5,950 matches
-
sus merită un loc deosebit în memoria noastră, precum ar merita un locușor asemenea deosebit, foarte deosebit, în societate, sau mai bine în afară de ea. Propunerea d-lui Vernescu e un machiavelism care intră cu totul în mijluacele conservatorilor. S-a suflat M. Sale sfatul de a lua un minister din dreapta ca să îndrepte răua dispozițiune a țarului. D. Vernescu e un om de treabă, căci toți aliații de la Mazar Pașa sânt oameni de treabă, dar nu-i conservator, ci liberal, tot atât de liberal
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cam buzați și negri, s-ar fi stricat evlavia și se făcea biserica de râs și de ocară - căci erau ciudați și răi românii din vremea lui Matei Basarab. Halima numai câte vorbeau; ba de biserici de urdă de le suflă vântul și le curge untul, ba de părintele Porgație făcător de predicație, ba de părintele Mătrăgună cel de viță bună, c-un comanac care când îl punea în cap cădea pe umeri, încît, de nu era arhiereul șolduros, mergea comanacul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să gândesc la ceea ce vedeam, să pot să mănânc, să mă culc și să dorm. Erau și inși care nu putuseră face acest lucru și se stingeau ca o lumânare în a cărei flacără, odată ajunși acolo, nu știuseră să sufle, sau nu mai avuseseră în ei forța vitală de a se adapta schimbării. Eu mă pregătisem atât de bine încît, dacă la expirarea termenului, în loc să mi se dea drumul, mi s-ar fi spus că mi-a sosit o nouă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Și nu e de mirare! D. D.-Dolj e un simplu ziarist, ce caută el în fruntea Uniunii Scriitorilor? Să se ducă la ziariști! Nu l-a apărat, de fapt, decât poetul în diversiunea lui (dar nici el n-a suflat un cuvânt direct favorabil), iar Amăicălițului n-a infirmat acuzațiile, ci doar a subliniat din gros că D. D.-Dolj e un comunist devotat și noi avem nevoie în fruntea Uniunii de astfel de oameni. A vorbit bine, în sensul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era aceeași. Scena se repeta aievea și pentru ea. Îmi dădeam seama, se uita la mine cu mii de sticliri de speranță nebună în privirea ei mistuită realmente de focul ei interior, parcă nestins, nestins de vânturile și furtunile care suflaseră atâta vreme în el. De ce nu? gândeam cu o adâncă convingere pe care mi-o insufla trupul ei minunat, de ce n-am putea noi doi s-o luăm de la capăt? Cine ne-ar putea opri? începui s-o sărut cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un concert în care se cânta pentru întîia oară la noi ceva de Enescu." "Dixtuorul", zise Ciceo. Da, ceva cu suflători, dar parcă nu erau nici flaute, nici clarinete, un fel de bețe. Dar nu erau nici fluiere, fiindcă se sufla în ele dintr-o parte. Dirija Silvestri. Ti-ti, ti, fî, fî, fî, su-șu-sum fi, fi, fi, n-am înțeles nimic, da' nu numai eu, nici n-a durat câteva minute și totul s-a terminat. Sala, gheață! Nici un fel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
avea nici o legătură cu acea nuntă, era un băiat de vreo douăzeci de ani, poate nici nu se născuse pe atunci. Se apropie de noi cântând năpraznic, chinuind acordeonul spre tonalități paroxistice, ca să-l coboare prăpăstios spre bași, în care sufla ai fi zis cu foalele scoase. Nu înțelegea ce-i spunea bunicul, să nu mai cânte, fiindcă sperie albinele, îi dădea înainte cu ochii pierduți, în transă, ca toți maniacii acestui instrument de clămpănit, de țipat și de horcăit, crezând
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
viteză împingînd schiurile lateral. O strigai. "Ei!", îmi răspunse. "Ne întoarcem, a început să bată vîntul." "Ei și? E plăcut, nu-ți fie frică, ne întoarcem..." Coborând însă în vale, avui net senzația că am dat amândoi peste borta vântului. Sufla foarte tare și acele de gheată se transformară în fulgi mari, care mă orbeau. Se făcu întuneric de seară și la doi pași silueta iubitei mele îmi părea fantomatică. Auzii un chicotit pe care furtuna mi-l aduse în urechi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
