6,080 matches
-
armonia în societate.Justiția este ca o grădină ale cărei ziduri sunt statul.Sprijinul statului este legea religioasă ( Seri' at-ul).Fără autoritate statală ( mulk ve devlet) nu există sprijin pentru seriat sau Șer'iat-ul este sprijinit de autoritatea sultanului. Statul otoman a fost unul teocrat, iar în cadrul lui sultanatul avea o functie fundamentală. Sultanul era un slujitor al șer'iat-ului. Rațiunea de stat era un factor important în cadrul guvernării otomane. Există la otomani concepția universalista, conform căreia sultanul
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
este legea religioasă ( Seri' at-ul).Fără autoritate statală ( mulk ve devlet) nu există sprijin pentru seriat sau Șer'iat-ul este sprijinit de autoritatea sultanului. Statul otoman a fost unul teocrat, iar în cadrul lui sultanatul avea o functie fundamentală. Sultanul era un slujitor al șer'iat-ului. Rațiunea de stat era un factor important în cadrul guvernării otomane. Există la otomani concepția universalista, conform căreia sultanul este singurul conducător adevărat, căruia trebuie să se supună ceilalți principi. Această concepție a avut
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
sultanului. Statul otoman a fost unul teocrat, iar în cadrul lui sultanatul avea o functie fundamentală. Sultanul era un slujitor al șer'iat-ului. Rațiunea de stat era un factor important în cadrul guvernării otomane. Există la otomani concepția universalista, conform căreia sultanul este singurul conducător adevărat, căruia trebuie să se supună ceilalți principi. Această concepție a avut consecințe în zona politico-militară, juridică și diplomatică ( această concepție este impusă doar în sec. XVIII) Titlurile care sunt aplicate în general sultanilor nu au fost
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
universalista, conform căreia sultanul este singurul conducător adevărat, căruia trebuie să se supună ceilalți principi. Această concepție a avut consecințe în zona politico-militară, juridică și diplomatică ( această concepție este impusă doar în sec. XVIII) Titlurile care sunt aplicate în general sultanilor nu au fost aplicate de la început, ci treptat ( bey, han, sultan, padișah etc.). Osman apărea cu titlul de bey, iar Bayezid I cu titlul de Sultan al-Rum. Murad ÎI utilizează conceptul de han. Cel care unește aceste titluri este Mehmed
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
se supună ceilalți principi. Această concepție a avut consecințe în zona politico-militară, juridică și diplomatică ( această concepție este impusă doar în sec. XVIII) Titlurile care sunt aplicate în general sultanilor nu au fost aplicate de la început, ci treptat ( bey, han, sultan, padișah etc.). Osman apărea cu titlul de bey, iar Bayezid I cu titlul de Sultan al-Rum. Murad ÎI utilizează conceptul de han. Cel care unește aceste titluri este Mehmed ÎI, astfel că în titulatura lui apare: imperator, han, si sultan
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
această concepție este impusă doar în sec. XVIII) Titlurile care sunt aplicate în general sultanilor nu au fost aplicate de la început, ci treptat ( bey, han, sultan, padișah etc.). Osman apărea cu titlul de bey, iar Bayezid I cu titlul de Sultan al-Rum. Murad ÎI utilizează conceptul de han. Cel care unește aceste titluri este Mehmed ÎI, astfel că în titulatura lui apare: imperator, han, si sultan. Suleyman Kanunî preia și titluri musulmane: Șah de Bagdad și Irak ( inscpriția de la Bender din
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
sultan, padișah etc.). Osman apărea cu titlul de bey, iar Bayezid I cu titlul de Sultan al-Rum. Murad ÎI utilizează conceptul de han. Cel care unește aceste titluri este Mehmed ÎI, astfel că în titulatura lui apare: imperator, han, si sultan. Suleyman Kanunî preia și titluri musulmane: Șah de Bagdad și Irak ( inscpriția de la Bender din 1538). Din 1284 se adoptă titlul han și sultan turco-selgiucid, după 1453 - împărat romano-bizantin și după 1517 - lider al musulmanilor sunniți. Funcțiile suveranului otoman Mențierea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
care unește aceste titluri este Mehmed ÎI, astfel că în titulatura lui apare: imperator, han, si sultan. Suleyman Kanunî preia și titluri musulmane: Șah de Bagdad și Irak ( inscpriția de la Bender din 1538). Din 1284 se adoptă titlul han și sultan turco-selgiucid, după 1453 - împărat romano-bizantin și după 1517 - lider al musulmanilor sunniți. Funcțiile suveranului otoman Mențierea echilibrului social - sultanul trebuia să împartă dreptatea fără a ține cont de poziția socială a individului judecat În statul otoman nu există un principiu
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
