4,744 matches
-
Méliusz Jozsef, Destin și simbol, care insista asupra rolului civilizator al Ungariei în ținuturile românești și asupra hegemoniei teritoriale a acesteia. Accentele mesianice sunt înlocuite aici cu ieșiri disproporționat umorale, iar ideea subiacentă a „misiei” istorice providențiale a neamurilor este schițată în manieră rigidă. În plus, sunt vehiculate multe dintre locurile comune ale politicii oficiale ceaușiste. L. și-a adunat publicistica în volumele Fragmentarium, Nevoia de adevăr și Vocația constructivă (1983), care cuprind fie texte pronunțat ideologice, exaltând politica vremii, fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
fi parțial falsă) că religia arameilor mai mult a asimilat de la cele dimprejur și din substrat, decât a creat sau a inovat. Alături de considerentele asupra structurii socioreligioase a regatelor aramaice, se mai pot delimita câteva figuri divine și se poate schița structura câtorva panteonuri locale. Nimic sau aproape nimic nu ne este cunoscut despre mitologie, În timp ce din inscripții pot fi desprinse puține date despre cult sau alte aspecte ale vieții religioase. Admițând deci că zeul Hadad - care Încă din epoca bronzului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui. Cei vii dobândesc În acest fel certitudinea persistenței lor dincolo de moarte, chiar În absența unei credințe religioase sau filozofice În nemurirea sufletului și/sau În Învierea trupului. 2. Articulațiile personale și locale ale religiei romane, pe care le-am schițat, au suferit variații frecvente (Cancik, 1985/1986). a) La sfârșitul republicii, „colegiile, munții, satele, vecinătățile” formau celule vii (conventicula) pe care oamenii Încercau să le obțină prin alegeri, demonstrații și sărbători de rugăciuni și mulțumiri (cf. Cicero, De domo, 38
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cer perceptele religioase, dar „nu ca și cum acest lucru ar fi pe placul zeilor” (Seneca, Epistulae, 5, 2; De superstitione, fr. 38, În Augustin, De civitate Dei, 6, 10). 3. Și pentru Roma, raportul dintre morală, religie și filozofie poate fi schițat, dar nu generic, ci În dependență față de epocă și de straturile sociale. Cicero postulează o legătură strânsă Între religie și morală, Îndeosebi atunci când meditează asupra modului de a instrui mulțimile neștiutoare: dacă zeii nu ar avea grijă de lume - așa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divine la care el ia parte, fie printr-o intervenție taumaturgică eficace, care eliberează de numeroasele rele care Îndurerează existența umană. Biografia lui Apollonius din Tyana este construită după un asemenea model, cu totul explicit la Începutul lucrării, unde este schițată o scurtă „viață” a filozofului din Samos și unde se afirmă chiar o superioritate a lui Apollonius, care „a observat principii asemănătoare... și, Într-un chip divin, a știut mai mult decât Pitagora să se apropie de Înțelepciune și să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arta hieratică forța supremă de realizare a unirii mistice cu divinul. Autor al unui tratat Despre arta hieratică, care a ajuns la noi numai În fragmente, și al unui viguros Comentariu la Oracolele caldeene, pierdut și el În mare parte, schițat pe baza Teologiei caldeene a lui Iamblichos, maestrul școlii ateniene se distinge prin strânsa simbioză dintre exercițiul dialectic al gândirii raționale, care face din el un metafizician rafinat, și elanul mistic. În el, idealul platonic al urcării intelectului spre unirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
s-a conservat În lumea celtă cu o fidelitate impresionantă, până În epoca istorică. Un cleric englez care a trăit la cumpăna dintre secolele XII-XIII, Gerard de Cambrai, l-a Însoțit pe principele Ioan Într-o expediție În Irlanda și a schițat, În urma acestei experiențe, o descriere a insulei, intitulată Topographia Hibernica, În care, printre altele, a descris ritul Înscăunării practicat de un trib din Ulster: Sunt aici lucruri În legătură cu care, dacă nu ar fi necesare pentru explicarea situației, pudoarea ar cere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sale târzii, s-a reușit conservarea pe termen lung a tuturor trăsăturilor substanțiale ale vechii credințe; ea poate astfel să ne ofere, prin intermediul atestării sale mai recente, un cadru mult mai bogat și mai particularizat decât cel pe care Îl schițează izvoarele clasice. Înainte de a analiza figurile divine individuale, este mai potrivit să examinăm structura generală a panteonului german medieval. Divinitățile majore - vom face abstracție pe moment de entitățile minore cum ar fi elfii, piticii și uriașii - sunt Împărțite În două
