4,678 matches
-
fac parte povestiri precum: Stavru, Chira Chiralina, Moș Anghel, Cosma, Codin, Pescuitorul de bureți, Țața Minca, Ciulinii Bărăganului ș.a. Marele scriitor francez Romain Rolland, cu care Panait Istrati a corespondat, i-a apreciat talentul, știa că a încercat să se sinucidă într-un spital din Nisa, l-a considerat un nou Gorki din Balcani. Chira Chiralina este povestea dramatică a două femei, mamă și fiică, care s-au solidarizat, protestând prin petreceri și desfrâu cu bărbați împotriva soțului violent și a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mai strălucită că această configurație, respinsă de Aristotel, poate fi infinit de patetică. Moartea planează pe tot parcursul ultimului act în care Titus, Berenice și Antiohus, disperați că nu-și pot salva dragostea, iau fiecare pe rând hotărârea să se sinucidă. Ei renunță la acest lucru în ultima scenă, toți trei, în urma intervenției Berenicei, care pleacă, hotărâtă să trăiască cu durerea, și-i imploră pe cei doi bărbați să o imite. Catastrofa a fost evitată la timp, în momentul în care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Virginia, povestită de Titus Livius. Răpită de un prinț care voia să o dezonoreze, Emilia, tânără virtuoasă, este înjunghiată de tatăl ei, dornic să o sustragă oprobriului, chiar în momentul în care era ea însăși pe punctul de a se sinucide. Această piesă, în care tatăl și fiica sunt prea stoici în fața nenorocirii pentru a-l emoționa pe spectator, nu a obținut nici pe departe succesul lui Minna von Barnhelm. Lessing condamnă genurile extreme, farsa, tragedia, prea îndepărtate de realism, unul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îl consideră mort, are simpatii legionare și este nevoit să se ascundă în permanență. Mama încearcă să amâne inevitabilul, dar când acesta se produce, ea nu ezită să echilibreze balanța unei justiții majore: îl omoară pe ucigaș, după care se sinucide. Ritmul și maniera de soluționare a conflictului, precum și puternica figură a mamei amintesc de tiparele tragediei. Următorul roman, Caloianul (1975), face figură aparte în proza lui L. prin problematică, prin formula narativă și prin arhitectură: este un roman social camuflat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
funcții politice importante în sat, Monu este silit să treacă prin experiențe dramatice: exclus din Partid, se vede treptat marginalizat, refuză să se înscrie în colectivă, iar fiul său, căruia i se interzice să se mai ducă la școală, se sinucide. Hăituit, Monu nu mai deslușește hotarul dintre utopia compensatoare și realitate. Crezându-se un alt Horea, pune la cale, alături de alți doisprezece săteni, o revoltă, repede înăbușită de autorități. Paralelismul dintre Monu și Iisus deformează psihologia eroului. Stăpânit de febrilitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
de a fi bărbat sau femeie, de a mă fi născut în cutare secol și în cutare loc. Pentru că vrea să decidă în privința lui „a fi“ și „a nu fi“, sinuciderea este expresia paroxistică a orgoliului nemăsurat. Cel ce se sinucide aduce în spațiul umilinței orice decizie care-l privește și în privința căreia nu a fost consultat. În felul acesta el pune în discuție însăși condiția libertății gravitaționale: capacitatea mea de a mă hotărî și de a hotărî nu se poate
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
un recidivist al paradisului după cădere, un insurgent al eternității în condițiile finitudinii. Dar în loc să fie muzealizat ca memento al unei esențe pierdute și ca argument pentru regăsirea ei, leneșul devine victima hărniciei fără repere. Desigur, leneșul nu se poate sinucide, pentru că, eliberat de tensiunea dintre veleitate și stază, el este veșnic împăcat cu sine. În schimb, el poate fi omorât pentru că ceilalți nu se împacă cu el, pentru că - turbulent al marii gălăgii - el aduce cu sine zvonul și sfidarea altei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
rafinamentul nobil al celor care nu au nevoie pentru a supraviețui decât de ei înșiși. Ea nu generează plictisul, ci, dimpotrivă, euforia pe care ți-o poate oferi vidul sau plinul ființei proprii. Iată de ce un ratat se poate oricând sinucide, dar un leneș, niciodată. Și cum ar putea fi leneșul nefericit? El nu are proiecte, pentru a cunoaște neliniștea care se cască între neîmplinit și împlinire. El nu are dorințe, pentru că lenea îl desparte de împlinirea oricărei dorințe contingente: dat
