5,360 matches
-
negau valoarea simbolică a miturilor, sau, dacă o recunoșteau cum procedează Strauss, de pildă -, aceasta nu era decît pentru a le aduce la nivelul produselor unei reverii vagi a sufletului primitiv și nu pentru a le considera drept purtătoarele unei terminologii enigmatice la prima vedere, dar foarte precisă în sensul ei ascuns și a cărei semnificație avea să fie scoasă în evidență prin intermediul analizei. Oricît de meritorie ar fi intenția acestor autori, rezultatele lor adesea foarte apreciate din punct de vedere
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
imaginații patologice, o iluzie pesudo-consolatoare? Luarea unei poziții față de concepțiile freudiene asupra funcționării intime a psihicului și chiar menționarea criticii sale la adresa imaginii lui, "Dumnezeu" nu ar avea aici o importanță majoră dacă în paginile următoare nu ar fi folosită terminologia ei, "refulare-sublimare", ceea ce ne obligă să atragem atenția asupra faptului că semnificația acestor termeni indispensabili descrierii dinamismului psihic este radical răsturnată. Aceasta datorită faptului că refularea și sublimarea se referă la raportul dinamic dintre cele două instanțe extra-conștiente (subconștientul și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mai logic și mai exact? O asemenea perspectivă poate părea seducătoare pentru unele spirite, dar poate fi respingătoare pentru altele: firește, ceea ce este seducător nu este întotdeauna adevărat, dat nici ceea ce este respingător nu este întotdeauna fals. Din moment ci terminologia simbolistică a miturilor vorbește despre divinități și despre sufletul omenesc, despre raportul dintre primele și acesta din urmă (despre răsplată și pedeapsă) este important să înțelegem veritabilul sens psihologic îl acestei simbolizări metafizice și al moralei comune tuturor miturilor. Investigația
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ea se trasformă în mitologii. Spiritualizarea-sublimarea și inversul ei, perversiunea psihică, constituie întregul conținut al vieții psihice, motivația-reacția în ansamblul ei, funcționarea psihicului, pe care trebuie să le studieze o psihologie științifică a motivației. Traducerea detaliată a limbajului simbolic în terminologie psihologică descoperă că, pe lîngă simbolistica metafizică (Dumnezeu Creatorul), mitologiile conțin și o simbolistică cu deschidere etică. Din punct de vedere psihologic, valorile etice și nonvalorile constituie intenții motivante supraconștient și subconștient imanente, fondate pe legile armoniei și ale dizarmoniei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
intuiției. 5) ERA MITICĂ ȘI ISTORIA VIEȚII CULTURILOR Aceste cîteva ilustrări vor putea face să fie întrevăzută natura viziunii mitice și a deschiderii ei în cadrul istoriei generale a vieții umane. Mitul este o psihologie intimă care se exprimă cu ajutorul unei terminologii simbolice. Legalitatea misterioasă, principiu al existenței umane și preumane, este reprezentată de divinitatea supremă. Este important să știm că adevărul esențial nu se află numai în monoteism, putînd fi găsit deja în politeism. Principiul etic, elanul armonizării impus de spiritul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
drept realități, uzajul le-a conferit acestor termeni o semnificație eronată, devenită persistentă și amenințînd să se infiltreze în însuși efortul de rectificare și să-l deranjeze. Dată fiind imposibilitatea de a combate acest pericol al confuziei prin introducerea unei terminologii noi, va fi inevitabil să prevenim tot timpul acest pericol, chiar cu riscul de a da impresia că ne pretăm la repetări. Pentru animism, precursor al epocii mitice, TEMELIA BIO-PSIHICĂ, ce caracterizează simbolismul mitic relația esențial evolutivă și mutativă dintre
