5,413 matches
-
președintele Asociației moldo-letone din Riga. Sesizez o concurență între Maria Briedis, fosta președintă al Asociației, și noul ei lider. Încerc să-i abat de la această inutilă confruntare a orgoliilor. Pe punte se declanșează o mare forfotă... în jurul mâncării. Înghesuiala e teribilă. Te strecori cu blidul printre alții, înfometați ca și tine, căci de dimineață, de la micul dejun, n-ai mai pus nimic în gură. Oferta e bogată: salate, friptură, sosuri de mai multe feluri, bere, vin, desert. Încăperea de dedesubt e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
într-un departament al Armatei pe timpul Uniunii Sovietice, eram în Angola și, acolo am avut de suferit de pe urma exploziei unei mine. Reîntors la Baku la sfârșitul anilor ’80, un timp am stat fără lucru, pentru că țara mea traversa o perioadă teribilă: războiul din Karabah cu toate consecințele lui dezastruoase, între care cei peste un milion de refugiați... În 1989, când aveam doar 30 de ani, am fost ales secretar al Uniunii Scriitorilor din Azerbaidjan. M-am decis că scriu romane polițiste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și o povară. Este o chestiune de optică sau de esență? - În Kaliningrad, mi s-a adresat cea mai aiuritoare întrebare pe care mi-a fost dat s-o aud vreodată: „Pentru ce-am avea nevoie de libertate?”. Această întrebare teribilă mai reverberează încă în mintea mea. Eu aș putea să-mi imaginez că această frază poate fi rostită doar de cineva care s-a născut și a crescut sub stricta supraveghere a stăpânului și deodată a devenit liber. Aceasta este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
german. Am călătorit prin toată țara, împreună cu el. La un moment dat, am ajuns într-o frumoasă zonă geotermală în apropiere de Reykjavik. Am stat acolo o oră. Două zile mai târziu, în acel loc s-a produs o explozie teribilă, care a ras pur și simplu de pe suprafața pământului o casă din apropiere, pulverizând-o în mii de bucăți. Această întâmplare înfricoșătoare m-a cam pus pe gânduri și m-a determinat să nu mai merg atât de ușor în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
judecă comunismul românesc, se emit judecăți generale, cam de-a valma, confundându-se perioadele (dejismul și ceaușismulă, ajungându-se la un curios proces de inversare a responsabilităților, Dej și acoliții săi, marii criminali ai stalinismului și post-stalinismului, creatori ai pușcăriilor teribile de la Sighet, Aiud și Pitești, exterminatorii elitei culturale, politice, economice și sătești, sunt „uitați”, șterși sau „acoperiți” de figura „vampirului de Ceaușescu”. Dej, Pauker, Luca și ai lor au arestat și împușcat zeci și zeci de mii de inși, din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
că trăiam, atunci, îmi dau cont acum într-o lume „falsă”, deoarece dacă aș fi intrat cu un deceniu mai devreme în „lumea reală”, uzura mea existențială ar fi început cu mult mai devreme! Uzura, mai ales a acelor ani teribili, când, pentru firi ca a mea și a altor câtorva, toate criteriile erau răsturnate, pervertite cu un cinism aprins, „revoluționar”, când „istoria” ne evacuase, ne „dăduseră afară”, pe mine și pe acei din clasa burgheză sau chiaburească ce se încăpățânau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și optica criticii! - a fost iute amendată prin explozia suprarealismului românesc. Dacă comparăm textele în proză ale anilor ’20 - i-am înșirat parțial mai sus! - și cele ale unui Urmuz, Tzara, Sașa Pană, Blecher și alții, constatăm iute o discrepanță teribilă între două vârste ale dezvoltării genului, de parcă „unii actanți” nu mai aveau răbdare ca „genul” să-și urmeze și satisfacă etapele firești, organice, și au „sărit” pur și simplu peste un secol de evoluție a tehnicii romanești, așa cum s-a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Astfel că Oglinzile carnivore a rămas până azi neterminat și nu am aflat nici eu însumi prin ce aventuri mărunte, ciudate și traumatizante, dar într-un fel miraculoase, urma să mai treacă Herbert, cel care la 10 ani „suferea de teribila boală a eternilor puberi - plictiseala”! După apariția romanului, „spaima” mea nu a încetat; primele două cronici, apărute în publicații de mare tiraj - Flacăra și Informația Bucureștiului, au fost net negative. Apoi, explozia: Contemporanul - N. Manolescu, Gazeta literară - Lucian Raicu și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fost în țară, sub comuniști, chiar dacă era pentru a asista la înmormântarea unui părinte, cei mai „curați” erau, evident, aceia cu care refuzau „orice contact” cu cei „amestecați în ciorba roșie”, cu orice pas pe solul blestemat! Astfel, Suspiciunea, această teribilă molimă a sistemelor extremiste și criminale, naziste sau comuniste, a invadat și emigrațiile, mai ales cea românească... o spun francezii înșiși, uimiți de discordiile din sânul comunității românești și nu vreau, pe această pagină, să-i trivializez atenția și memoria