preia și titluri musulmane: Șah de Bagdad și Irak ( inscpriția de la Bender din 1538). Din 1284 se adoptă titlul han și sultan turco-selgiucid, după 1453 - împărat romano-bizantin și după 1517 - lider al musulmanilor sunniți. Funcțiile suveranului otoman Mențierea echilibrului social - sultanul trebuia să împartă dreptatea fără a ține cont de poziția socială a individului judecat În statul otoman nu există un principiu dinastic după cum era în Occident ( nu era utilizat principiul primogeniturii). Inițial, beii de frontierii aveau un rol important în
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
să împartă dreptatea fără a ține cont de poziția socială a individului judecat În statul otoman nu există un principiu dinastic după cum era în Occident ( nu era utilizat principiul primogeniturii). Inițial, beii de frontierii aveau un rol important în alegerea sultanului. În sec XV-XVI, ienicerii și ulemalele aveau un rol decisiv în cadrul acestui proces, iar din sec. XVII, palatul imperial avea rolul fundamental. Fraticidul a fost legiferat de Mehmed ÎI în Kanunname-i Al-i Osman. Nu s-a aplicat în mod
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
avea rolul fundamental. Fraticidul a fost legiferat de Mehmed ÎI în Kanunname-i Al-i Osman. Nu s-a aplicat în mod constant, însă se aplică excesiv în sec XVI. Se obișnuia că după ce ajungeau la vârsta de 12 ani, fii sultanului să fie trimiși în anumite sangeacuri unde practicau guvernarea. Sistemul kefes începe să fie aplicat de la sfârșitul sec. XVI ( pretendenții erau închiși în harem). Avea un rol fundamental pentru expedițiile terestre și asigură trupele de cavalerie. Acest sistem a avut
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
pentru expedițiile terestre și asigură trupele de cavalerie. Acest sistem a avut o eficiență considerabilă până în sec. XVI. Timarul este o sursă de venit, nu o proprietate. Originea merge până la bizantini sau la arabi. Termenul timar înseamnă „venit acordat de sultan unui supus otoman”. Există o clasificare a țimarelor: rural, uban, mixt; după natură serviciilor: timar civil, militar; după suma veniturilor : hass( peste 100.000 aspri), ze ameet( 20.000-99.999 aspri) și timar( 1000-19.999 aspri). În acest context, relația
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
etnice, nici la nivel individual. Faptul că opoziția față de statul otoman a fost dezvoltată la scară națională sprijină ideea de mai înainte. Privind înapoi în 1391, Baiazid I a adoptat la Salonic (Selanik) politici îngăduitoare față de cei de alte credințe. Sultanii erau preocupați mai înainte de bunul mers al afacerilor statului, care depindea de truda, cooperarea și impozitele plătite de toți supușii săi. Timp îndelungat, Imperiul Otoman a oferit refugiu evreilor prigoniți în restul Europei, (vezi și: Istoria evreilor în Turcia). Relațiile
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
marilor răscoale naționale. Politicile religioase toleranțe s-au schimbat într-o oarecare măsură odată cu trecerea la regimul monarhiei parlamentare. Constantinopolul a fost "turcificat" la exterior, schimbându-și numele în Istanbul. Unele biserici, inclusiv Hagia Sophia, au fost transformate în moschei. Sultanii au avut grijă însă să nu distrugă mozaicurile creștine originale, ci au hotărât să le acopere cu gips. În 1935, după cinci secole, după proclamarea Republicii Turcia, gipsul a fost înlăturat și mozaicurile au fost restaurate "în interesul artei", iar
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
societăți secrete de ofițeri reformiști numită "Vatan" (patria), devenind un inamic activ al regimului otoman. După ce a fost trimis înapoi la Selânik în 1907 s-a alăturat Comitetului pentru Uniune și Progres ("Junii Turci"). Junii Turci au preluat puterea de la sultanul Abdul Hamid al II-lea în 1908, iar Kemal a devenit o figură militară importantă. În 1911 a plecat în Libia pentru a lua parte la apărarea împotriva invaziei italiene. La prima parte a Războaielor Balcanice, Kemal nu a putut
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]
-
Pașa a fost trimis pe frontul din Caucaz, luptându-se acolo cu un anumit succes cu forțele rusești, apoi în Hedjaz, unde Revolta Arabă împotriva dominației otomane era în progres. Între timp el a devenit din ce în ce mai critic la adresa incompetenței guvernului sultanului în gestionarea mersului războiului, și la adresa dominației germane în Europa. Și-a dat demisia dar a acceptat în final să comande armata a 7-a din Palestina și Siria. În octombrie 1918 otomanii au capitulat în fața forțelor Antantei, iar Kemal
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]
-
a începe să ocupe zone ale Imperiului. Grecii au ocupat Smyrna (Izmir), iar italienii au ocupat provizoriu Antalya în mai 1919, în acord cu Tratatul de la Sèvres (care nu a fost ratificat de parlamentul otoman deși a fost semnat de către sultan). Guvernul l-a trimis pe Kemal în Anatolia de est să reprime o demonstrație ce mai târziu s-a dovedit a fi inexistentă. Totuși Kemal a profitat de ocazie pentru a părăsi capitala. Istoria modernă a Turciei se zice că
