdeauna același procent din lumina care cade asupra lui, iar dacă lumina crește sau scade uniform peste toate corpurile din câmpul nostru vizual relația de luminozitate se păstrează, raportul se
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
instrumente agricole oglindește raportul ultim al omului cu pământul devenit, dintr-o proprietate de ocupat sau de apărat, loc de muncă și conviețuire. În aceste texte, contemplăm o răsturnare a condiției omenești primordiale de după cădere: pământul, datorită uciderii lui Abel, scăldat de sângele fratern, nu-l va mai face părtaș pe Cain de forța binecuvântării pe care o conține. Uciderea lui Abel creează indiciul emblematic al tuturor asasinilor din istorie: atitudinea violentă a lui Cain devine amprenta inconfundabilă a tuturor războaiele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o gravă problemă de conștiință, deoarece știi În forul tău interior că, dacă n-ai fi ezitat, l-ai fi putut salva! Μ Când gândul e Încărcat de rațiune, ne ajută să obținem adevărul din fapte, fenomene, lucruri; când este scăldat de o simțire Înaltă, ne asigură atașamentul față de ceva anume; când este expresia unor convingeri morale, ne face să avem responsabilitatea faptelor noastre; când, În sfârșit, este acoperit de Înțelepciune, ne determină să acționăm cu prudență, dar și cu bunătate
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o parte, ochiul retrece la esențe, la radiografia realului, la matricialul din urmă, pe de alta, seninătatea visător-somnoroasă a elegiilor din Octombrie, noiembrie, decembrie face locul unei atitudini mai puțin calme, cu accente iritat-revoltate. Se înmulțesc imaginile expresioniste. Tabloul e scăldat într-o lumină rece și dură"125, înregistrându-se "o accentuare a unor latențe dramatice fără precedent, stranie fiind acum și violența percepției poetice și a corespondențelor, lumina orbitoare devenind, astfel, în poezia La celălalt capăt, un semn thanatic și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a fost verde, și s-a uscat/ De când nu s-au mai ridicat din afară,/ Genele mi s-au înțelenit/ Încâlcite, înnodate-ntre ele,/ De când ochii mei/ Nu mai contenesc să mă văd// Sub raza cea verde în care mă scaldă/ Privirea din frunză/ Ca din adâncul unui somn etern răbdător,/ Fără să spună nimic,/ Pregătindu-mă doar/ Pentru mai aspre și mai lungi învieri". Deconstrucția canonului universal se realizează și prin intermediul ochiului întors spre interior imagine romantică asemănătoare ochiului de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
e? Ilie: Care aia? Aia-i frunză. O frunză verde. Mina: Trebuie să fie rece apa. Ilie: Nu cred. Doar e vară. Mina: Da, dar în pădure... Ilie: N-are a face... Eu cred că-i chiar numai bună de scăldat. Nu ți-ar place să te bagi în apă? Mina: Eu nu știu să înot. Ilie: Ei și ce? E așa de simplu. Fii atentă! Ai văzut vreo broască înotînd? Mina: Da. Ilie: Păi asta-i tot. Exact ca broasca
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Publicul, supraveghetor voluntar" Așa cum am mai spus, publicul, mai ales cel din sălile à l’italienne, se autosupraveghează, căci însuși locul în care se află îi îngăduie să o facă. Forma rotundă a sălii, cât și amplasarea ierarhizată a spectatorilor, scăldați în lumina lămpilor aprinse până la reforma wagneriană, oferă cele mai bune condiții expunerii propriei persoane. Sala aceasta trezește dorința de a-l privi pe „celălalt”, veritabil actor social, în interiorul lojii lui, de a-i observa comportamentul, de a-i studia
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
nu se creadă cumva că mai sus e vorba de alt pîrîu. Cu ani mai tîrziu, aflîndu-se îndepărtat de Ipotești, în poezia sa Din străinătate, înainte de alte dorințe, o arată pe aceasta: "Aș vrea să văd acuma natala mea vîlcioară Scăldată în cristalul pîrîului de argint, Să văd ce eu atîta iubeam odinioară: A codrului tenebră poetic labirint "(s. n.) Așadar, în lumea copilăriei sale, plină de amăgeli, el a transfigurat natura, ne mai păstrînd aproape nimic din culoarea locală. Și vom
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
carte de la "fecioara în haine albastre/ cu pecețile purtate/ la vedere-n nerușine" sau "femeia rară,/ cu picioarele împiedicate/ și nestemate bătute în talpe// și cu surpare de-a stânga"(***) la "Muma de sus" (Eminescu), adică "Luna clară", ce se scaldă "ca nimfa-n cer" ( Va) ajung, nefericit, să experimenteze suferința în doze mari, urmând un traiect existențial ce nu poate avea decât un singur punct terminus, stingerea. Preludiile acesteia sunt așteptarea febrilă, chinuitoare, fantazarea barocă, somnul coșmaresc sau, cel mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
