5,219 matches
-
și cu binecuvântarea Prefericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2008, pp. 484-491. Necula, Nicolae D., Tradiție și înnoire în Slujirea Liturgică, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 1996. Păcurariu, Mircea, Dicționarul teologilor români, ed. II, Editura Enciclopedică, București, 2002. Păcurariu, Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. 1, Editura Institutului Biblic, București, 1991. "Pe două coloane slugile crematoriului", în Glasul Monahilor, XII, 428, 16 decembrie 1934, p. 4. Pocitan Ploeșteanu, Veniamin, Biserica Ortodoxă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
aprilie 1935, p.1. 206 Ibidem, p.2. 207 "Despre Cenușari. Citim în "Cronica Românului", în Glasul Monahilor, XIII, 440, 10 amrtie 1935, p. 6. 208 Ibidem. 209 Ibidem. 210 Asupra activității lui Ioan Ireneu Mihălcescu vezi Mircea Păcurariu, Dicționarul teologilor români, ed. II, București, Editura Enciclopedică, 2002, p. 293. O analiza mai amplă asupra activității sale o regăsim la Ion Vicovan, Ioan Irineu Mihălcescu. "Apostol al teologiei românești", vol. I, Trinitas, Iași, 2006. Această lucrare cuprinde și o bibliografie a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Karamazov este un personaj complet, un tânăr filosof, o voce care are forță să se opună vocii starețului Zosima. Numele său, Ivan, provine din ‘Ioan’ putându-se face o asociere de nume cu autorul citatului motto al romanului: Sf. Ioan Teologul. Ivan este un teolog, are cunoștințele necesare și inteligența pentru a identifica adevărul, însă el este un teolog fără credință în Dumnezeu sau un teolog care se îndoiește. Rezultatul este un discurs îndreptat împotriva lui Dumnezeu, un discurs a cărui
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
complet, un tânăr filosof, o voce care are forță să se opună vocii starețului Zosima. Numele său, Ivan, provine din ‘Ioan’ putându-se face o asociere de nume cu autorul citatului motto al romanului: Sf. Ioan Teologul. Ivan este un teolog, are cunoștințele necesare și inteligența pentru a identifica adevărul, însă el este un teolog fără credință în Dumnezeu sau un teolog care se îndoiește. Rezultatul este un discurs îndreptat împotriva lui Dumnezeu, un discurs a cărui forță și claritate trebuie
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
Zosima. Numele său, Ivan, provine din ‘Ioan’ putându-se face o asociere de nume cu autorul citatului motto al romanului: Sf. Ioan Teologul. Ivan este un teolog, are cunoștințele necesare și inteligența pentru a identifica adevărul, însă el este un teolog fără credință în Dumnezeu sau un teolog care se îndoiește. Rezultatul este un discurs îndreptat împotriva lui Dumnezeu, un discurs a cărui forță și claritate trebuie să fie contracarate de acțiunile și argumentele în favoarea credinței oferite de Zosima și de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
putându-se face o asociere de nume cu autorul citatului motto al romanului: Sf. Ioan Teologul. Ivan este un teolog, are cunoștințele necesare și inteligența pentru a identifica adevărul, însă el este un teolog fără credință în Dumnezeu sau un teolog care se îndoiește. Rezultatul este un discurs îndreptat împotriva lui Dumnezeu, un discurs a cărui forță și claritate trebuie să fie contracarate de acțiunile și argumentele în favoarea credinței oferite de Zosima și de Alexei. în debutul romanului, Ivan acceptă binecuvântarea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
a cărui forță și claritate trebuie să fie contracarate de acțiunile și argumentele în favoarea credinței oferite de Zosima și de Alexei. în debutul romanului, Ivan acceptă binecuvântarea starețului, sărutându-i acestuia mâna. Se prezintă, în cadrul întâlnirii de la mănăstire, ca un teolog, autor al unui articol despre biserică și legătura acesteia cu statul. Ivan Karamazov se situează pe poziții diferite de cele ale reprezentanților bisericii ortodoxe, susținând că biserica ar trebui să înglobeze și statul făcându-l creștin, pe când călugarul Paisie susține
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
care au ieșit de sub tipar în timpul vieții mitropolitului sau, mai târziu, alți scriitori l-au comemorat în paginile acestor reviste teologice. Numele Nectarie Cotlarciuc apare și în dicționare de personalități, de cultură românească, de teologie română și în enciclopedii: Dicționarul Teologilor Români al lui Mircea Păcurariu, Enciclopedia Bucovinei și Personalități bucovinene, de Emil Satco, Bibliografie românească modernă. Indirect, avem unele informații despre activitatea și timpul în care a activat acest mitropolit, în cărți istorice despre Bucovina. Astfel, Vasile Diacon, scria despre
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
