6,757 matches
-
altă parte. "Permiteți (...) ca frumusețea reprezentației să înlocuiască lipsa versurilor frumoase pe care nu le veți găsi într-o atât de mare cantitate ca în Cinna sau în Rodogune, pentru că principalul meu scop aici a fost să satisfac vederea prin strălucirea și diversitatea spectacolului, și nu să impresionez spiritul prin forța raționamentului, sau inima prin delicatețea pasiunilor." 4.1.2. Adevărat sau verosimil Dacă sunt cu toții unanimi în condamnarea miraculosului, divergențele apar între Corneille și docți începând cu momentul în care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
legați de cea de pe urmă severitate a Regulilor, și de douăzeci și trei de ani de când își menține locul în teatrele noastre, nici istorisirea, nici efortul de imaginație nu au făcut să se vadă ceva ce i-ar fi șters strălucirea." Și mai explicit, în Dedicație la Confidenta (La Suivante), scrie: "Fiindcă facem poeme pentru a fi reprezentate, primul nostru scop trebuie să fie să placă, curții și poporului, și să atragă un număr mare la reprezentație. Trebuie, dacă se poate
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Versul este un limbaj foarte îndepărtat de conversație. Toți autorii dramatici sunt de această părere în epoca clasică, chiar dacă Corneille prezintă, în Aviz cititorului 30 la Văduva, versurile comediilor sale ca pe o simplă "proză rimată", căci ele nu au "strălucirea" cu care ies în evidență cele din tragediile sale. Dacă versul s-a impus în maniera antică, începând cu Renașterea, pe scena franceză, atât pentru comedie, cât și pentru tragedie, acest lucru nu s-a întâmplat fără rezerve din partea teoreticienilor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
astfel încât cele cărora le lipsește una din aceste două condiții sau amândouă, numai să respecte în rest regulile, sunt și ele perfecte în genul lor, deși rămân de un rang mai puțin elevat și nu se apropie de frumusețea și strălucirea celorlalte, dacă nu împrumută din pompa versurilor sau din măreția spectacolului sau din orice alt agrement care vine din altă parte decât de la subiect." (Discurs despre Tragedie) Rareori situează Corneille drama numai la nivelul transgresiunii alianței de sânge. El tratează
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tradiția. Permiteți-mi să trec, așa cum sunt, același, mai vechi decât vechea ordine sau decât cea de astăzi: eu sunt martorul timpurilor care le-au făcut să se nască, și voi fi martorul celor ce domnesc acum. Așa cum voi întuneca strălucirea prezentului, tot așa istoria mea îmi pare acum întunecată. Dacă îmi permite răbdarea dumneavoastră, îmi întorc clepsidra și fac un salt mare în piesa mea, ca și cum ați fi dormit între timp."5 El dovedește o dezinvoltură tot atât de mare pentru unitatea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o inspiră; întreg sistemul tragediei moderne este un sistem de convenție și de fantezie care nu are niciun model în natură." Personajele tragice, regi, prinți, zei sau semizei, nu mai sunt în stare să-l emoționeze pe spectator. "De aceea, strălucirea rangului, departe de a-mi mări interesul pe care îl simt față de personajele tragice, îi dăunează, dimpotrivă, declară Beaumarchais (1732-1799) în Eseu despre genul dramatic serios (Essai sur le genre dramatique sérieux) pe care-l publică împreună cu Eugénie în 1767
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
plini de viață și de expresivitate, pentru a prefera să desenăm un cadavru grecesc sau roman, să-i colorăm obrajii livizi, să-i îmbrăcăm membrele reci, să-l ridicăm în picioare, clătinându-se, și să imprimăm ochiului său lipsit de strălucire, limbii sale înghețate, brațelor sale înțepenite, privirea, idiomul și gesturile care sunt așteptate pe scândurile scenei? Cum se mai abuzează de manechin!" În Noul Eseu despre arta dramatică, Mercier narează o anecdotă ce are drept scop să demonstreze că tragedia
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
triumfat în arta comediei; ar fi timpul de acum înainte ca Italia să arate că în ea nu s-a stins sămânța acestor autori de calitate care, cei dintâi, după greci și latini, au îmbogățit teatrul și i-au dat strălucire." (II, 3) Teatrul său constituie o prețioasă mărturie asupra societății venețiene din secolul al XVIII-lea, în plină mutație. El introduce acolo toate clasele sociale, aristocrația decadentă, adesea sărăcită, burghezia ce este pe cale să devină clasa dominantă, poporul de rând