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbol, ca să demonstrăm că acesta include, ca și toate celelalte simboluri, o referire secretă la funcționarea motivantă intimă a vieții psihice. La prima vedere, pare evident că de vreme ce simbolismul "încarnării spiritului divin în om" are un sens ascuns, exprimat în terminologie psihologică acest sens nu ar putea fi decît încarnarea în om a sensului evolutiv: (armonia), împlinire datorată elanului autentic al unui om exemplar capabil să învingă slăbiciunea adamică (tentația vanității); suprema forță spiritualizantă a cărei realizare este reprezentată de simbolul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
teoretic, prin atribuirea unor calități pure, așa cum procedează filosofia. Sîntem tentați să credem că filosofia ne oferă definiția imaginii concrete a teologiilor. în realitate, cele două forme de expresie se situează pe același plan de înțelegere greșită a simbolisticii. Totuși, terminologia filosofică este de multe ori mai aproape de adevăr. Atributele cu care este înzestrată divinitatea constituie și ele imaginații antropomorfe. Dar acestea sînt imagini conceptualizate, însuși Dumnezeu fiind considerat drept un concept abstract, fără să se țină seama de faptul că
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Suflet" nu le corespunde nici o realitate tangibilă, imortalitatea nu există în nici un mod. Constatarea aceasta nu se bazează pe o speculație oarecare. Din contra, ea elimină orice speculație, decurgînd în mod necesar din constatarea existenței unui limbaj simbolic a cărui terminologie este comună tuturor mitologiilor, viselor nocturne și textelor biblice. Discuțiile destinate stabilirii faptului dacă Dumnezeu și Sufletul există cu adevărat se referă la problema esențială a existenței în general și a sensului vieții umane în particular. Aceste discuții adeseori opuse
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în mare parte faptului că fenomenul intrapsihic, deliberarea, este ascuns conștientizării de anatema aruncată asupra introspecției. Datorită faptului că tentațiile subconștiente participă la deliberarea introspectivă, introspecția capătă cu ușurință o tentă morbidă. Contrariul libertății nu este determinarea, ci obsesia subconștientă (terminologie utilizată în psihiatrie pentru un anumit tip de nevroză, folosită aici pentru ansamblul deformărilor psihopatice). Toate manifestările subconștiente conțin elementul obsedant al exaltării imaginative a dorințelor, care, refulate (nervozitatea) sau realizate obsesiv (banalizarea), nu încetează să-și exercite puterea de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
procesul artificializării. Prin urmare, interstițializarea dintre artificial și natural constituie, în contextele tehnologiilor digitale, concretizarea tendinței de valorificare a experiențelor artificiale sau tehnologice drept experiențe naturale, nemediate, ceea ce, la o extremă, poate însemna într-adevăr denaturare și „efect” hiperreal, în terminologie baudrillardiană. În special prin tehnicile simulării cibernetice, naturalizarea artificiului sau a artefactului se desprinde de accepții precedente ale artificialului precum falsitatea sau disimularea, configurând noi teritorii ale corporealității, ca natura asistată de calculator sau viața artificială (vezi mai josă. Întretăierile
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mimetică și pragmatică (nesemanticăă a inteligenței umane, perspectivă continuată în numeroase discursuri și practici ale analogiei ordinator-sistem nervos, de la compararea componentei de stocare a informației în ordinator cu organul memoriei până la metafora creierului artificial. Printre primii cercetători care au diseminat terminologia neurologică în discursul cibernetic se numără matematicianul John von Neumann prin crearea unor automate autoreproductive. Domeniul inteligenței artificiale dorește în genere să înregistreze modurile în care înțelesurile conceptelor de minte, conștiință, experiență, rațiune, cunoaștere, creativitate, etică se modifică grație inventării
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
