6,018 matches
-
ramuri plouă cu-nstelări Și totul iese din singuratate Un ceas când mușchiul fumegă ușor, Când lemnul viu, lovit de stele, sună, Când cerului îi este dor de munți, Iar munților le este dor de lună... Cerințe: 1. Transcrieți primele două strofe și scrieți apoi mesajul care se desprinde din ele. 2. Construiți un text în care să folosiți pronumele de politețe. 3. Analizați formele pronominale din: spunându-mi spunânduți spunându-i spunându-ne spunându-vă spunându-le 4. Scrieți sinonomele termenilor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de mai devreme. Se uită În spate și le văzu pe Marlena și Esmé performând Încă În curte. Bătrâna se alăturase și ea publicului restrâns. Ținea copilul În brațe și-l punea să bată din palme În ritmul Încă unei strofe din Jingle Bells. Harry chicoti și-și continuă drumul până când ieși din raza vizuală a celorlalți. De fapt, descoperi că se afla la capătul cărării. Iar acolo, ce noroc, dădu peste un pisoar. Acesta era săpat În piatră, avea cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu elan. — Dar acum nu-mi mai cârpesc nădragii. Când se tocesc, am un nou șiretlic. Îmi iau o pereche nou-nouță De la Banana Repub-a-lik. —Uraa! am zis, bătând din palme și încercând să fluier. Mai vreau! S-a ridicat pentru strofa următoare. —Și dacă Anna-și rupe nădragii... Și-a întins brațul cu un gest dramatic... Nu merge la croitorul Quigley loco. Pentru nădragi cu dichis în culori faine Merge la Club Monaco. Mai au și bluzițe și genți și giu-va-iere Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Club Monaco. Mai au și bluzițe și genți și giu-va-iere Și multe alte lucruri faine. Am auzit că sunt la prețuri rezonabile Și-mi pare rău că nu rimează. —Bravo! am strigat. Așa cum nu spun irlandezii! Mai vreau! —OK. Ultima strofă. Cea mai tristă. Și-a plecat capul și-a cântat aproape în șoaptă: —Si-renele poliției dimineața Răsunau în mare stil Și m-am trezit în New York, Bucuros că nu-s în Spancil Hill. A făcut o plecăciune până la pământ, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fericirea fuge fără să se oprească - asta chiar a rimat, am zis fericită. OK, refrenul. JOEY, JOEY E O LABĂ. ARE-O MUTRĂ CIUFUTĂ ȘI CIZME CARAGHIOASE. Ne-am umplut patruzeci și cinci de minute cu asta: eu cântam o strofă și Jacqui cânta cu mine la refren. Apoi Jacqui a născocit câteva strofe proprii. Ne-am distrat de minune, cu excepția contracțiilor lui Jacqui, care erau tot la șapte minute. Aveam să ajungem vreodată la cifra magică de cinci minute? Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
OK, refrenul. JOEY, JOEY E O LABĂ. ARE-O MUTRĂ CIUFUTĂ ȘI CIZME CARAGHIOASE. Ne-am umplut patruzeci și cinci de minute cu asta: eu cântam o strofă și Jacqui cânta cu mine la refren. Apoi Jacqui a născocit câteva strofe proprii. Ne-am distrat de minune, cu excepția contracțiilor lui Jacqui, care erau tot la șapte minute. Aveam să ajungem vreodată la cifra magică de cinci minute? Cred că ai nevoie să mergi puțin, am zis. Torcătoarea de Vrăjeli a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să facă nici cel mai mic efort pentru a-și pune În mișcare gândirea. Era ca și cum ar fi stat cu creștetul gol sub un robinet din care ar fi picurat, În loc de apă, versuri. Uneori, În minte Îi venea o singură strofă, pe care Noimann era nevoit s-o repete până vedea negru În fața ochilor. Senzația era destul de ciudată. Repetând În gând versurile, medicul avea impresia că timpanul său se transformase Într-o pâlnie de gramofon, a cărui manivelă era Învârtită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Satanovski. „Mai bine mi-ați spune cine Învârte manivela...” „Da, chiar, cine?” „Păi cine altul decât dumneavoastră În persoană? Nu-i așa că din plictiseală apelați la acest joc de-a șoarecele cu pisica? Tăiați cărțile pe masă și rostiți câteva strofe În gând, iar pe mine mă apucă pandalia...” „Nu știu despre ce cărți de joc și despre ce fel de manivelă vorbiți. Vă mărturisesc că discuția aceasta mă depășește. Nu știu la ce joc faceți aluzie. Am impresia că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
poate vedea cu ochii subconștientului în plan astral. În afară de această modalitate de explorare astrală, creierul mai permite uneori diferitelor subconștiente să reflecte în conștiință ceea ce văd sau știu, și atunci intervin momentele de insprație (poeții au sclipiri de geniu, „văd” strofele și poezia vine de la sine, muzicienii „aud” muzica și compun melodia etc.) sau mai sunt situațiile când subconștientul poate interveni pentru rezolvarea unei probleme importante pentru supraviețuirea și dezvoltarea ființei umane etc. Atunci rareori acesta dă soluții cu rezultate pozitive