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trebuit, cei mai mulți dintre ei, sute și sute de mii, să se adapteze! Omul - secolul trecut a demonstrat-o cu o forță inimaginabilă pentru locuitorii altor secole! - se poate adapta nu numai unei tiranii, ci și, cum a arătat-o experiența teribilă, infernală a lagărelor naziste și staliniste, unor condiții de existență aproape absurde. Dacă nu absurde de-a dreptul... Factorul „timp” este, mai ales, decisiv; dacă un om sau o colectivitate pot rezista - și chiar lupta, în varii forme, de la împotrivirea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
după acesta!”, a pornit, în Occident mai ales, un val de scepticism și de „aer de înmormântare” a acestui gen pe care însă se sprijină întregul edificiu al literaturii. „Aer” și zeflemele ajutate și de „victoriile” suprarealismului, care, din „copilul teribil și ironizat” la începutul secolului XX, a devenit tot mai mult „noul tiran al literelor”, nesuportând în afara sa și a artei sale nici un alt tip, nici o altă modaliate de creație în proză. Dar despre acestea și altele în legătură cu prezentul și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nefericit! Nu ignor faptul că au existat în literele noastre moderne destule destine și autori nefericiți realmente și curajoși în soarta lor ingrată. De la Macedonski, stângaciul, până la Holban, neînțeles, sau Blecher, țintuit la pat și omorât tânăr de o boală teribilă!... Dar... m-a apărat, poate, de „chinurile nefericirii” - care, bine „pozate”, fac bine și întregesc, uneori, chipul artistului pentru „lumea din afară”! - o anume inconștiență, în tinerețe, ca și vitalitatea mea, ce pe nu puțini i-a deconcertat - ca o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
împrumut, în țară și apoi în străinătate, da, mi-am regretat gestul curajos și „iresponsabil” de a-mi „distruge cariera socială”, de a mă afunda încă o dată dacă nu în „mlaștinile visătoare” ale anonimatului de dinainte de debut, în cele, altfel teribile, ale marginalității politice și culturale. După ce „gustasem” din plăcerile și privilegiile unui scriitor acceptat, glorios chiar, eu, un ins defel făcut pentru singurătate socială, pentru „neînțelegerea” de orice fel! O arată tipul meu de debut, nevoia de prieteni, de grup
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al unei psihologii antiromantice, de parcă Cioran ar fi vrut să se opună spiritului unificator al unui Eminescu, singularizându-se printr-un refuz al originii, el, fiu de popă din mărginimea Sibiului, ieșit din pulpana atâtor mărunți intelectuali ai satelor, luptători teribili nu numai pentru credință, dar și pentru națiune, pentru viitoarea națiune! Un sat de la poalele Făgărașului care a dat două spirite strident opuse: pe Goga și pe Cioran! Nici la Goga lamentațiile „etnice” nu exprimă „numai” dorul de unire cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de puțin” chiar decât acea luptă pentru simpla supraviețuire din primul deceniu stalinist, ’48-’58, probabil cea mai neagră, mai barbară parte a istoriei românești din ultima jumătate de mileniu! Iată, era și aceasta o „ultimă formă a adaptării”, mai teribilă, mai degradantă, mai monstruoasă în esența ei decât frica animalică de tortură, foame, singurătate în fundul unei pușcării și nu știu ce s-ar mai fi întâmplat cu noi, ce noapte a spiritului și a ființei ne-ar fi așteptat dacă nu venea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o sută de ani. Nenorocirea provine din încălecătura a două cronologii decalate, a Apusului și a Levantului: asimilarea urgiei Shoah de către conștiința europeană coincizând cu începutul insurecțiilor contra puterilor coloniale din anii 1950: încrucișarea ritmurilor istorice purta în pântece o teribilă misfit*. Dar cine-și poate alege data nașterii? Dacă acest stat-națiune a fost conceput de intelect, Holocaustul este acela care l-a adus pe lume. Nu e vorba de o grefă colonială ca celelalte. Cele două mari genocide din secolul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
