7,756 matches
-
șiroindu-mi pe față. Cum de poate să fie așa de simplu pentru el? E ca o nenorocită de mașină! N-are nici un fel de sentimente! — N-a fost deloc supărat? Măcar puțin? m-a întrebat mama îngrijorată. Singurul lucru, singurul care-l îngrijorează pe nenorocit e cât de sordid o să fie să ne împărțim bunurile. — Dar asta nu e așa de rău, a zis Helen încercând să mă liniștească. În cazul ăsta poate c-o să-ți lase ție totul. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Dacă aș fi știut că nu voiai, atunci m-aș fi ocupat eu de ele. De ce să-mi fi dorit să fac eu toate astea? m-a întrebat el răutăcios. Cărui om normal la cap îi face plăcere să fie singurul responsabil de plata facturilor dintr-o gospodărie? —Ai dreptate. Sigur că da, am recunoscut. —Ei, a zis James cu o voce ceva mai caldă. Presupun că n-a fost de fapt vina ta. Întotdeauna ai fost cam cu capul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
premiilor UNITER și stăteam În rîndul Întîi. La Operă. Printre oameni care stau mereu În rîndul Întîi. O zi cînd n-am simțit deloc nevoia de a scrie a fost cînd s-a născut Andrei, 8 septembrie ’99, ziua miracolului. Singurul pe care l-am săvîrșit. Restul sînt fleacuri, artificii, jocuri fără sens, nisip. În cel mai optimist caz, aș mai avea de trăit vreo 20 de ani, sper să reușesc s-o fac pentru a-mi Învăța fiul să rîdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ziar Întrebarea ce căutam aici, printre scriitori adevărați și filologi. De fapt nu găseai mulți filologi, unii făceau Politehnica de ani de zile sau alte arte pirotehnice, nu reprezentam singura oaie transhumantă, numai că asta am aflat-o mai tîrziu. Singurul care mi-a luat apărarea, ajutîndu-mă să nu plonjez În abisul celor fără drept de cavou tipizat, cel care a mai găsit cîte ceva de salvat, cît de mic, prin prozele mele, a fost Ioan Bogdan Lefter. Alegîndu-se astfel, nevinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cinefilului din lumea-ntreagă că tornada dezlănțuită de bani va fi Încetinită pînă la obținerea acelui efect de lumină, a acelui echilibru care a existat Între anii ’50 și ’70 Între filmul comercial și filmul de artă. Era clar că singurii care puteau Încetini roata norocului lui Schwarzeneger nu puteau fi născuți decît tot În America. Să vedem ce se va mai Întîmpla, deocamdată mișcarea nealiniaților la Die Hard nu e unitară, nu scrie nicăieri, În nici o carte că licuricii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
A Space Odyssey și A Clockwork Orange. Despre portocală, Îngemănată cu O, Lucky Man (Lindsay Anderson) și Brazil (Terry Gilliam), poate altădată. La fel și despre ultimul lui film, Eyes Wide Shut. Lolita a fost o deziluzie. Mai Întîi, actorii: singurii adevărați sînt Shelley Winters (Charlotte Haze), o actriță uimitoare, și Sue Lyon (Lolita Dolores Haze), despre care n-am mai auzit niciodată nimic. James Mason mi se pare prost ales, un actor liniar, dramatic de monoexpresiv, bun În Omul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spate. Scurtă demonstrație de postmodernism excelent balansat În semiîntuneric. Dreams: solo soprană În față, background - vechi coruri liturgice bulgărești, peștele cu ochii plasați pe-o singură parte străbate-n diagonală ecranul. Și cîinele alb se plimbă prin film, dar este singurul ce apare și În vis și-n realitatea ficțiunii. În toată această ficțiune a ficțiunii În ficțiune, e normal ca Faye să fie extravagantă, să se calmeze, atunci cînd se simte părăsită, de pildă, strîngînd iar un șurub, de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
stare să sperie ori să bage la idei pe cineva. SÎnt Împrăștiați pe toate dublele atîția morți cu răni grele, cu stelare găuroaie-n piept, curg din abundență atîtea rîuri de suc de roșii, Încît plauzibilul iluziei dispare cu desăvîrșire. Singurii care-ar mai putea fi răvășiți de asemenea trucuri sînt cei răvășiți din naștere. Practic, violența filmată-n exces se autoanihilează, o tot spun degeaba, aproape ca-n Platoon, iar minima, necesara participare sau atît de dorita volatilizare din sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
