6,861 matches
-
de baștină al holerei asiatice. Aici, în delta Gangelui, pare să-și fi avut sediul inițial, apoi permanentizat, infecția care, la intervale ce țin de o mulțime de factori (o deosebită importanță prezentând marile deplasări de oameni), a difuzat pe tărâmuri îndepărtate. Până în pragul secolului al XIX-lea, holera a migrat intermitent doar în ținuturile oarecum învecinate din est, sud-est și nord-est, atingând sporadic Birmania, Java, Ceylonul și eventual China. Anul 1817 marchează, după părerea epidemiologilor, începutul unei noi ere în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mai activă. O plimbare fără izmene, o mare încordare sufletească, un mic exces la masă și, lucru vrednic de notat, însăși împreunarea sunt adeseori urmate de o holeră ucigătoare". Dar pentru aceasta, ne amintește medicul nostru, trebuie să existe pe tărâmul respectiv "o atmosferă holerică", deci o dispoziție meteorologică favorabilă holerei, căci, declară Sophianopoulo, "cred stăruitor că prima cauză a holerei constă în aerul atmosferic"73. Și în presa ieșeană au fost publicate, după epidemie, diferite constatări medicale și propuneri de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
obișnuită, cu sunetul vechi într-o carcasă nouă, cu scaunele tapisate și unele noi, de plastic, cu perderele schimbate, ceea ce e o noutate, cu drumul rău, plin de gropi, ... cu ei. Mă duceam de la asfalt - acolo. În cealaltă parte, pe tărâmul unde pot umbla desculț, simțind inima pământului. Muream de dorința de a simți lutul ars de soare, lutul dătător de viață, între degetele picioarelor mele, sub tălpile mele, și de acolo să intre în toată ființa mea. Am tras aer
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
o părăsise. Se simțea prea mare, prea greoaie, prea albă pentru împărăția în care pătrunsese. Un copil, o fată tânără, bărbatul cu trup uscățiv, șacalul cu mers furișat erau singurele ființe în stare să umble cu pași ușori pe acel tărâm. Ei nu-i mai rămânea decât să se târască, până în somn, până în moarte. Se târî până la restaurant, unde cină față în față cu un soț dintr-o dată tăcut, sau care nu-i vorbea decât de oboseala lui, în timp ce ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
îngăduie toate, ne îngăduia și pe noi, aici, în incendiul de-o clipă al apropierii. Dormea, nu dormea, visa, murea, nu știam. Clipe, vârste, veacuri, cât de mult sau puțin durează ? Închizând, deschizând, închizând și iar deschizând ochii, în alt tărâm - ceea ce cândva a fost sau ar fi putut să fie. După-amiaza de vară năvălind prin mari ferestre, holul deschizându-se jur-împrejur : soarele. Fața senină, fruntea limpede, sânii goi și albi, salbe de șerpi încercuind gâtul cald, decupat dintr-un peisaj
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prăbușirea în oglinda meschină a prezentului, a mascaradelor care m-au născut. Nimeni n-ar accepta că monstrul care a devenit - în anii care au urmat închisorii - s-a născut, poate, chiar în acele luni. Atinsese doar pentru scurtă vreme tărâmul vrăjit. Apoi, a rămas infirmă, umilită. A întrerupt, de altfel, curând această experiență. Ultimele luni de lehuzie ratată, un coșmar. A suportat golirea de tot ce crescuse tiranic într-însa, împotriva ei, dezgustând-o, umi lind-o. Atâtea forme de aservire
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Crește doar depărtarea, colțuroasă, grandioasă și rece. I-aș murmura, totuși, îndârjit, s-o trezesc, s-o înviu : eliberează-te și eliberează din strâmtoare pe cei care merită, reînnoiește zilele orfanului. Obrazul ei e galben, ca luna. Trenul e pustiu, tărâmul pe care îl străbatem e pustiu, înghețat. Zâmbesc, încerc să zâmbesc, rânjet anapoda care strică înțelesurile. Trenul încremenește, am timp să-mi dau seama că trenul s-a oprit de mult. Sunt părăsit și pieziș. „Învață-ne a socoti zilele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care și-a ratat visurile, ori cel care le-a finalizat. Singurul defect al fericirii e că nu are simț practic. Epocile fericite nu rezistă prea mult pe retina istoriei. Societatea are grijă să ne împingă idealul de fericire spre tărâmul celălalt. Specia celor care caută fericirea prin cărți a scăzut dramatic. Dar nu va dispărea. Cu trecerea timpului, fericirea se defectează foarte des. Și nimeni nu se pricepe să o repare ca lumea. Pe amărât îl obsedează strictul necesar, nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