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
la moară, aveam pe atunci cinci câini mari Saint-Bernard. Sergiu făcea de mâncare pentru ei. El cu sa târul împărțea carnea, eu țipam: „Ai să-ți spargi dege tele!“ El: „Lasă-mă, nu mă pisa!“ „O să se întâmple o cata strofă!!!“ Dar el continua să taie carnea. Pe urmă vedeai 21 1. Pentru acest film documentar care a făcut înconjurul lumii, Serge Ioan Celibidache a luat premiul Diapason. LA MASA CU STELE ceva extraordinar. Sergiu aducea lighene întregi cu mân care
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
această prețuire mă bucuram, din nefericire, numai din partea colegilor mei. Cu vreun an înainte, tata îmi tipărise o carte de povești scrise de mine, sub titlul "Din țara basmelor". Îi făcusem o prefață în versuri, care nu erau așezate pe strofe, ci în formă de proză: "E iarnă, ger și viscolește, fulgi albi, ușori, cad în grămadă și cresc nămeții de zăpadă; bunicu-n casă povestește!" E cald și bine, căci în vatră, trosnind, focul ușor suspină, împrăștiind în jur lumină! Afară
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu-mi ardea. Eram îndrăgostit de o fată de la Moteanu, Geta, și numai la ea îmi zbura gândul. Am luat creionul și-am început să scriu o poezie pe care am botezat-o "Licean" și din care mai țin minte strofele acestea: " Pun mâna pe "Horațiu", pe textul de Latină, M-apuc să scot cuvinte; din ochi îmi sar scântei, Îmi fuge gîndu-aiurea și nu fără pricină, Căci se ivesc în față-mi frumoșii ochi ai ei! Și mai încearcă, dacă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
acum în clasă... Explică la "Algebră"... Pe marea tablă neagră, văd semne chinezești... Și tâmpla îmi zvâcnește de parc-aș avea febră! Mi-ndrept atunci privirea afară, pe ferești..." 1 începutul poemei latine "Ars poetica" a lui Horațiu. Tocmai începusem strofa următoare, când aud glasul tăios al profesorului lângă mine: ― Dar ce, dumneata obișnuiești să iei notițe la Psihologie în versuri? Am tresărit, m-am ridicat brusc în picioare și am închis maculatorul cu repeziciune: ― Nu, domnule profesor! Dealtfel nu luam
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
stă încă trează, să ardă pal în noapte.“ Un murmur de aprobare străbate mushaira. “Cât crezi, o, Mirza, că-ți mai e dat să fugi de moarte Uitat fiind de speranțe și lepădându-ți dorurile toate?“ Mirza încheie și ultima strofă, rostindu-și numele, așa cum este obiceiul, și auditoriul îi anticipează ultimul cuvânt, alăturându-i-se, chiar în clipa în care îl rostește. Corul de voci murmură „toate, toate“, izbucnind în strigăte de aprobare, iar poetul primește aplauzele, înclinând ușor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
convingere și putere, mult mai inspirat ca înainte, până când maiorul simte nevoia să strige: „Hopa-șa!“ Se împinge mai aproape de birou și începe să geamă, bâțâindu-se ritmice în sus și-n jos pe scaunul turnant. Când Pran ajunge la ultima strofă, acesta cade înapoi în scaun cu o expresie incoerentă, pe figura vârstată de dungi verzui. — Poți să pleci acum, orăcăie maiorul. A fost bine, băiete! Ține-o tot așa! — Poezie? sare diwan-ul. Ce vrea să spună copilul ăsta jegos? Pran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și nou “ și ea oftează tare, trecându-și greutatea corpului de pe un picior pe altul. În cele din urmă, părăsește încăperea, revenind cu o sticlă de șampanie și un chelner, care se grăbește s-o deschidă. Când Selwyn declamă ultima strofă: „deși în acest crepuscul european/ ne vom sparge lirele/ eheu!“, ea deschide dopul care ricoșează în peretele de lângă capul lui. Selwyn se sperie și-și pierde controlul, ridicând piciorul de pe suport, căzând șI lovindu-se de mama sa. Lady Tredgold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
oraș, Fridman, căruia, schimbîndu și între timp numele, îi ziceam tovarășul Popescu, nu scria nimic. Absolvise însă școala de literatură și, împreună cu dînsul, analizam cele mai reușite texte din poezia contemporană. Se trăgeau concluzii importante. El ne demonstra că o strofă ca Plugul, strungul și condeiul Au pornit să chiuie. Și-au pus flori la pălărie Și văzduhul țiuie. depășește în valoare Nunta Zamfirei, deoarece, spre deosebire de aceasta, strofa oglindește o etapă a cuceririlor populare. Simbolistica poeziei era plină de forță generalizatoare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