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aspirând foarte sus; având marcate pe spinare urmele servituții și în inimă premeditările geniului; poporul, valet al marilor seniori, și îndrăgostit, în mizeria și abjecția lui, de singura figură care, în mijlocul acestei societăți prăbușite, reprezintă pentru el, într-o divină strălucire, autoritatea, caritatea și fecunditatea. Poporul ar putea fi Ruy Blas." Investit cu o înaltă funcție morală, teatrul romantic va permite educarea poporului. Este o artă politică, care nu trebuie din această cauză să devină pamfletară, pericol împotriva căruia Hugo, în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
precum "coviltir" (cu următoarele conexiuni:"stropi de ploaie, somn, moșu Moise"), "cheptar" (care duce la asociații precum "ma-mare, nasturi îmbrăcați în piele, flori roșii de mătase, carnaval, mersul cu steaua"), "cizmă" (cu trimiteri la "sărbătoare, biserică, șiret de piele, strălucire")192 etc. Încheiem și noi "lista" exemplificărilor de procedee reductibile la arta lui Caragiale, preluate și valorificate de pe alte poziții în special de scriitorii valului optzecist din literatura noastră. Finalul acestei liste nu poate fi, evident, decât un "etc.", lipsit
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Stăpânit de patima oarbă de a sfâșia... răsuci capul brusc și-l înșfăcă de beregată sa-l doboare. Apoi, mârâi și-și arătă colții plini de mânie și răutate, punând pe fugă întreaga haită. În ochii lui era oglindită și strălucirea sufletului său. „Ucide sau vei fi ucis; sfâșie sau vei fi sfâșiat“, asta era legea; și el se supunea acestor porunci transmise din timpuri străbune, așa cum i-a poruncit Dumnezeu. ...Și, deodată, Suru își aduse aminte de Anuca și de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
reflex se pregăti. Când strânse patul armei în pumni, din față, asupra lui, în liniștea de fier a așteptării, se abătu un fel de încremenire. Privi țintă spre dreapta, ca și cum dintr-acolo ar fi așteptat să apară ceva. O scurtă strălucire și un ciot de coadă, alb, și căpriorul în câteva salturi se făcu nevăzut în fundul râpei. Apoi, peste puțin îl zări mai departe, tocmai sus, gonind pe povârniș, cu salturi avântate peste marăcinișuri și trunchiuri căzute. Anton ridică pușca, dar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-i umbre prelungi... Zăpezile sclipeau gălbui. Fără veste, la o cotitură, Anton rămase locului ca înlemnit. La marginea unei poteci, înălțată, ședea un animal mare, întunecat... El face o mișcare, și luna izbește drept în ochii lui, care scânteiază puternic străluciri verzui. „- Numai ochii lupului lucesc așa..!“ își zise Anton în gând. Animalul se uită țintă spre el și mai făcu doi pași, apoi așteptă adulmecând. Deodată, își înalță capul, brusc...și, încă o dată îl fulgeră cu o privire verzui, apoi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mă flatezi. Nu te flatez, ăsta-i adevărul. Se privi în oglinda de pe peretele opus. Părul ei blond era lucios și moale, ochii albaștri îi sclipeau mulțumită picăturilor revigorante pe care le folosise, și noul ei fard-cremă conferise obrajilor o strălucire sănătoasă. Purta o rochie turcoaz decoltată, cu bretele înguste și cristale Swarovski micuțe țesute de-a lungul decolteului. —Spune-mi ce se mai întâmplă în viața ta, inamorata? întrebă. —O, ca de obicei. Îi turnă niște vin tocmai în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
salon de frumusețe din zonă. —E doar o petrecere, protestă Darcey neconvingător. N-are nici un rost să... Uite, știu că ești femeie de afaceri, obsedată de carieră și-așa mai departe, zise Jackie. Dar orice femeie are nevoie de puțină strălucire din când în când, și te-ai descurca mult mai bine dacă te-ai aranja puțin dimineața înainte să pleci la serviciu. — Nu sunt obsedată de carieră! exclamă Darcey șocată. — Când muncești atât? Jackie îi aruncă o privire sceptică. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