media actuală va izbuti. Nesusținut de cultură, sublimul internet poate genera nebănuite sahare interioare. Neobarbarii și-au sporit rafinamentul și, mai ales, eficacitatea. Nici extremiștii nu vin cu sigla salvării pe frunte. Există riscul ca globalizarea să împingă cultura pe tărâmul marelui pseudo. Nu mai dăm cu barda. Avem la dispoziție laserul. Și, mai ales. Cuvântul. Globalizarea în cultură este pândită de haos. Când navighează pe Internet, toți sedentarii se consideră matrozi. Sloganul mileniului al treilea ar putea fi : „La balamuc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Soarelui o să dorească să îl înfrunte pe balaur. Să mai așteptăm. Tare s-a mâhnit Andrico de spusele tatălui său și pentru că știa foarte bine că nimeni nu va îndrăzni să-l înfrunte, a pornit fără știrea tatălui său spre tărâmul Întunericului să îl caute pe Marco și să îl înfrunte vitejește. Călătoria A pornit prințul, călare pe un armăsar mândru, prin pădurea cu ramuri de argint și asculta îngândurat trilurile mărețelor păsări ale paradisului ascuns. Aici nu călca picior de
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
trecând ușor pe lângă ea și țipând ca din gură de șarpe. Am mai auzit-o cum striga după mine: - Joe Maynard, o să vezi tu ce te așteaptă când s-o întoarce acasă taică-tu! Ajuns afară, am pășit în plin tărâm al fanteziei: în lumea simplă a unui orășel de la sfirșitul veacului trecut. Un câine a început să latre și s-a luat după mine. Trotuarele erau de lemn iar pe străzi galopau cai. Eu crescusem înconjurat de automobile somptuoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
aparatului reprezentărilor noastre. Unitatea sistematică a reprezentărilor noastre cată să acopere o unitate a lumii care se află în afara domeniului reprezentărilor; aceasta nu-i decât o presupoziție care mai departe nu poate fi dovedită; de unde apoi toate acele dispute pe tărâm religios și filozofic având ca resort tocmai eterogenitatea presupozițiilor de natură metafizică. Cum însă orice concepție despre lume este logic infailibilă, chestiunea dacă, în fondul ei, e și singura justă rămâne o zadarnică ceartă de cuvinte. Fiecare își poate aroga
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ars de setea dreptății. 1048 {EminescuOpXV 1049} {EminescuOpXV 1050} {EminescuOpXV 1051} {EminescuOpXV 1052} {EminescuOpXV 1053} Iute, iuțime nențeleasă, 10 Pămîntu-nvîrte-a lui comori; Ziua ca raiul luminoasă O schimbă noaptea cu fiori; Marea ce-nalță râuri late De-a stâncilor adânc tărâm [........................... ] [........................... ] [POVESTE MEDIEVALĂ] (p. 600) Margareta, care-și făcea educația în castelul d'Amboise, avu următorul vis. S-ar fi 2264, făcut în grădina castelului, iar în mijloc creștea o Lacrămioară (marguerite) peste care ea avea supravegherea. Deodată se ivi un
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
se priveau, însă instinctiv își conectau răsuflările într-o îngemănare. Mai era mult până la asfințit; nici o sincopă, nici o ezitare... viitorul se refugiase într-unul nepătruns, enigmatic. Doreau ca drumul să nu se sfârșească niciodată. Amânarea finalului constituia singura speranță din tărâmul perceput pentru ei. Alunecau fericiți împreună, șoseaua se îngusta și în depărtări fragile răsăreau figurile distincte, însă fantomatice ale nălucirilor. Acolo, la marginea universului intangibil își simțeau umbrele, ușoare, parfumând pâcla înserării. Îi răvășea apropierea, dar îi calma certitudinea că
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
citea imediat curios, așa că în timpul anului nu mai era atent la predare. Domnul Bitoleanu le povestea... și lor li se desfășura în față frumoasa istorie a antichității cu eroi, care nu mor niciodată sau mor vitejește ca să învie pe alte tărâmuri; cu luptele pentru Athena, Sparta, Troia, Cartagina, Alexandria sau Roma, cu regi, dictatori, democrație, cetățeni și soldați viteji. Profesorul se entuziasma de trecutul glorios al cetăților, iar zeii cu ale lor ,,Legende din Olimp,, cobora în fața elevilor, uimită de puterea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și Dorobanți, cu o ramificație în Floreasca, zonă delimitată de cele trei cinematografe unde mergeam: Volga, Melodia și Floreasca. Rarisim ieșeam de acolo și atunci mă cuprindea un sentiment de stranietate, de nesiguranță metafizică, de parcă aș fi coborât pe celălalt tărâm. Pentru nimic în lume mama n-ar fi mers la un film în centru. Până și azi evită să iasă din fieful ei. Acel triunghi "curat" de angoasă era tot ce cunoșteam din univers, era un neuron, era ca și cum, ca să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
este propriul lui metabolism? Voi încerca să descriu în paginile care urmează structura imaginarului balcanic din perspectiva unui om care are adânci rădăcini etnice și culturale în acel spațiu și care mai ales are un puternic complex dragoste-ură, fascinație-repulsie față de tărâmul sud-dunărean. Peninsula Balcanică * Eseul de față, prezentat în 2001 în cadrul Târgului de carte din Leipzig și publicat ulterior în "Observator cultural", are ca punct de plecare aserțiunea dintr-un discurs recent al lui Roman Herzog conform căreia unica șansă pentru