texte din poezia contemporană. Se trăgeau concluzii importante. El ne demonstra că o strofă ca Plugul, strungul și condeiul Au pornit să chiuie. Și-au pus flori la pălărie Și văzduhul țiuie. depășește în valoare Nunta Zamfirei, deoarece, spre deosebire de aceasta, strofa oglindește o etapă a cuceririlor populare. Simbolistica poeziei era plină de forță generalizatoare. Popescu demonta operele într-un chip ce părea să confunde arta literară cu cea culinară. Orice produs era confecționat după rețetă. Se vorbea ca despre sarea în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Poet îndrăgostit de Dona Clara? Visând, întreabă‐ te ce mai rămâne Pe urma călătoarei tale zâne Din toate câte‐au fost odinioară? Un fir uscat din floarea dăruită Din ce‐ ai cântat ‐ ecouri de ghitară Din ce‐ ai simțit - o strofă nesfârșită... Paris, martie 1910 Din „Falanga literară și artistică, 21 III, 191 0 134 Ioan Costache Enache S‐a născut la 16 octombrie 1919 în satul Porcișani, comuna Boțești, județul Vaslui (fost Fălciu). Este aut orul volumelor „Așa cum a fost
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
conversație încât păreau să fi uitat cu totul de poezie. — Nopțile de vară sunt scurte, anunță gazda lor, marele preot. Se face târziu și mă tem că va fi lumină afară înainte de a ne fi terminat cele o sută de strofe înlănțuite. În altă cameră, fuseseră aranjate rogojini pentru poezie. În fața fiecărei perne erau puse hârtii și cerneală, ca pentru a-i încuraja pe participanți să scrie versuri elegante. Shoha și Shoshitsu erau amândoi poeți consacrați. Shoha era privit cu afecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
poeți consacrați. Shoha era privit cu afecțiune de Nobunaga, se afla în termeni familiari cu Hideyoshi și ajunsese principalul maestru de ceai al epocii. Era un om care avea un cerc larg de cunoștințe. — Ei bine, stăpâne, să vedem prima strofă, ceru Shoha. Mitsuhide, însă, nu se atinse de hârtia din fața lui. Încă avea cotul rezemat de brațul scaunului și părea să privească afară, în întunericul grădinii, unde fremătau frunzele. Se pare că vă scormoniți creierii după strofă, stăpâne, îl tachină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să vedem prima strofă, ceru Shoha. Mitsuhide, însă, nu se atinse de hârtia din fața lui. Încă avea cotul rezemat de brațul scaunului și părea să privească afară, în întunericul grădinii, unde fremătau frunzele. Se pare că vă scormoniți creierii după strofă, stăpâne, îl tachină Shoha pe Mitsuhide. Mitsuhide luă pensula și scrise: Toată țara știe Că a sosit vremea, E luna a Cincea. La o asemenea petrecere, odată ce era compusă prima strofă, participanții adăugau, la rândul lor, versuri, până se însumau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fremătau frunzele. Se pare că vă scormoniți creierii după strofă, stăpâne, îl tachină Shoha pe Mitsuhide. Mitsuhide luă pensula și scrise: Toată țara știe Că a sosit vremea, E luna a Cincea. La o asemenea petrecere, odată ce era compusă prima strofă, participanții adăugau, la rândul lor, versuri, până se însumau între cincizeci și o sută de strofe. Cenaclul începuse cu o strofă a lui Mitsuhide. Strofa de încheiere, care unifica opera, fu compusă tot de Mitsuhide: Vremea ca provinciile Să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mitsuhide luă pensula și scrise: Toată țara știe Că a sosit vremea, E luna a Cincea. La o asemenea petrecere, odată ce era compusă prima strofă, participanții adăugau, la rândul lor, versuri, până se însumau între cincizeci și o sută de strofe. Cenaclul începuse cu o strofă a lui Mitsuhide. Strofa de încheiere, care unifica opera, fu compusă tot de Mitsuhide: Vremea ca provinciile Să trăiască în pace. După ce călugării stinseră lămpile, Mitsuhide păru să adoarmă aproape imediat. Când, în sfârșit, puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Toată țara știe Că a sosit vremea, E luna a Cincea. La o asemenea petrecere, odată ce era compusă prima strofă, participanții adăugau, la rândul lor, versuri, până se însumau între cincizeci și o sută de strofe. Cenaclul începuse cu o strofă a lui Mitsuhide. Strofa de încheiere, care unifica opera, fu compusă tot de Mitsuhide: Vremea ca provinciile Să trăiască în pace. După ce călugării stinseră lămpile, Mitsuhide păru să adoarmă aproape imediat. Când, în sfârșit, puse capul pe pernă, vântul alpin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]