uita deja la consolă. Vasquez și Apone se strecurară în culoarul pustiu. Câteva lumini albăstrui luceau deasupra, dar iluminarea auxiliară deja slăbise, Nimeni nu putea spune de cât timp erau folosite bateriile. Vântul îi mai însoți o bucată de drum, suflând printre panourile metalice. Pe jos, apa se adunase în băltoace, iar mai departe, ploaia pătrundea picurând prin tavanul ciuruit. Apone dădu capul pe spate pentru a permite camerei de pe cască să transmită urmele luptei pentru persoanele rămase în blindat. ― Vibratoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pentru a se plasa în stânga ei. Ea remarcă escorta ce se formase și se uită la caporal. Acesta îi făcu cu ochiul, sau cel puțin așa crezu ea. Poate îi intrase ceva în ochi. Chiar și în acest culoar, vântul sufla destul de tare pentru a duce cu el praf și cenușă. Frost ieși dintr-un culoar lateral, exact înaintea lor. După ce salută cu mâna pe cei de curând sosiți, i se adresă lui Gorman, cu ochii pe Hicks. ― Locotenente, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Veniți, am ajuns! ― Așteaptă, Newt! Ripley grăbi pasul pentru a o ajunge din urmă pe fetiță. Bătăile inimii îi răpăiau în timpane și plămânii scoteau un șuierat chinuitor. Pereții deveneau neclari. Percepea vag prezența lui Hicks care alerga în urma ei suflând ca o mașină cu aburi. În pofida handicapului reprezentat de harnașament, bărbatul ar fi putut să o întreacă. Dar nu încerca. Prefera să le acopere spatele. În fața lor apăru o bifurcație. În extremitatea pasajului din stânga, se ridica un puț strâmt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
bleumarin al uniformei, mortificat de privirile acre și zâmbetele mustăcioase ale profesoarelor, el rămânea bunul meu cel mai de preț, proprietatea privată și inviolabilă pe care trebuia s-o feresc cu grijă de ochii Partidului și tentațiile vârstei. Fără îndoială, suflam și eu, laolaltă cu golanii de-a opta, în prezervativele chinezești cu talc, până le transformam în dirijabile transparente, plutind prin curtea școlii către explozia pufoasă și indecentă. Mergeam cu gașca după ore în closetul fetelor, la o „pipăială“ și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Îi invidiam. Pentru ei literatura era o sumă de-afișe cu mutre luate din cărți, sub care veneau câteva explicații tip cazier: „EMINESCU - GENIUL NEPERECHE“, „ION BARBU - AUTOR ERMETIC“ sau „ARGHEZI - POETUL MEȘTEȘUGAR“. Mi-l și imaginam pe bietul Arghezi suflând în forjă, punând mâna pe daltă și clește și-apucându-se să bubuie vreo două-trei grămezi de cuvinte pe nicovală, pentru a rămâne, preț de încă o generație, la înălțimea reputației. Scriitorii sobri și motivați, cu basca pe cap în atelierul creației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
călcată, culoarea șosetelor, cureaua, șlițul, forma feselor, pieptul, gâtul și ligamentele sale, freza nepieptănată, zâmbetul, degetul arătător frecându-se de nas. Rupeau membre, dezveleau organe, împrăștiau în liniște bucăți de carne amestecate cu haine și parfum. Toate zburau prin aerul suflat în cretă, întorcându-se pe sistemul lor reticular cu precizia unui câmp laser. Imaginea se recompunea rapid și firesc. Zăceam prin paturi de cămine insalubre, gătind la reșou sau punând perdele; reparam bicicleta surorii mai mici; dădeam la sapă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă uimești: ai perspicacitatea unui melc! Ia zi, Maria, unde l-ai găsit pe istețul ăsta, în frigiderul familiei?“ „Hai, nu te mai prosti, desfă odată hârtia!“ Mihnea a tras o măsuță lângă pat, departe de sticlă și pahare. A suflat peste niște particole imaginare de praf, apoi a întins hârtia. Avea dreptate. Nu era un plan de bloc. Ne-am aplecat cu toții peste măsuță. Hârtia arăta obosită, o culoare murdară, de pergament pătat. Mihnea ținea bine de capete, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pricepi că autorul săruta mâinile mai multor stăpâni. Pe mijloc, tot jos, o lămurire și-un an: Totius DANUBII, A. 1766. A-ul zâmbea grăsuț și cârlionțat, încrețit de brațe și căciulițe; parcă ieșise de la coafor. Cuiva îi plăcuse așa, suflase din narghilea sau mișcase degetul cu inele prin aer, indicând curbele și rotocoalele dorite; sau poate autorul făcuse singur un mic exces de zel, o înfrumusețare finală, ca o plecăciune umilă și smerită. Efortul trebuia să fie discret, dar vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
schimb între ei: cel mare avea mânecile doar până la cot, ziceai că îi fuseseră suflecate cu forța. Celălalt, micuțul, înota prin croială, îi atârna haina peste unghii. N-ai fi ghicit nici firma, nici culoarea, nici anul de fabricație; oricum suflai creta de pe ele. „Ne credeți proști, nu?“, s-a interesat masivul. Rânjea. Apăruse și fața: mare, osoasă, cu fruntea lată, de cal de tracțiune. Pe frunte cineva lipise trei fire de păr blond, ca o amintire dintr-un bordel. „Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