două par a fi, în acest prim volum, obsesiile majore ale poetului, chiar și în textele cu inserții sociogonice ori cosmologice în care se invocă frecvent, cu marja inerentă de ironie (postmodernă), "O, apele liliachii și verzui/ ale Oceanului Primordial scăldând/ malurile erodate ale arhipelagului/ cu nume exotic": Logosul și erosul. Preeminența Logosului în lirica lui Liviu Antonesei poate fi justificată de varii motive poetice sau trăsături formale. Între ele: componentele poematice de influență și expresie modernistă, topite într-un aliaj
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetic nu are nicio rezervă în a-și mărturisi obsesiile și aprehensiunile: "Te-am ales să fii singurul/ în fața căruia să pot vorbi/ toate limbile pământului,/ tu uită-le,/ doar așa nu mă vei lăsa să fiu botezat,/ ci doar scăldat în cristelniță.// Mormântul e prima bâlbâială a vieții,/ eu mă hrănesc pe ascuns cu insecte". La nivel metatextual, se identifică aceeași obsesie a rupturii ca depășire dureroasă a limitei poetice analogon al voinței sau măcar dorinței arzătoare de a descoperi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a unor astfel de elemente ale universului casnic, ușor dilatate sau chiar hipertrofiate candid de fapt, revalorizate de un poet perfect matur, căci stăpân pe propriile mijloace conturează, imediat, imaginea unui paradis domestic luxuriant, foșnind de sunete, culori și forme, scăldat într-o lumină similionirică. Figurile spațiale prin care se configurează universul poetic marca Emil Brumaru sunt cele circumscrise imediat-domesticului, așadar convențional asociate nevoii de autoizolare într-un spațiu închis, protector, acolo unde eul liric se simte la adăpost de rigorile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dorință de anihilare sau de agresare a maternității. Dorința de cealaltă ca manifestare perfectă a animei sfârșește, ce-i drept, adesea în reverie întunecată, chiar morbidă: "!să se topească trupul râvnit ca untdelemnul,/ să curgă-ncet spre mine să-mi scalde carnea-n el,/ ca sex matern să mă redea acum și-n ceasul morții mele", citim în Copilăria lui Ario Paradis. Dar fantasma intens erotizată a maternității protectoare are o funcție bine determinată: ea îi facilitează fiului contopirea cu moartea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Maximovici, pentru a reliefa o certitudine mai veche a autorului: aceea că trăiește într-un univers al inconsistenței și al nonvalorii, în care "nebunii se adună/ și pânze de vorbe ei țes disperați/ o lume prostită/ de gânduri ascunse/ se scaldă în vorbe/ și lacrimi ce dor". Spectator, fără voie, "într-o lume neputincioasă/ dar repetabilă", măcinată de preocupări meschine și condusă, egal, de iluzii lipsite de grandoare, artistului nu-i rămâne decât să spere "să fiu alungat/ din lumea aceasta
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de o geometrie severă cultivă flori multicolore, "aduse din paradisuri/ neinventate încă" (lacrimile paradisului), pe care apoi le poartă, în uriaș buchet, spre mormintele victimelor (sisif); dimineața se trezește primul, "cu inima plină de toate durerile lumii" și cu "ochii scăldați în roua pustiului" etc. De aici, senzația inițială că personajul (când lugubru, când luminos) este dramatic scindat, că morbul dublei sale naturi îl infestează, cu o lentoare otrăvită. Dar în ultima secțiune a cărții, instanța auctorială își devoalează, finalmente, miza
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ei cenușii", marcată de inerție și de prejudecăți. Prin generalul văzut călare pe un cal negru, aventura, neprevăzutul vor apărea din nou pe "un teritoriu locuit de funcționari care se gîndesc la cariera lor, de administratori care visează să se scalde în mare, ca fiii lor să treacă bacalaureatul, ca fiicele lor să aibă zestre. Venirea eroului tulbură monotonia vieții cotidiene, distruge interdicțiile vechi, inversează regulile admise în comunitate, eliberează energii mult timp reprimate. "Comercianții angajați în afaceri urîte respirau în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
intelectul lor cu al altora. [...] Se spune că pe atunci un suspin doar, un cuvînt, un gest, care acum este semnul imperfect, vag sau echivoc al senzațiilor noastre, era amprenta vie, pura, completă și rotunjită a stării sufletești ce se scălda în marea voluptăților, ale cărei unde, oricît de moi, de delicate erau, făceau să se resimtă un impuls binefăcător. Aceste reverii suit incerte, sînt nostalgii elegiace cărora li se poate oferi un substitut imediat accesibil: sărbătoarea, cîntecul, fervoarea comunitară organizată