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
inteligență inumană, de alien, și de-acum încolo tu vei juca după regulile jocului. Bara vitalității tale e la fel de cuantificată. Fiecare bulgăre de foc pe care-1 primești în față ți-o scurtează cu un segment. Este viața ta, așa cum pe tărâmul nostru nu o poți vedea niciodată, căci aici nu știi niciodată cât de adânc ești rănit de gloanțe, de nerecunoștință 252 sau de o iubire pierdută. Nici cât de lung e segmentul care ți-a mai rămas. Uimitor peste măsură
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
potențialului intim al fiecărei ființe. Una dintre caracteristicile cele mai distinctive ale taoismului filozofic este ceea ce marele sinolog și traducător Arthur Waley a numit „acceptarea lirică a morții”. Taoiștii privesc nașterea și moartea ca fiind etape de tranziție de la un tărâm de existență la altul, și nu ca începuturi sau sfârșituri absolute. După cum Zhuang Zi, cel mai important discipol al lui Lao Zi, le-a spus studenților săi, „cum îmi dau seama că, atunci când mă agăț de această viață, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
descoperi că aceasta „este inepuizabilă”. Importanța principală în taoism a practicii față de credință și a experienței față de erudiție nu poate fi supraestimată. Lucrurile făcute pe jumătate nu sunt niciodată suficiente: trebuie să mergeți „până la capătul” Căii. Filozofia occidentală dualistă desparte tărâmul spiritual de cel fizic, considerând că acestea sunt două sfere ostile care se exclud reciproc și acordă mai multă valoare superioară . Taoismul consideră că aspectul fizic și cel spiritual sunt indivizibile și totuși diferite în mod evident, fiind fațete ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
permanentă între om și natură. Timp de milioane de ani înainte de picătura minusculă din oceanul timpului pe care o numim „istorie”, oamenii și alte primate trăiau consumând în exclusivitate mâncăruri aspre fibroase adunate din natură și consumate crude. În întregul tărâm al naturii, animalele care supraviețuiesc pe baza unor regimuri bogate în fibre nedigerabile și cu o concentrație proteică mică și-au dezvoltat un tub digestiv relativ lung, în timp ce animalele carnivore, cum ar fi leul sau tigrul, au tuburi digestive scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
a crea muzica pe care o transmite. În mod natural, energia și materia sunt identice, indivizibile, interschimbabile. Einstein a demonstrat aceasta spre satisfacția științei vestice prin faimoasa sa formulă E = mc2. Mintea omului este cea care construiește bariere conceptuale între tărâmul spiritului pur și al energiei și lumea fizică fenomenală. Privându-și mintea de simțurile externe ale percepției (cei „Cinci Hoți” ai meditației), expertul restabilește identitatea primordială a energiei și materiei, a trupului și minții. În mod evident, identitatea poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cei „Cinci Hoți” ai meditației), expertul restabilește identitatea primordială a energiei și materiei, a trupului și minții. În mod evident, identitatea poate fi doar trăită, și nu descrisă în cuvinte, deoarece necesită o „stare mentală modificată”, care se găsește dincolo de tărâmul gândirii raționale și al logicii liniare. „Calea care poate fi reprodusă în cuvinte nu este adevărata Cale.” Atât taoiștii, cât și budiștii cred că fiecare om este născut cu o „perlă prețioasă a spiritului originar” adânc ascunsă în interiorul ființei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
omblic la Câmpul Elixir Median, situat în plexul solar, unde căldura de la focurile de transformare a esenței în energie de dedesubt se ridică pentru a cataliza transformarea energiei în spirit la nivelul centrilor superiori. În această etapă, adeptul pătrunde pe tărâmul confuz al spiritului pur, un tărâm atât de fantastic, încât face ca alchimia esenței și energiei să pară un simplu joc de copii. Transformarea energiei în spirit pur implică deschiderea unor delicate canale energetice care conectează Câmpul Elixirului Inferior și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
în plexul solar, unde căldura de la focurile de transformare a esenței în energie de dedesubt se ridică pentru a cataliza transformarea energiei în spirit la nivelul centrilor superiori. În această etapă, adeptul pătrunde pe tărâmul confuz al spiritului pur, un tărâm atât de fantastic, încât face ca alchimia esenței și energiei să pară un simplu joc de copii. Transformarea energiei în spirit pur implică deschiderea unor delicate canale energetice care conectează Câmpul Elixirului Inferior și cel Median direct cu centrii energetici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]