reprezentării, sau, mai bine zis, al simulării. Corpului i se aplică diverse tratamente artistice, fie pentru a demonta clișeul imaginii, fie pentru a face tangibilă irealitatea bazelor de date, fie pentru a intra în paradigma globală a „videologiei”, ca să folosim terminologia lui Manolescu (2003Ă. Mai degrabă decât să fie reprezentat, trupul este construit la interfață, este simulat atât ca interioritate, cât și ca exterioritate, atât ca întreg, cât și ca părți-organe destructurate. Prin urmare, numeroși artiști încearcă să adreseze modul de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
își schimbă înțelesul și funcționarea în raport cu contextul istoric și geografic, cu practicile privirii și cu dimensiunile puterii. Parafrazându-l pe Foucault, se poate considera că trupul/chipul artistei este autodocilizat, autoreglat să corespundă anumitor tipare culturale. În același timp, în terminologia studiilor culturale, „împrumuturile” din istoria artei sunt practici opoziționale care rezistă forțelor social-politice dominante. Reconfigurările trupului artistei se asamblează și în cheie feministă, deoarece idealurile estetice construite de lumea masculină în legătură cu feminitatea sunt respinse. De pildă, în „Self-Hybridations” (1998-2002Ă, artista
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
patologiile și cu disfuncțiile mașinii, de la greșelile sau accidentele de programare la virușii electronici. Pentru criticul francez, sofisticarea protezelor și a interfețelor digitale crește proporțional cu pierderea umanității, a metodelor de apărare și de conservare specifice trupului și minții naturale. Terminologia și imaginarul din științele naturale și din medicină este, de data aceasta, preluat în tehnocultură cu semnul „regimului nocturn”. Filosoful reciclează discursul științelor naturii în dimensiuni care se întorc împotriva împreunării dintre aceste științe și hipertehnologiile prezentului. În acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a începe în momentul ubicuizării realității virtuale, când identitatea și alteritatea se rezumă la simulacru, iar trupul la un mediu al multiplicării și al reproducerii artificiale: specia umană se vede prinsă între imaginea unei fosile și iconul unei clone. În terminologia favorită a filosofului francez, subiectul spațiului virtual, având o memorie obeză, suprasaturată de informație și obscenă în expunerea acesteia, indiferentă și lipsită de aspirație, hipnotică și simulată, este transparentizat, evaporându-se simultan cu sfârșitul istoriei și al realității. În același
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
percepție, ambele virtuale: percepția condiției virtuale mijlocește dezvoltarea tehnologiilor virtuale, pe când tehnologiile însele facilitează percepția. Această dependență mutuală, ontologic-cognitivă, nu rămâne fără multiple problematici sociale, morale, politice. Teoreticiana discută problematica subiectivității dispersate în circuitul cibernetic sub forma informației materializate în terminologie ideologizată etic: „Din ce în ce mai mult, întrebarea nu este dacă vom deveni postumani, pentru că postumanitatea este deja aici. Mai degrabă, întrebarea este ce fel de postumani vom fi” (Hayles, 1999, p. 246Ă. Ceea ce primează nu este faptul că subiectul este deja postuman
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în timpul intensiv și favorizează, prin surpriză, neașteptatul și neatenția (Virilio, 1992, p. 152Ă. Ceea ce pentru Deleuze și Guattari reprezintă nomadism, ca strategie opusă sedendarismului, pentru Virilio reprezintă dezorientare și dispariție, ca alternative nefaste la strategiile orientării și ale apariției. În terminologia favorită a urbanistului se trage alarma în privința „industrializării non-privirii”, operațiune rezultată în urma producerii de „viziune fără privire”, imaginea electrooptică nefiind pentru ordinator decât o serie de impulsuri codate. Perceptronul (un tip de rețea neurală artificială inventată în 1957 de către Frank
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
videografice, proteza percepției automate va funcționa ca un fel de imaginar mașinic din care noi vom fi de data aceasta în mod total excluși (Virilio, 1992, p. 126Ă. Într-un sens restrictiv, „mașina viziunii” corespunde, din perspectiva universalizării, „mașinii-univers” în terminologia lui Lévy (1987Ă. Pentru acesta din urmă, informatica echivalează cu propulsarea unei tehnologii intelectuale prin care se conturează un anumit mod de percepție. „Mașina universală” determină emergența unei anumite viziuni asupra lumii care propune calculabilitatea întregului univers. În cadrul acesteia, imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