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nou, mai degrabă nesatisfăcător: savanții, istoricii și arheologii nu au reușit până acum să găsească nici măcar o aluzie clară la exod în papirusurile sau în materialul epigrafic egiptean. I. Cadrul istoric al relatării biblice Cu toate acestea, este posibil să schițăm un plan al situației Israelului în Egipt datorită picturilor, basoreliefurilor și a câtorva documente scrise. Această cercetare ne permite să afirmăm că relatarea biblică este verosimilă, însă - dacă suntem riguroși în cercetarea noastră - nu și să „dovedim” definitiv și indiscutabil
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
să trăiască în propria țară fără monarhie și fără autonomie politică. Situația lui Israel în pustiu, sub călăuzirea lui Moise, este emblematică: Israelul postexilic trăiește în condiții asemănătoare. Intenția fundamentală a textelor este să transmită acest mesaj esențial, nu să schițeze un portret al istoricului Moise sau să reconstruiască trecutul îndepărtat al strămoșilor lui Israel în pustiu. 4. Sinai Așezarea muntelui Sinai este foarte discutabilă. Există cel puțin trei sau patru ipoteze contradictorii. Pentru unii, muntele Sinai se găsește în apropiere
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
unele aspecte mai puțin investigate ale raporturilor culturale româno-elene, cu o deschidere spre Europa Centrală printr-un examen al prozei lui Danilo Kis; Repere hispanice sunt divizate între Iberia (reprezentată prin Cervantes și Lorca) ... și Ibero-America (de data aceasta doar schițată printr-o privire asupra lui Octavio Paz și a lui Gabriel García Márquez). I. a redactat o seamă de capitole din cursuri universitare de literatură spaniolă și sud-americană: în țară, în anii ’70, colaborează la Istoria literaturii spaniole, 1975, Stil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
în el pe unul dintre cei mai avizați și mai sensibili comentatori. Textele trădează mai întâi pe degustătorul subțire. Într-o a doua instanță, plăcerea ingenuă a lecturii se convertește în luciditate analitică. Dincolo de diversitatea universurilor poetice cărora li se schițează anatomia - Ileana Mălăncioiu și Dan Laurențiu, Ștefan Aug. Doinaș, A.E. Baconsky și Victoria Ana Tăușan, Liviu Ioan Stoiciu, Mihai Ursachi sau Ioana Ieronim -, analiza se desfășoară în orizonturi de referință ample. Făcând înserieri inedite, depistând afinități contrastive, sugerând simetrii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
Karl Lamprecht voia să publice o serie de istorii ale națiunilor europene și l-a rugat pe fostul lui student să scrie istoria României. Rezultatul a fost Geschichte des Rumänischen Volkes in Rahmen seiner Staatsbildungen (Gotha, 1905), în care Iorga schița trecutul geto-dacilor din România și perioada medievală într-o încercare de a demonstra continuitatea românilor în Transilvania. Cartea a fost bine primită de istoricii occidentali. Era bine organizată și documentată, Iorga adăugîndu-i un caracteristic capitol final despre politica României contemporane
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sacrificiile eroilor din primul război mondial și deschizând drumul pentru un al doilea. Ei erau „Vinovații”, decreta o broșură britanică, arătându-i cu degetul pe conservatori, care promovaseră Înainte de 1940 politica de reconciliere. Ei și sistemul lor erau ținta planurilor schițate În timpul războiului cu privire la perioada postbelică. Astfel, rezistența era peste tot implicit revoluționară. Era un aspect inerent. Renegând societatea care dăduse naștere fascismului, oamenii visau În mod firesc o „revoluție care să Înceapă cu tabula rasa” (Italo Calvino). Ceea ce s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lupta cu Hitler. Din același motiv, când Churchill a negociat cu Stalin la Moscova, În octombrie 1944, celebrul „acord procentual”, el nu făcea decât să cedeze dictatorului sovietic teritorii pe care acesta avea să pună mâna oricum. În acest acord, schițat În grabă de Churchill și Întins peste masă lui Stalin, care „a bifat cu un creion albastru ”, controlul asupra Iugoslaviei și Ungariei era Împărțit În mod egal Între cele două puteri, 90% din România și 75% din Bulgaria intrau sub
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puțin În această privință, oficial, Estul și Vestul erau Încă de acord. Adevărata ruptură s-a produs În primăvara anului 1947, când cei patru miniștri de Externe s-au Întâlnit la Moscova Între 10 martie și 24 aprilie, Încercând să schițeze un Tratat de pace pentru Germania și Austria. Divergențele erau acum clare. Britanicii și americanii erau hotărâți să sprijine economia germană pentru ca nemții să poată subzista singuri, dar și să contribuie la reconstrucția economiei europene În general. Reprezentanții sovietici urmăreau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1958, noua CEE (cu cartierul general la Bruxelles) cuprindea aceleași șase state care formaseră CECO În urmă cu șapte ani. Este important să nu exagerăm importanța Tratatului de la Roma. El repezenta mai mult o declarație de bune intenții. Semnatarii săi schițaseră un calendar pentru reduceri tarifare și armonizare, deschiseseră perspectiva unor eventuale alinieri monetare și căzuseră de acord