beton. Dacă nu erai atent, cădeai din bulevard direct în șanț sau într-o conductă de apă. Taximetriștii cunoșteau scurtăturile, ieșirile secrete din spatele blocurilor, printre căsuțe și grădini de zarzavaturi, pe ulicioare pietruite pe care abia încăpea o mașină; nu sufla unul o vorbă. Dacă ți se-oprea motorul, rămâneai blocat acolo, nici nu puteai să deschizi ușa, râdea tot cartierul de tine. Și mai puțini știau arta de-a merge bară la bară, întoarcerile în intersecție (specialitatea pieței Obor), schimbările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ore cu mâna dreaptă plină de cretă. Și-o freca mecanic de pantalon, vârând-o din minut în minut în buzunar. Ticul avea părțile lui bune, îl ținea ocupat. Când se întorcea cu spatele la clasă, îi descopereai pata albă de pe crac, suflată în pudră de făină. De-atâta frecat, pantalonul crăpase, curgeau ațele din el. Probabil că nevastă-sa i-l cususe o dată, de două ori, de zece ori, dar, până la urmă, renunțase și ea și-acum buzunarul flutura ca o batistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Magnolia“, pe care le foloseam pe post de-aruncătoare de flăcări, carbonizând furnicile din baie; prima sticlă de vin - un „Tokay“ din ’56, insuportabil de dulce, găsit în pivniță; prezervativele chinezești cu talc, în cutiuțe mov, de câte trei (degeaba suflam în ele, cu gândul să explodeze; prin cauciucul gros ca o șosetuță nu trecea nici vârful unui ac); almanahurile vedetelor „Cinema“, cu pozele cărora jumătate din generația mea s-a delectat în baie (cealaltă jumătate folosea Paris-Match-urile furate de-acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sfârșit, îți tăia o chitanță cât un cearșaf, lumina scrisul de la 50 de metri, ca pe vremuri reclama la pește oceanic de pe Magheru. Tot ce era inutil se dusese naibii. Nici batiste nu puteai să mai cumperi. Înainte, lumea își sufla nasul în batiste. Așa arăta obiceiul pe vremea lui taică-meu, a lui bunicu’ și-a lui străbunicu’, ba chiar și-n timpul lui Ludovic al XIV-lea. Nu fuseseră atâția oameni din atâtea țări tâmpiți atâtea secole, să folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
au frigider, televizor, aer condiționat, vedere la mare. Prizele merg.“ „Aha. Favoritisme. Pile. Discriminare. Noi stăm la profesori, nu?“ „Bineînțeles. Întâlnirea e-abia diseară. Propun să luăm niște hamsii prăjite de la pescari; au o cârciumioară pe plajă. Probabil că te suflă vântul, dar merită: aici și la pescăria din «2 Mai» sunt cele mai bune de pe Litoral.“ „Mulțumim pentru informație, domnule ghid. Propun altceva, să intrăm.“ Există anumite scene care chiar nu se pot povesti. Femeile au micile lor mecanisme interioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
A sărit în pat și m-a sărutat pe gât, fără să bănuiască ce-mi trecea prin minte. Atunci mă simțeam cel mai bine, când controlam situația, despărțit de realitate printr-o pojghiță subțire și rece. „Nimic prin ziare. Nu suflă o vorbă despre cutremur.“ În timp ce mă asculta, Maria a îmbrăcat un tricou alb. O piesă simplă, cuminte, fără inscripții; i se lipea de sfârcurile ude. „Hmm...“, am zis, aplecându-mă respectuos, „Miroși proaspăt, a șamponuri alese.“ „Ylang-ylang, avocado și merișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
niște bolovani. Stăteai pe niște tabureți din lemn cu placaj; sub fund, citeai rezultate de meciuri de pe vremea când Fidel Castro vizita România. Avea un oarecare farmec locul și, dacă nu puneai la socoteală farfuriile de tablă și vântul care sufla prin acoperișul de paie, te simțeai chiar bine. Maria și-a luat o salată de roșii și castraveți cu brânză. Am cerut și niște țuică, slabă cum nu-ți poți imagina. Putea fi din orice, mai puțin din ce scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ei erotică și cumințenia mea imaginară se contopeau într-un amestec pervers și-amețitor, ca două schițe ale aceleiași dorințe. Experimentam plăcerile tuturor celor care mă precedaseră și-n locul cărora nu apucasem să fiu: intens, credincios, fără să-i suflu un cuvânt. Singurul motiv pentru care nu mă supăram pe sarabanda ei de aventuri anterioare era că toată energia și culoarea lor se vărsase în venele mele, în musculatura sexului și, în cele din urmă, în valurile de spermă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]