mare nevoie de conducători harnici, culți, demni și pregătiți pentru această frumoasă și grea misiune. Î.P. Sfințitul Nectarie este dintre aceștia». Astfel scria în 1925, la puțin timp după înscăunarea lui Nectarie Cotlarciuc în scaunul mitropolitan din Cernăuți, savantul teolog Romulus Cândea, „întrezărind astfel o perspectivă de un deceniu și ceva de prosperare a bisericii bucovinene, sub un chiriarh vrednic și înțelept, de o benefică chemare dumnezeiască”. Într-adevăr, ținând cont de situația politică, culturală, economică în care se afla
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
și ale părintelui Dr. V. Gheorghiu, decanul Facultății de Teologie după care au plecat toți la Universitate. Aici s-a ținut ședința festivă jubiliară, nu înainte de a se prezenta darurile și omagiile. Printre altele, mitropolitul Nectarie s-a adresat studenților teologi, spunându-le că înaintașii lor, fiind chiar sub stăpânire străină, și-au croit calea și au primit îndrumarea pentru conducerea Bisericii în spirit ortodox român; cu atât mai mult trebuie să facă aceasta studenții teologi de astăzi, care trăiesc o
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Nectarie s-a adresat studenților teologi, spunându-le că înaintașii lor, fiind chiar sub stăpânire străină, și-au croit calea și au primit îndrumarea pentru conducerea Bisericii în spirit ortodox român; cu atât mai mult trebuie să facă aceasta studenții teologi de astăzi, care trăiesc o viață liberă, într-un stat liber român, cu biserici zidite și fundate de mari voievozi. Inscripția de pe soclul crucii sfințite de mitropolitul Nectarie la Biserica „Sfântul Gheorghe”, din Mirăuți, Suceava, are următorul conținut: „Această sf.
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
activității sale. Astfel, la 30 ianuarie 1934, s-a sărbătorit cu mare cuviință hramul bisericii seminariale, în cadrul Liturghiei, opt studenți primind demnitatea clericală de citeți. La predica de după Liturghie, mitropolitul a vorbit despre vrednicia Sfinților trei Ierarhi, îndemnând pe studenții teologi „să urmeze învățăturilor pline de jertfă, umilință și credință ce se resfiră din viața acelor îndrumători ai creștinătății”. În același an, pe 29 iunie, Mitropolitul Nectarie a făcut o sfințire la biserica din Cornuluncii - Stănilești, vizitând înainte bisericile din Lucăcești
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
de publicații în limba germană: Wochenschrift für homilestiche Wiessenschaft, Zeitchrift für Kirkenrecht, Arhiv für Kirkenrecht, Deutsche Zeitchrift für Kirkenrecht etc. Operele lui sunt menționate în Bibliografia românească modernă, în dicționarul de Personalități bucovinene a lui Emil Satco și în Dicționarul Teologilor Români al lui Păcurariu, în Indicele general al revistei „Candela”, precum și la toți biografii lui. Înclinația spre scris a avut-o tânărul Nicolae încă din timpul studenției, când a fost colaborator al cunoscutului folclorist S. Fl. Marian, în sensul că
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
probe decisive de ordin istoric sau filologic. Literatura mi se pare un registru mult mai frecventabil și mai cinstit în acest sens. Dacă nu s-ar pretinde manual de istorie, Da Vinci Code ar putea fi un pretext stimulativ pentru teologi și nu numai. Am pus între paranteze cu bună știință evoluția figurii Magdalenei prin pictură în imaginarul occidental: de la „păcătoasa pocăită” la sex symbol-ul modern și suprarealist. Erotizarea personajului se datorează în primul rând evoluției subiectului în pictură, desacralizării treptate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
finissante! ș...ț Judas est l’être le plus seul dans l’histoire du christianisme. (E.M. Cioran, Précis de décompositon) Publicarea Evangheliei lui Iuda a redeschis, pătimaș, am spune, dosarul „ucenicului pierdut” al lui Isus. Ziariști, istorici, scriitori și, desigur, teologi au ieșit la scenă deschisă, aprobând sau condamnând, confirmând sau infirmând, într-un cuvânt, creând un vălmășag de nedescris, a cărui țintă a fost deja atinsă: transformarea traducerii unui text din secolul al IV-lea într-un bestseller mondial în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de Taină, mai precis la prima liturghie din istoria Bisericii? Apoi, din ce cauză Iuda L-a predat pe Isus Sinedriului? În fine, de ce a fost necesară trădarea pentru economia mântuirii? Sunt interogații care-i vor obseda nu doar pe teologi de-a lungul secolelor, dar asupra cărora vor reveni și importanți scriitori, precum Papini, Borges, Mario Brelich etc. Secole de-a rândul, participarea lui Iuda la Cina de Taină și împărtășirea sa cu trupul și sângele Domnului a provocat oroare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lungul secolelor, dar asupra cărora vor reveni și importanți scriitori, precum Papini, Borges, Mario Brelich etc. Secole de-a rândul, participarea lui Iuda la Cina de Taină și împărtășirea sa cu trupul și sângele Domnului a provocat oroare în lumea teologilor creștini. Oroare stârnită de faptul că, încă din momentul întemeierii, banchetul pascal va fi fost întinat de prezența unui trădător. Aici mă declar întru totul de acord cu poziția lui Klauck. De vreme ce grupul celor doisprezece s-a constituit din timpul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Fabricius și până astăzi s-au făcut pași enormi în editarea, comentarea, înțelegerea cinstită, nepartizană a apocrifelor creștine 70. Cazul României este, ca de obicei, mai special. Pe de o parte, întâlnim o mefiență cronică față de acest corpus literar din partea teologilor, a așa-zișilor „creștini adevărați”, a zelatorilor „ortodoxiei pure”, a păzitorilor „tradiției nealterate”. Pentru aceștia, nu mai încape vorbă, cuvântul „apocrif” miroase a pucioasă și nu-și are locul în vocabularul pravoslavnic. Dacă te ocupi, în România ortodoxistă, de apocrife