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
rămas stabil și profund pentru toată viața, și de aceea cruzimea, cât și josnicia, omorurile și spânzurătorile întâlnite des la Rebreanu și Sadoveanu, și existente, de altfel, și în viața țăranilor, nu și-au mai găsit loc în universul meu scăldat în lumina admirației.” Despre copilăria sa P. va scrie în repetate rânduri, în opera de ficțiune, în publicistică și, direct, în proza confesivă. Nu o idealizează, nici nu o ponegrește. „Se spune - remarcă prozatorul în aceeași convorbire - că există o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
că nu vezi un oraș, ci o insulă. Cam la două poște de acest oraș se întindea pămîntul unui om bogat, o avere foarte frumoasă: munți plini de vînat, văi roditoare-n grîu, dealuri cu vii, pășuni cu turme. Marea scălda țărmul întins, acoperit cu un nisip mărunt*. Longos, Dafnis și Hloe, p. 7 Pentru a înțelege recurența acestor descrieri, trebuie să cunoaștem importanța modelelor retorice în arta scrisului. E. R. Curtius, la care ne referim aici, considera că tradiția retorică
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
are ceea ce rar găsești în tot restul Galiei. Munți bogați și cîmpii atît de mănoase și aflate într-un climat atît de binevoitor încît pămîntul de aici dăruiește tot ceea ce își dorește inima cultivatorului [...]. În anumite locuri sînt izvoare care scaldă cîmpiile cu apele lor limpezi, iar, din toate, cel mai frumos este Lignon, ce șerpuiește chiar de-a lungul ei [...]. Malurile sale, umbrite pe alocuri, sînt răcoroase și atît de plăcute văzului încît nu se poate să-ți aducă plictiseală
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
raportat autorizat (G. Flaubert). (23) Printre ei am observat mai multe specii, pe care nu-mi fusese dat să le văd pînă atunci. Voi aminti, în primul rînd, ostracionii, specifici Mării Roșii, Mării Indiilor și acelei părți din ocean care scaldă țărmurile Americii ecuatoriale. Ostracionii, ca și broaștele țestoase, tatuii, aricii de mare și crustaceii sînt și ei apărați de o carapace. Dar, spre deosebire de aceștia, carapacea lor este alcătuită din oase adevărate și are cînd forma unui corp triunghiular, cînd forma
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
căldări, de unde ți se desfășoară o priveliște largă, ecourile muntelui repetă neîncetat freamătul pădurilor din preajmă, înfiorate de vînt și vuietul valurilor ce se sparg de stînci, în depărtare...** B. de Saint-Pierre, Paul și Virginia, p. 288 (49) Valea este scăldată în aburi, începe să se întunece. Spre miazăzi, peste lac, este întinsă noaptea: uriașele stînci care îl închid sînt o zonă întunecoasă sub cupola monumentală de gheață care trece pe deasupra lor și care pare-se că mai ține pe loc
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Chiar dacă domnii filosofi m-ar fi răsfățat (și nu e nici pe departe cazul), tot opinia dvs. mi-ar fi cea mai prețioasă"9. Lupasco evocă, în textul său, "conflictul cosmologic dintre subiect și obiect" și consideră că magia se scaldă în mister "pentru că misterul misterelor e tocmai această realitate indiscutabilă și absolută a stărilor afective". Putem pătrunde în acest mister, propune Lupasco, "în mod magic", printr-o "cauzalitate săltătoare". "Psihismul magic, cu umbrele sale magice, aceste umbre pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
răspunsurile vor fi, în majoritate, afirmative, fiind argumentate de rememorarea anumitor momente din viața fiecăruia când a încercat fie să alerge pe malul mării, cu nivelul apei nedepășind glezna sau maxim jumătatea gambei, fie prin apa râului unde s-a scăldat. Apare inevitabil o a doua întrebare: „ați alergat vreodată prin/în apă, având corpul aproape în întregime scufundat?”. Răspunsurile vor fi, în opinia noastră, în majoritate tot afirmative, având la bază argumente date de rememorarea anumitor momente din viața fiecăruia
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
această teamă nu avea să se mai facă simțită la New York și Moscova, ci în orașele europene. La întoarcere, m-a cuprins o năzuință nelămurită spre a-mi regăsi originile, și am început să nutresc sentimente din ce în ce mai filiale pentru glia-mamă scăldată de apele Mediteranei. Aceste sentimente se îndreptau cu precădere spre Provence, Spania și mai ales, și din ce în ce mai mult, spre Italia. Rămîneam însă în starea de somnolență europeană. Nu mai eram împotriva Europei, căci, pe nesimțite, decolonizările făcuseră ca țările europene
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]