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cazul bovaricului, e limita pe care el tinde să o depășească. Eroarea lor e simetrică: ratatul transformă ilegitimul limitei de depășit în legitim, în vreme ce bovaricul transformă în legitim ilegitimul limitei de atins. Ca și ratatul, bovaricul poate ajunge să se sinucidă. Ratatul are în el sămânța, care la el nu rodește, a destinelor excelente. Așa se face că în sinuciderea ratatului se experimentează un moment din ontologia posibilului: acela în care posibilul se anulează nu în actualizare, ci în neființă. Moartea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
efectul pe care îl are în conștiință deriva posibilului înspre neant. Bovaricul, în schimb, în afară de paloarea destinului său trădat, nu are în el urma nici unei promisiuni. El nu este decât prada și victima unui model imitativ. Dar în vreme ce ratatul se sinucide cu gândul la spectacolul unei promisiuni dezmințite în ochii lui și ai celorlalți (el este un extravert), făcându și public eșecul și încercând să recupereze prin incontestabilul morții autenticitatea pe care aceia i-au retras-o, bovaricul, aspirând în secret
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dovedește acum că imposibilitatea declarată de a nu putea concepe viața în absența celuilalt nu este o simplă ipocrizie și că în spațiul adevăratei iubiri eul nostru încetează să fie farsor, fiind incapabil să supraviețuiască „problemelor“ sale. Cel care se sinucide lângă cadavrul (încă fictiv) al iubitei atestă faptul că moartea ei, socotită reală, transformă într-o ficțiune viața lui și că în fond, la rândul lui, el a murit. Sinuciderea nu este în acest caz decât suprimarea neconcordanței între neființa
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
eu singur sunt o minciună ontologică. Adevărul acestei morți este confirmat prin faptul că iubita reiterează experiența inconsistenței lui „a fi“ ca „a fi singur“ și, trezindu-se lângă cadavrul (de astă dată real) al iubitului, la rândul ei se sinucide. Această situație neverosimilă, în care e nevoie mai întâi de un cadavru fictiv pentru a se obține două cadavre reale, face cu putință cele două sinucideri menite să confirme adevărul iubirii, potrivit căruia „a fi“ înseamnă „a fi doi“. ADAOS
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a încercat să-i fure lui Codreanu influența extraordinară pe care o avea acesta asupra tinerilor, organizîndu-și propria mișcare de tineret, "Straja țării", sub conducerea lui Teofil Sidorovici. Sidorovici a fost implicat într-un scandal de mituire și s-a sinucis. Mișcarea lui a fost un eșec. În ciuda respectului lui Iorga față de sacrificiul lui Moța și al lui Marin, el era dezgustat de tulburarea produsă în rîndul tinerilor de funeraliile acestora. Sălile universității erau goale, nu se putea ține nici un curs
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost eliberată, a obținut un pașaport și a venit la München, dîndu-și seama că soțul ei trăia în stare de bigamie. Așa cum își amintesc românii care trăiesc acolo, s-a declanșat un conflict înverșunat, în urma căruia doamna Boeru s-a sinucis. Toate acestea nu au făcut decît să intensifice ostracizarea lui Traian Boeru de către comunitatea românească, dar cîțiva legionari, foarte puțini, au rămas în continuare alături de el. La începutul anilor '60, Boeru și grupul de legionari care îl sprijineau s-au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
prins curaj: pe fondul acestei nesiguranțe, Estonia s-a declarat independentă pe 20 august, urmată a doua zi de Letonia. Pe 21 august, unul dintre puciști, Boris Pugo (ministrul de Interne și fost șef al KGB-ului leton), s-a sinucis; la ordinul lui Elțîn, colegii lui au fost arestați. În aceeași zi, un Gorbaciov nervos și extenuat se Întorcea la Moscova. Oficial, Gorbaciov și-a recăpătat prerogativele; În realitate, lucrurile se schimbaseră pentru totdeauna. Partidul Comunist al Uniunii Sovietice(PCUS
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
decorul cenușiu de talente irosite și speranțe zădărnicite. De ambele părți ale Cortinei, nu se putea recupera mare lucru din ruinele secolului XX. Pacea, prosperitatea și siguranța, desigur; dar convingerile optimiste din alte vremuri dispăruseră pentru totdeauna. Înainte de a se sinucide, În 1942, romancierul și criticul vienez Stefan Zweig evoca nostalgic Europa de dinainte de 1914, exprimându-și „mila pentru cei care nu au fost tineri În acei ultimi ani de siguranță”. șaizeci de ani mai târziu, la sfârșitul secolului XX, apropate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Rodolphe Rapetti o asociază câtorva cazuri celebre în epocă, precum cel al lui Elisabeth de Wittelsbach, împărăteasa Austriei, "figură emblematică a instabilității mentale în inima puterii politice"363, precum și cel al lui Rudolf de Habsburg și Maria Vetsera, care se sinucid la Mayerling în 1889, pentru a nu vorbi de celebrul caz al "feminizării" președintelui Schreber. În opinia lui Rodolphe Rapetti, opțiunea