brodat cu fire de argint sau catgut de două asistente medicale vesele, de origine sîrbă, Milla și Marina, cu bonețică. Ideea principală este Însă să ajungeți a doua zi la Ambasada Australiei, unde se găsește centrul de eliberare a documentelor (singurul din lume) pentru cetățenii Europei de Est care se decid dintr-odată să plece să se joace cu aborigenii, la Sydney (Întemeiat În 1788), În port. Pentru a primi un formular, eliberați cinci dolari. Pentru a-l preda completat, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
anilor ’90, scrie despre tata lui. „El era dușman de clasă din interiorul partidului” (sublinierea lui, pe ziar). Acel Valter disident și copilul lui hidraulic. Care rîde de noi fără ca măcar s-o știe, cu o fluidă dezinvoltură. Nu-i singurul, din fericire. Poetul Totuși iubirii Își consacră spații tot mai ample pentru al său „dosar de securitate”. Corneliu face la fel, publicînd Înfiorătoare note informative din care reiese cît era el de ascultat la telefon de instituția Împotriva căreia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Mai bine-l plastinau. Ca să vadă lumea mușchii, tendoanele, nervii și arterele alcătuite din sute și sute de mii de cadavre minuscule țipînd cu gura pînă la urechi. Ăștia, umaniștii, se Încadrează cel mai bine la categoria treaba mare. SÎnt singurii care se izolează, au probleme, studii care nu le folosesc la nimic, eșuează, se Îmbolnăvesc, Altzheimer, osteoporoză, cad În șold, mănîncă rahat, cică n-au bani. Ratarea ? Progresia evoluției intelectuale? Shit. Întrebările pe care și le pun, de tip cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a Întîmplat a fost de o sută de ori mai real decît tot ce-i aici. Înțelegi? — Înțeleg. Cred că deocamdată ar trebui să ai Încredere În mine. — N-am Încredere În tine, Exley. Nici „deocamdată“ și, poate niciodată. — SÎnt singurul În care poți avea Încredere. Inez Își lăsă vălul jos. — N-am Încredere În tine fiindcă nu-i urăști pentru ce mi-au făcut. Poate că ți se pare că-i urăști, dar În același timp te gîndești că dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
recurgă la un tertip. Însă este posibil să nu fi fost vorba de alegere și chiar faptul că avea un plan să fi fost în fond altceva, luat doar ca atare până și de fiica ei și de Andrei Vlădescu, singurii care mai înțelegeau ce se întâmplă cu ea. Pentru că tot ce era nou se strângea în nevoia de a se zori. Nu se mai gândea Îi se părea că nu se mai gândea de mult) nici la soarta ei, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
așa este și e rău. Înțelegi? Ca să nu mai vorbesc de ideea aia a lui cu căsătoria, ca și cum n-aș ști și eu că numai din teamă a spus-o, exact cum femeile vor asta din teamă“, „Dar nu e singurul, de ce te pornești împotriva lui? Nu e singurul care a gândit așa“, „Și cu ce mă încălzește pe mine că alte nu știu câte minți de-astea prea lucide ne despoaie? O, Doamne, oprește-te, te rog, oprește-te“. S-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe Yvonne să se apuce naibii de doctoratul ăla - care e singura realizare spre care trebuie să tindă, de fapt nu singura, ci prima, nu-i așa? pe urmă să meargă mai departe, să publice studii docte - pentru că noi suntem singurii pe care ea îi ascultă și așa mai departe, un pomelnic întreg știut pe dinafară de ani întregi. „Nel mezzo del camin di nostra vita...“, zicea Cemeilă turnându-și un alt mescal și străduindu-se să asculte Carmina burana. „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu era al lui și mi-a cerut să vin. Atât. N-o mai făcuse. Era deja beat când am ajuns la el, am știut atunci că e una din rarele lui căderi, că sunt unul dintre puținii, poate chiar singurul care îl știe și astfel și-l vede. Nu-i mai păsa de nimic. I s-a făcut rău, m-am speriat, am vrut să-i dau niște hapuri, dar nu avea nici unul în casă. Apoi a adormit. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și de sentimente delicate în care plutea Tabitha îi era total străină; el o considera capricioasă, supersensibilă, nevrotică și - cu o expresie care acum poate fi socotită din păcate profetică - „cam slabă de minte“. ( Și, trebuie să recunoaștem, nu era singurul care avea această părere.) Pe scurt, cei doi se străduiau să se evite; și cât de înțeleaptă a fost această strategie se poate judeca prin prisma îngrozitoarelor evenimente care au urmat morții lui Godfrey. Cu puțin timp înainte de a pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aș muri, iubitule. Sunt sigură. O trecură fiori. Are ceva locul ăsta. — De ce naiba am locui aici? Ce prostie! — Cine altcineva o să-l ia după ce va muri Lawrence? Nu are fii cărora să le lase casa și acum tu ești singurul lui frate. Mortimer râse nervos; era clar că nu voia să discute acest subiect. — Mă îndoiesc foarte mult că voi trăi mai mult decât Lawrence. Mai are încă în față mulți ani de viață. — Cred că ai dreptate, spuse după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-l prelungească tot mai mult, folosind tot mai mult armament și pierzând tot mai mulți oameni și astfel, îndatorându-se la noi tot mai mult. Ei bine, probabil că ideea le trecuse tuturor prin minte, înțelegi, dar el a fost singurul care a avut curajul s-o spună deschis. Se întoarce spre Mark, a cărui față a rămas total neutră în timpul acestei conversații. O să ajungi departe în domeniul bancar, dragă Mark. Foarte departe. Mark zâmbește. — A, ca să fiu sincer, nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am adăugat (la fel de nesincer): Pare o muncă interesantă. O faci de mult? — Am început... cu mai puțin de doi ani în urmă. Era cu câteva săptămâni înainte de a se pronunța divorțul. Îmi prinse privirea și zâmbi. O, da, nu ești singurul care ai scrântit-o în privința asta. — Ei, da, e o consolare. — Tu și Verity aveți copii? — Copiii eram noi: n-aveam nevoie să facem alții. Dar voi? El avea copii. Avea trei fete din prima căsătorie, dar nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se produc uneori ad hoc. La urma urmelor, nu noi am vrut să fim împinși în această situație. Tonul lui, care se ambalase tot mai mult, se liniști brusc. Oricum, asta a fost doar o paranteză. Nu, n-a fost singurul meu caz în ultimii treizeci de ani, ca să-ți răspund la întrebare, dar este singurul pe care nu l-am rezolvat încă. Chiar dacă am bănuielile și teoriile mele personale. Dar ne lipsește o dovadă. — Înțeleg. Și care sunt teoriile dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în această situație. Tonul lui, care se ambalase tot mai mult, se liniști brusc. Oricum, asta a fost doar o paranteză. Nu, n-a fost singurul meu caz în ultimii treizeci de ani, ca să-ți răspund la întrebare, dar este singurul pe care nu l-am rezolvat încă. Chiar dacă am bănuielile și teoriile mele personale. Dar ne lipsește o dovadă. — Înțeleg. Și care sunt teoriile dumneavoastră personale? — Va dura cam mult să ți le explic. Hai să așteptăm măcar până ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lumina orbitoare a unui bec atârnat de tavan și sub privirile mustrătoare ale câtorva afișe - toate aparținând lui Graham, după cum aveam să descopăr - care promovau cauze politice și filme străine (dintre care Tout va bien al lui Godard a fost singurul pe care l-am recunoscut). Un timp am fost mai mult sau mai puțin exclus din conversație, care era axată pe teme de interes comun precum ultimele cazuri ale lui Joan și inevitabilele evaluări de sfârșit de an de la colegiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai puternic ca oricând. A fost urmat de o lungă tăcere. Cuvintele lui Michael păreau să fi avut un efect deosebit: numai Hilary rămase ferm neimpresionată. — Ca să fiu sinceră, nu văd de ce ne-am îngrijora. În fond, până acum ești singurul care a fost atacat. — Hai, zău, spuse Michael. Știm toți că a fost un accident. Doar nu sugerați... — Ați putea să terminați? Roddy interveni brusc. Încep să consider că această conversație începe să fie la fel de lipsită de gust ca acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un scaun lângă pat. — Bine, știu că acum te joci cu mine. Te-ai jucat tot timpul? Să mă joc cu tine, Michael? Nu e o acuzație foarte plăcută. Te-am ajutat. Am vrut întotdeauna să te ajut. A fost singurul meu gând. — Ascultă - nu m-ai ajutat deloc, absolut deloc. Nici n-ai luat legătura cu mine în tot acest timp. — Ți-am dat totuși o mulțime de bani. Nu ți-au folosit? — Ba da, desigur. Michael roși, rușinându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]