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
primește speranță după speranță, încă puțin, încă puțin, prin sila buzelor, printr-o limbă străină”. Amândouă versiuni par poeme suprarealiste. Dar, pentru Origen, obscuritățile de ordin lingvistic au sensul lor, trimit către adevăruri de ordin teologic sau mistic. Nu întâmplător teologul alexandrin își începe scrisoarea către prietenii săi, Ambrozie și Prototet (amenințați cu moartea martirică), cu fragmentul din Isaia (versiunea greacă). Pentru el, pasajul acesta atât de „absurd” trimite la Prima epistolă către corinteni a lui Pavel (capitolul 3,1 sq
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la tradiția patristică a Bisericii. (apărut în România literară nr. 10-11/2004) 8. Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice*tc "8. Dumitru Stăniloae, afinitățile Și idiosincraziile sale patristice* " I Dumitru Stăniloae (1903-1993) face parte, incontestabil, din acea pleiadă de teologi prestigioși al căror renume nu încetează să sporească nici după moarte. I-au fost consacrate numeroase lucrări, începând cu volumul omagial apărut în anul 1993, Persoană și comuniune, coordonat de Ioan I. Ică Jr., și până la volumul colectiv Dumitru Stăniloae
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
soluții la Părinți. ș...ț și sunt convins că există o unitate organică între gândirea patristică și aceea care trebuie să aducă răspunsuri la problemele de astăzi. Gândirea Părinților este într-adevăr nemuritoare 177. Din tinerețe și până la moartea sa, teologul român avea să petreacă mii și mii de ore în tovărășia Părinților. La început, între anii 1930-1940, abordarea sa e mai științifică, ba chiar aproape impersonală. El își înzestrează fiecare traducere cu o introducere (prefață) solidă, adăugând notele filologice și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
științifice fiind înlocuite printr-un autentic dialog pe picior de egalitate cu Părinții. Notele pe care Stăniloae le redactează pentru Ambigua lui Maxim Mărturisitorul, pentru diferiți autori din Filocalie, pentru operele lui Pseudo-Dionisie Areopagitul sau pentru Imnele lui Simeon Noul Teolog au puțin de-a face cu notele unei ediții științifice cu care ne-au obișnuit cercetătorii de specialitate occidentali. Este vorba mai degrabă despre scolii teologice, menite nu numai să limpezească textul patristic, dar și să-i insufle o nouă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Adevărului divin. Lui Bielawski îi revine meritul de a fi atras atenția nu numai asupra descoperirii Dogmaticii lui Cristos Androutsos (1867-1935), ci și a altor trei maeștri despre care nimeni nu amintise mai înainte. Este vorba despre Zikos Rosis (1838-1933), teolog format în universitățile germane, a cărui perspectivă deopotrivă istorică și patristică asupra teologiei ar fi putut să-l cucerească pe tânărul român 179; Grigore Papamihail (1874-1956), profesor de teologie fundamentală și autor al uneia dintre primele monografii moderne despre Palamas
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la Universitatea din București în 1935-1936, care se prezintă ca o lucrare matură, cu multe interpretări originale. Profesorul se referă pe larg la învățăturile lui Pseudo-Dionisie, Ioan Climax, Grigore Palamas („eroii” și modelele lui Stăniloae), fără să lase deoparte marii teologi ai primelor secole, precum Origen, Capadocienii, Evagrie și marii mistici germani Eckhart și Tauler. Crainic era, de asemenea, la curent cu lucrările lui Papamihail despre Filocalie și cu cele ale lui Irénée Hausherr, pe care îi citează admirativ. Rolul său
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dar înnoirile sale nu sunt altceva decât o surpare a zăgazurilor care țineau teologia noastră închisă dinspre fluviul bogat și viu al Tradiției. Prin charisma, inteligența și talentul său pedagogic, Crainic și-a pus amprenta asupra mai multor generații de teologi români. Articolele sale din Gândirea, precise și totodată elegante, erau căutate cu interes de un public larg, format nu numai din preoți și călugări, ci și din laici (Crainic însuși fiind un laic). Așadar, aș spune că, dacă succesul Filocaliei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]