lui Klimt pentru Judith și nu pentru cealaltă celebră figură decadentă, Salomeea, constă în faptul că Judith este "o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din ea un "mit privilegiat" (mythe privilégié)"391 este recuperată în pictura simbolistă. O serie de acte crude prezidează acest lirism, pierderea lui Euridike și moartea lui Orfeu, fie în varianta în care acesta neconsolat de pierderea femeii iubite se sinucide, fie în aceea în care este ucis de menade. Legat de pierderea lui Euridike avem pictura lui Charles de Soucy, Orfeu și Euridike (1922), intens dramatizată, cu o notă ușor artificială, deloc străină sensibilității decadente. Într-un gest deznădăjduit de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fost dat". Ioan Slavici Își condamnă personajele implicate În afaceri necurate: arendașul este prădat și bătut; femeia tânără, În negru, posedată de bijuterii și aur, e asasinată prin sufocare; BuzăRuptă și Săilă sunt condamnați și Întemnițați pe viață; Lică se sinucide În chip violent; Ghiță este pedepsit de doua ori, Întrucât Își Înjunghie soția, iubită, devenind criminal; Moara cu noroc se mistuie Într-un incendiu care distruge și transformă totul În scrum, ca semn că locul trebuia purificat, curățat de relele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
dea de nevastă. După certuri Încrâncenate, Ion obține ceea ce și-a dorit atât de mult: pământul. Dar pentru Ana Începe o adevărată viață de calvar. Biata femeie este bătută și chinuită, iar când nu mai poate Îndura toate acestea, se sinucide, lăsând În urmă un copil, care, după scurt timp, va muri și el din pricina unei proaste Îngrijiri.Vasile Baciu, purtat și el de aceeași sete de pământ, crede că va obține pământurile Înapoi, chiar dacă legea nu-l favorizează. Ion nu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Iona este conștient de faptul că omul trebuie să procedeze la o selecție lucidă a Întâmplărilor, evenimentelor sau faptelor importante pentru el În viață. Cu o Înțelegere superioară, dată de experiența de viață, eroul exprimă un șantaj sentimental („dacă mă sinucid?”), cu jovialitate și comprehensiune, pentru imprudența chitului, tânăr, „fără experiență", cuțitul sugerând o variantă, o cale de ieșire din această situație limită: „sunt primul pescar pescuit de el”. In finalul tabloului, Iona devine visător și se simte ispitit să construiască
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pentru a renaște prin moarte. „Și acum, dacă stau să mă gândesc, tot eu am avut dreptate. Am pornit-o bine. Dar drumul, el a greșit-o. Trebuia s-o ia În altă parte.” Concluzii: a. În final, Iona se sinucide (gestul sinuciderii) rostind: „Răzbim noi cumva la lumină.” Această replică a dat naștere la diferite interpretări. Eroul aspiră spre un „dincolo intangibil”, biologic vorbind. Sentimentul singurătății metafizice este trăit acut În mijlocul unei lumi condamnate la absența dialogului (comunicării). Iona devine
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
1945). După preluarea puterii, a instaurat în Germania un regim de teroare și a dezlănțuit cel de-al doilea război mondial ce a produs omenirii suferințe incomensurabile. Este principalul responsabil pentru asasinarea a peste 6 milioane de evrei. S-a sinucis în bunkerul său din Berlin în 30.04.1945. 147 Sava Caracaș (1890-1945), militar de carieră român. Absolvent al Școlii militare de ofițeri de infanterie (1910-1912) și al Școlii Superioare de Război (1920-1922). Intră în armată cu gradul de sublocotenent
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
la Jandarmerie în 01.09.1920. Chestor al Poliției Iași (22.01.-03.07.1941), calitate în care a fost implicat în pogromul din 28-30.06.1941. Arestat de autoritățile comuniste, a fost învinuit de instigare la pogrom; s-a sinucis în cursul anchetei la 27.06.1946. Căpitan (din 01.04.1920); maior (din 10.05.1931); locotenent-colonel (din 31.03.1938). 159 Gheorghe Stavrescu (1888-1951), militar de carieră român. Absolvent al Școlii militare de ofițeri de artilerie și geniu
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
1888-1941), militar de carieră român. Intră în armată cu gradul de sublocotenent (1912), participă la primul război mondial. Comandant militar al municipiului Chișinău (din 10.09.1941). Implicat în afaceri oneroase pe seama evreilor internați în ghetoul din Chișinău. S-a sinucis în decembrie 1941 în urma anchetei ordonate de mareșalul Ion Antonescu cu privire la neregulile și abuzurile din ghetoul Chișinău. Maior (din 01.04.1920); locotenent-colonel (din 01.10.1930); colonel (din 08.06.1936). 434 Indicativul codificat al Marelui Cartier General, Eșalonul
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]