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]
-
orașul Izmir. La 19 mai 1919, sub conducerea lui Mustafa Kemal Atatürk Pașa - un comandant militar care s-a distins în cursul bătăliei de la Gallipoli - a fost inițiată o mișcare naționalistă. Kemal Pașa a încercat revocarea termenilor tratatului semnat de sultan la Istanbul, mobilizând fiecare segment al societății turcești în ceea ce a devenit cunoscut ca războiul turc de independență (în turcă: Kurtuluș Savașı). La 18 septembrie 1922, armatele de ocupație ale Antantei au fost învinse și țara eliberată. A urmat abdicarea
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
la Istanbul, mobilizând fiecare segment al societății turcești în ceea ce a devenit cunoscut ca războiul turc de independență (în turcă: Kurtuluș Savașı). La 18 septembrie 1922, armatele de ocupație ale Antantei au fost învinse și țara eliberată. A urmat abdicarea sultanului, la 1 noiembrie 1922, astfel încheindu-se 631 de ani de stăpânire otomană. În 1923, Tratatul de la Lausanne a recunoscut suveranitatea noii Republici Turce, iar Kemal a primit supranumele de Atatürk (însemnând Părintele Turciei) și a devenit primul președinte al
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
Șerpilor intră sub stăpânirea otomană. În urma Războiului Crimeii, Rusia cedează către Principatul Moldovei, prin Tratatul de pace de la Paris din 26 decembrie 1856, delta Dunării, insula Șerpilor (anexate în 1829) și partea de sud a Bugeacului (anexat în 1812). Inițial, Sultanul Otoman, suzeran al Moldovei, revendicase și cedarea Cetății Albe (pe atunci “Ak-Kerman”) de Rusia către Moldova, pentru a relua el însuși direct în stăpânire Delta și insula Șerpilor. În final Turcia recuperează delta Dunării și insula Șerpilor, dar fără ca Moldova
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
teritorială a Imperiului rus. În secolele XVIII-XIX, Dobrogea devine un câmp de bătălie între Turcia și Rusia. Situația se agravează după anul 1812 când Imperiul rus anexează Basarabia astfel că Dunărea devine frontiera între Rusia și Turcia. Cu acest prilej sultanul și țarul fac un schimb de populații: tătarii "nogai" și turcii din Bugeac vin în Dobrogea în locul unui număr echivalent de bulgari și de găgăuzi care se stabilesc în sudul Basarabiei. În perioada Imperiului otoman s-au stabilit pe teritoriul
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
s-a implicat vizibil în problemele interne ale Munteniei și Moldovei. În 1826, Imperiul Rus a încheiat o convenție cu Imperiul Otoman la Akkerman/Cetatea Albă. un act adițional la vechiul tratat de pace din 1812, pentru a îngrădi posibilitatea sultanului de a interveni în Principate. Convenția de la Akkerman a conferit Principatelor Române dreptul de a dispune de reglementări de ordine interioară proprii. Având că pretext nerespectarea prevederilor de la Akkerman și profitând de pe urma declinului Imperiului Otoman, considerat "Omul bolnav al Europei
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
Arestat și dus la Viena, dar eliberat de britanici, a fost numit ministru de război al Moldovei, reprezentând Galați în divanul de la Iași. Recunoașterea oficială a unirii a fost târzie. La conferință de la Constantinopol din 22 noiembrie/1 decembrie 1861, sultanul a dat un decret. Capitală noului stat a fost stabilită la București, iar pe 24 ianuarie 1862 funcționa un singur guvern și un singur parlament. Întâmpinând rezistență din partea Adunării legiuitoare și a guvernului, Cuza a dizolvat Adunarea pe 2 mai
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
cultural și comercial până în 1258, când este cucerit de mongolii conduși de Hulagu. Orașul este distrus și populația masacrată. Invazia mongolă pune capăt Califatului abbasid. În anul 1401, Bagdadul este cucerit de Timur Lenk (Tamerlan). În 1534, armatele otomane ale sultanului Soliman I l-au trecut prin foc și sabie, iar o sută de ani mai târziu, la porțile sale s-au ivit din nou turcii. În perioada dintre invazia lui Timur Lenk și cucerirea definitivă de către otomani 1638, Bagdadul ajunge
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
domniei. Pretentile de suzeranitate erau văzute ca drepturi naturale de către rege, moștenite din generație în generație. Suzeranitatea otomană s-a legitimat prin autoritatea puterii. Țările Române au fost învinse, nu cucerite, iar domnitorii români au fost nevoiți să se închine sultanului pentru a nu pierde domnia și țara. Soluția de compromis a fost benefică românilor, care au scăpat de cucerire și de transformarea în pașalâc. Cauzele acestui compromis al otomanilor se află în vecinătatea Țărilor Române cu cele două mari puteri
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]