să promoveze libertatea de mișcare a mărfurilor, monedei și forței de muncă. Cea mai mare parte a textului forma un cadru pentru instituirea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de clișeele tematice și decorul rococo ale predecesorilor, câțiva tineri cineaști francezi - botezați „Noul Val” În 1958, de criticul francez Pierre Billard - și-au propus să reinventeze arta cinematografică În Franța: mai Întâi În teorie, apoi În practică. Partea teoretică, schițată În noua revistă Cahiers du cinéma, se axa pe ideea regizorului ca „autor”: Alfred Hitchcock, Howard Hawks sau neorealiștii italieni erau de admirat pentru „autonomia” lor, pentru felul În care Își puneau „semnătura” chiar și pe filmele turnate În studiouri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
frustrare profundă În rândul intelectualilor „revizioniști” nu doar la adresa regimului, dar și a treburilor neterminate din octombrie, când șansa unei noi direcții fusese ratată. În vara anului 1964, doi studenți de la Universitatea din Varșovia, Jacek Kuroñ și Karel Modzelewski, au schițat o critică academică a sistemului politic și economic din Polonia populară. Deși disertația lor era impecabil marxistă În ton și conținut, ei au fost excluși din partid și din Uniunea Tineretului Socialist și denunțați În cercurile oficiale pentru propagandă Împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
călcau pe nervi pe acei confrați care renunțaseră (conform propriilor mărturii) la ambele. Însă mulți aprobau teoria lui, mai ales În măsura În care Îi viza pe cititorii occidentali, acuzați de neglijarea și ignorarea „celuilalt” Vest, aflat la răsărit de ei - temă deja schițată În anii ’50 de Mi³osz, care remarcase faptul că, „Într-o ipotetică antologie a poeziei poloneze postbelice, un capitol Întreg ar trebui dedicat ironiei și chiar deriziunii la adresa intelectualilor occidentali și În special francezi”. Pentru Kundera, care era sceptic față de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu reprezentanții Neues Forum (conform opiniei generale, cea mai importantă grupare de opoziție) și s-a stabilit data alegerilor libere. Dar, chiar Înainte ca noul (și ultimul) guvern al RDG condus de Hans Modrow, liderul de partid din Dresda, să schițeze „Programul de acțiune al partidului”, acțiunile și intențiile sale deveniseră irelevante. Să nu uităm că est-germanii aveau o opțiune de care alte popoare subjugate nu se bucurau (nu exista o „Cehoslovacie de Vest”, nici o „Polonie de Vest”) și nu aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sediul În Irlanda de Nord, reprezentare garantată pentru minoritatea catolică, sfârșitul monopolului protestant asupra poliției și a altor puteri, măsuri de creștere a Încrederii Între cele două comunități și o Conferință Interguvernamentală permanentă pentru a monitoriza implementarea acordului) ar fi putut fi schițați, cu puțină bunăvoință din partea celor două tabere, și cu 20 de ani mai devreme. Dar, ca armistițiu În războiul de o sută de ani al Irlandei, acordul promitea un răgaz durabil. Cum s-a mai Întâmplat și În alte părți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europă realmente integrată. Din ce În ce mai mobili, europenii se cunoșteau unii pe alții mai bine decât oricând. Puteau să călătorească și să comunice pe picior de egalitate. Unii europeni rămâneau, evident, mai egali decât alții. La două secole și jumătate după ce Voltaire schița contrastul dintre o Europă care „cunoaște” și o Europă ce „așteaptă să fie cunoscută”, distincția nu Își pierduse nimic din precizie. Geografia morală a continentului - Europa din mintea europenilor - consta Într-un nucleu de state europene „adevărate” (deși unele, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Aurul negru al lui Cezar Petrescu. Sub titlul Un mare critic român, I. Brezoiu comentează activitatea lui Al. Busuioceanu și analizează lirica bacoviană (Poetul Bacovia), în vreme ce V. Petrovici scrie despre „artă și moral.” De reținut e și portretul Paul Zarifopol, schițat de Radu P. Niculescu. Un medalion Henrik Ibsen este urmat de analiza piesei Nora, sub semnătura Moh. Cara Ali. În foileton, Dimităr Petrof traduce din bulgară Strein de Fani Popova Mutafova. Alți colaboratori: C. Pavel, Eugen Cealâc, B. Jordan. D.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289291_a_290620]
-
cunoaștere a comportamentelor și a atitudinilor? Ne vom referi la orientările de valoare și acțiune (schema 5, punctul 62) care generează o perspectivă esențială în ceea ce privește comportamentul uman în ansamblul său. Viziuni asupra omului și managementului resurselor umane Mai precis, vom schița cele mai relevante modalități („viziuni”, „perspective”) de a privi omul, de a înțelege substratul comportamentelor noastre. Ceea ce se cuvine a sublinia se referă la faptul că ceea ce vom prezenta are sensul unei „tipologii”, adică a unei elaborări teoretice menite a
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]