este arheologizat în perspectiva mașinistă, iar „dorința” mașinică se subsumează unui control social sub egida sistemului om-mașină. Deleuze și Guattari nu fac decât să ia pulsul unei culturi tehnologice fundamentate într-un spațiu în care umanul nu este exprimat în terminologie umanistă, ci ca o condiție de posibilitate a tehnologismului. Diacronic, interacțiunea om-mașină în direcția mecanologiei a fost resimțită ca o amenințare la adresa umanismului începând mai ales cu perspectiva carteziană a omului-ceasornic din cadrul epocii mecanizării. Tehnologismul sau mașinismul continuă să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
natural și cu cel computațional, care tind să coincidă și să se infinitizeze în procesualizarea realității virtuale. Mutațiile subiective „procesate” de computere în mod autosuficient creează singularități care-și poartă propriul referent procesual ca pe o marcă a emancipării. În terminologia lui Deleuze și Guattari, pretențiile inteligenței artificiale presupun „dorința” mașinilor de a se insera în uman, „inconștientul” lor fiind cuplat binar, însă „tânjind” după deteritorializare mașinistă. În congruență cu această a treia perioadă istorică, „era computerizării planetare” (Guattari, 1989Ă, se
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
pe de o parte încorporarea în structuri ale disciplinei și ale controlului de tip militar, iar pe de altă parte rezistența subversivă și opoziția la această încorporare prin preluarea puterii. Se pare că cyberfeminismul utilizează însele armele tehnologismului capitalist (de la terminologie și discurs la practici existențiale și culturaleă pentru ca, după momentul încorporării, să întoarcă armele înspre structurile însele ale puterii. Fețele puterii sunt însă multiple în spațiul tehnologiei virtuale: de la tentativele de cenzurare a Internetului de guvernul chinez, dar și de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
25 de definiții diferite), datele publicate erau confuze, nu puteau fi comparate și prin urmare aveau valoare clinică limitată [53]. În 2005, International Study Group on Pancreatic Fistula (ISGPF) a elaborat o definiție unanim acceptată care facilitează diagnosticul și uniformizează terminologia. Conform ISGPF [54], prezența pe tuburile de dren (montate intra sau postoperator), începând cu ziua 3 postoperator, a unui lichid de drenaj cu un nivel al amilazelor mai mare de trei ori decât valoarea amilazelor serice este considerată fistulă pancreatică
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
faptului că „Labiș năzuia să realizeze o monografie artistică a unui sat de munte, după exemplul lui Goga.” Alături de termeni populari, întâlnim în poezia lui Labiș un număr mare de neologisme. Poetul se lasă ispitit de sonoritatea termenilor străini, de terminologia nouă privind tehnica, știința, viața culturală. Cu sens propriu sau metaforic, poetul întrebuințează din domeniul tehnicii cuvinte proprii mai multor sfere: Din anatomie: sânge, arteră, bolnav, pupilă, craniu, bronhii: „Îmi era milă. Mila îmi aducea Mângâietoare lacrimi pe pupile.” (Frământare
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
sângelui” de profesorul Alexandru Pop. Capitolul cu chirurgia vaselor a conferențiarului Borza a ieșit de la cenzură și cea a conferențiarului Jovin asupra radiodiagnosticului și radioterapiei este gata” [30]. Se cuvine să mai menționăm remarca ce o face profesorul Iacobovici în legătură cu terminologia medicală: „... limba noastră este în plină transformare, terminologia noastră medicală nu este bine stabilită. Să citez la întâmplare un cuvânt - de pildă stomac. Unii pronunță și scriu stomah, alții stomac și alții scriu stomach. Pentru a putea scrie corect, am
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]