zise Darcey blând. Am auzit că atunci când compania pentru care lucrează se lansează la bursă, toți angajații ajung milionari. Din păcate, eu sunt departe de a face atâția bani. Chiar pare incredibil de înstărită, încuviință Carol. Are un fel de strălucire de om bogat, nu-i așa? Și toată tevatura asta cred că o costă o avere. Dar fiecare cu ce are, Rosa. Tu n-ai parte de o familie minunată? Darcey îi aruncă lui Carol o privire recunoscătoare. —N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ar încurca. Vă trimite salutările ei. — Vino în spatele castelului, zise Malachy. Am să pun să vi se facă o cafea. Îi conduse prin coridoarele deja bine cunoscute până la fâșia de pietriș. Darcey puse mâinile streașină la ochi când dădu de strălucirea puternică a soarelui, reflectat în umbrarul alb imens care fusese instalat pe peluză. Se întoarse spre Aidan. —Ai vreo veste? Bărbatul arăta jalnic. Chipul îi era palid, cu tot bronzul de California, iar pe sub ochi avea cearcăne mari și adâncite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pare alunecos și necinstit: așa că e un noroc că am Înfățișarea cuiva care e stăpân pe sine și pe care te poți baza. Oricum, cât despre ochii noului meu client, erau albaștri, mari și bulbucați, cu un soi ciudat de strălucire apoasă În ei, ca și cum doctorul tocmai ar fi ieșit dintr-un nor de gaz de iperită. Am fost oarecum șocat atunci când mi-am dat seama că plânsese. Six Îmi dădu drumul la mână și luă poza la care tocmai mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și o sobă din plăci mari de porțelan. O reproducere după o gravură de-a lui Dürer, care era la fel de des Întâlnită Într-un cămin berlinez ca și un acvariu În sala de așteptare a unui medic, atârna lipsită de strălucire deasupra unei servante Biedermeier pe care erau așezate diverse fotografii (inclusiv una a mult-iubitului nostru Führer) și o svastică mică din mătase montată Într-o ramă mare din bronz. Era acolo și o tavă pentru băuturi, de pe care am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
se evite gura lumii - știi, cum Paul lucra la Minister... — Știi ce anume lucra el acolo? Nu, habar n-am. — Călca strâmb? — Dacă avea și alte femei? râse ea. Paul era un tip arătos, dar un pic cam lipsit de strălucire. Era dedicat muncii sale, nu altei femei. Sau dacă avea vreuna, era foarte discret. — Dar ea? Rudel scutură din capul blond și luă o Înghițitură mare din băutura ei: — Nu era felul ei. Făcu Însă o scurtă pauză și păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În biroul personal al lui Jeschonnek. Fără să opună nici un fel de rezistență, cheia s-a răsucit ușor. Acoperind numele lăcătușului meu cu binecuvântări rostite În gând, am mers spre fereastră. Firma cu neon de pe clădirea Pschorr Haus arunca o strălucire roșie În biroul opulent al lui Jeschonnek, așa că nu prea era nevoie de lanternă și am stins-o. M-am așezat la birou și am Început să caut nici eu nu știu ce. Sertarele nu erau Încuiate, dar În ele se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Linden către Pariser Platz și Adlon. Am intrat pe ușa frumoasă a hotelului În somptuosul lobby cu coloane pătrate din marmură neagră cu irizații galbene. Peste tot erau objects d’art de bun gust, iar din fiecare colț se ivea strălucirea a și mai multă marmură. Am intrat În bar, care era plin de jurnaliști străini și de funcționari de pe la ambasade și l-am rugat pe barman, un vechi prieten de-al meu, să-mi dea o bere și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
săgeți. Ele se pregătesc de plecare spre țările calde, în urma lor rămânând cuiburile triste și goale. Gospodarii satului vor ieși în curând la culesul roadelor din grădini, din vii, de prin livezi și de pe câmp. Soarele trandafiriu își pierdea din strălucirea de astă vară,dar cu toate astea cerul era senin. Mă gândeam cu tristețea specifică toamnei, la ploile reci care vor veni. Toți arborii erau triști deoarece toamna le luase hainele de împărați. Harnicile furnici se grăbesc spre mușuroi cu
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
ochi ea mă privește. Mama-i zână din poveste Și cu dragoste-mi vorbește, Despre toate cele bune Câte-au fost și sunt pe lume. Ziua mamei Popa Ștefania, S.A.M. Valea-Seacă Este o dimineață plăcută, iar soarele dă o strălucire aurie și caldă satului. Eu ies din casă, grăbindu-mă spre școală. Zăresc în țarcul din fața casei, un firav ghiocel care isi face apariția. În drum spre școală mă gândeam la ce cadou o să-i fac mamei de ziua ei
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
străină, se pare, de singurătate. Dimpotrivă, singurătatea ar fi, după Octavio Paz, motorul acestei explozii de veselie. Altfel spus, mexicanul are nevoie de sărbători pentru a-și combate tristețea, pentru a ieși din sine însuși. Fără ele, fără zgomotul și strălucirea lor, nu s-ar putea elibera, periodic, de materiile inflamabile pe care le poartă în sine. Fiesta ar fi, deci, nu o simplă problemă de temperament, ci un remediu sau cam așa ceva. În ea, mexicanul se descarcă de toate tăcerile
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]