trudă" căutări și angajare totală: "Flaubert lucra ani și ani la romanele lui; Caragiale și Vlahuță țineau pe pupitru bucățile lor pentru un cuvânt ori o întorsătură de frază. Boileau, pe care-l recitam în liceu, ne dădea un precept teribil în chestie de vers: Polissez-le sans cesse et le repolissez... Ași! acestea sunt metode învechite, anterioare marii revoluții literare. Căci s-a produs și o mare revoluție literară. Înainte vreme, un scriitor, ca să fie scriitor, trebuia să învețe serios gramatică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
astăzi nu mai e nevoie de ele. Această mare descoperire se zice că se datorește în mare parte unui compatriot al nostru, Tristan Tzara, care s-a dus cu ea la Paris, a brevetat-o și a avut un succes teribil. După el, au venit André Breton și alții, franțuji, nemți și americani care au perfecționat metodele și au aprofundat descoperirea și revoluția"... (Jurnal, 1927) II A vedea în Sadoveanu doar un arhaizant, un îndatorat marilor cronicari și cărților populare, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să-i tremure de patimă mânile așa de tare în asemenea împrejurări. E drept că și întăia oară văd un popă jucând pocher. Unul din cei ce jucau, maiorul Calmuschi, o adormită și lâncedă figură de calmuc avea un ghinion teribil. Într-un ceas nu i-a venit o singură carte. Și zicea la fiecare joc: pas! cu o impasibilitate grozavă, parcă-i venea să doarmă, și ași fi crezut că doarme chiar dacă nu se prefăcea că vrea să fluere, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
foarte îngust, luntrașii mână bărcile sprijinind lopețile în maluri. Încep țânțarii. După multă vreme intrăm în lacul Dranov, unde bărci românești pescuesc cu năvoadele. Înserează. Intrăm pe gârla largă a Dranovului. Ajungem seara la cherhanale, aproape de intrarea Razelmului. Țânțarii sunt teribili dușmani în aceste meleaguri. Stau oamenii la foc povestind. Dorm supt polog, afară. Într-un târziu lumina lunii se tamisează prin pânza albă și subțire. 25 Iulie Dimineața vedem Razelmul. Pornim apoi îndărăt. Sălașuri improvizate de păscari. Câteva boarfe trântite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aici? Trăiți, domnule general, am venit să cumpărăm niște țuică. Atunci luați repede ce aveți de luat și ștergeți-o, să nu vă prindă ofițerii c-o pățiți. Convorbire, eri, între generalul Prezan și soldați în tabăra de la Zimnicea, după teribila ploaie pe care am avut-o la trecerea podului. Vreți vin? Am să hotărăsc să vi se dee vin în fiecare zi. Mai bine, domnule general, de 20 de bani rum... Ei, dar de mâncare, de apă, ce spuneți voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de vaci, rechiziționate cu forța în jur... Ofițerilor din laptele acestor vaci nu le dădea nici o picătură. Trupa a osândit-o toată vremea să doarmă pe pământul gol, fără pae. Asupra pânii stricate care venea din urmă arăta o nepăsare teribilă cașicum ar fi voit să spuie că țopârlanul, dacă n-are pâne, să mânânce cozonac. Grâul necojit și nebătut la piuă, care a produs enterita, pe dânsul l-a lăsat nepăsător și rece. Doctorul, care a îndrăznit să facă această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Iorgu Voinea; se stabilește ușor un fel de prietinie între el și bătrâni. Matei a vorbit cu Maria și despre Vasilică Popazu... Apoi în noaptea de înviere când se întoarce pribeagul vine izbucnirea bătrânului înpotriva lui Vasilică Popazu. O izbucnire teribilă, în care caută să demaște și să umilească pe acest Tartufe. Dar mânia bătrânului se întinde și asupra maiorului, ș-atuncea se hotărăște bătrânul să ee la țară pe Maria și pe Panaite nenorocitul. Viața la țară. O vizită la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o proprietate unde s-a schimbat stăpânul. Deci el se consideră temeiul locului, și oamenii noi sunt trecători. El e stăpânul adevărat. Asta se lămurește mai bine în mintea lui, când se îmbată. Deci într-un rând, într-o stare teribilă de beție, se înfățișează la haziaica și-i spune hotărât că el vra să curme odată orice fel de așteptare și încurcătură. Vra să știe ce rost are el aici și ce i se cuvine. Asta acuma, pe loc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Nici copilași? Nici. Atuncea dormi singură? Și nu ți-i frică? Sărbătoare națională într-o reședință de plasă (Bivolari) cu discurs și procesiune în care cântă doi lăutari vioară și cobză și subprefectul primește grav felicitările preotului. Băieți de ovrei teribili și entuziaști. Spectacol ridicol și grimasant, pe când, de pildă, capra și plugușorul se desvoltă măreț și epic în aceleași locuri. La un accident răsturnare de trăsură soția se scoală din șanțul șoselei, prinde în brațe pe bărbatu-său Georges și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]