5,369 matches
-
parte a vieții lui Franz Weyergraf fusese consacrată sfaturilor date cuplurilor. François Își amintea de capitole intitulate astfel: „Logodnica mediatoare“, „Un singur trup“, „Fidelitatea trupurilor“, Își aducea aminte de pagini pe care le citea ca și cum tatăl lui, prin mijlocirea rîndurilor tipărite și de dincolo de moarte, continua să-l dezaprobe, opunînd conduitei lui libertine un soi de dogmă conjugală de care François Își putea bate joc, dar căreia Îi datora totuși viața. Erotismul În cărțile tatălui lui! Plăcerea sexuală În opera unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Parcă altfel glăsuia cînd era vorba de a străluci În fața echipei de reprezentanți care aveau să spună numai lucruri bune despre el tuturor librarilor francofoniei! Dacă stăteai să-l asculți, nu era un proiect, ci o carte, o carte isprăvită, tipărită, broșată, cu o copertă, și avea chiar și fotografia În culori pe o banderolă roșie! Se credea unul dintre acei Big Five de la Hollywood, pornit să cucerească lista celor mai bune vînzări. Nu Îndrăznesc nici măcar să-l tratez drept ipocrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
trebuie să refacem fiecare pe cont propriu parcursul pe care Înaintașii l-au făcut la rîndul lor. Am descoperit scrisoarea pe masa din sufragerie cînd m-am Întors de la colegiu. Pe verso, se citea limpede: „Expeditor: Albert Camus“, urma adresa tipărită a editurii Gallimard. Am dat fuga să-i arăt tatei scrisoarea. Nu era singurul care primea scrisori de la scriitori celebri. L-am Întrebat: „Ai văzut scrisoarea pe care am primit-o? - Da, da, am văzut-o În corespondența de azi-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care nu citiseră nici măcar un rînd Îi va șoca? Ceea ce mama citise poate pe furiș În septembrie ‘68 - paginile pe care le scrisesem la Cannes - nu avea nimic alarmant și de altfel n-au rămas nici zece rînduri În versiunea tipărită. Patru ani mai tîrziu, scrisesem mai mult de cinci sute de pagini și fiecare din aceste pagini fusese rescrisă de mai multe ori. Le părăseam uneori pe Delphine și pe fete ca să mă duc să mă zăvorăsc Într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu sunt membre ale AACC? Sau cazul comunicatorilor: l’UDA (Uniunea comunicatorilor), reprezentantul lor, nu a semnat nici în ziua de astăzi acordul... 6 Lucrările CFC-ului nu sunt atât de avansate în ceea ce privește utilizarea electronică, cum sunt cele pentru formele tipărite, dar sunt în curs numeroase negocieri pentru ca CFC-ul să poată colecta și distribui drepturile de autor și în acest domeniu. 7 Deși presa franceză se confruntă cu o scădere alarmantă a difuzării, rămâne totuși pe scala mondială, pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
În această lume, În această realitate sublunara În care ne este dat să trăim. Mie - spune Antonesei - nu-mi plac și, deci nu obișnuiesc să spun vorbe mari. Am citit sute, poate chiar mii de ,,tineri poeți”, fie În volume tipărite, fie În reviste, fie În manuscris, Însă, probabil, niciodată n-am avut o atât de fericită Întâlnire - fericită În nefericirea ei! - cu textul unui tânăr autor atât de Împlinit, de rotund, În momentul În care - fortuit - și-a Încheiat lucrul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
bătrâni pereche, din Berkeley, California. Sala de mese e în orice caz mai mare decât cea mai mare sală-restaurant din București. Încerc să mă deslușesc, cum e posibil să întreție atâția oameni de serviciu. O listă imensă de mâncăruri, frumos tipărită și legată imi mărește curiozitatea. Fac pariu cu soția, că nu voi dori ceva ce să nu găsesc. Mi-am pus în gând mușchi de urs și-l găsesc și pe acela spre sfârșitul listei. Pentru a ne ușura alegerea
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
zice că rozaruceenii, chiar dacă existau, erau cu toții niște impostori. Dar, nimic. Imediat ce se ivesc manifestele, pare că toată lumea atâta aștepta. Învățații din toată Europa le scriu rozacruceenilor cu adevărat și, fiindcă nu știu unde să-i găsească, trimit scrisori deschise, opuscule, cărți tipărite. Maier publică imediat În același an o Arcana arcanissima, În care nu-i numește pe rozacruceeni, dar toți sunt convinși că vorbește despre ei și că știe mai mult decât vrea să spună. Unii se laudă, zic că citiseră deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spuse că, În principiu, trebuia să nu aruncăm nimic și să ascultăm pe toată lumea. „Rețineți că cea mai mare parte din manuscrisele astea repetă lucruri care se găsesc la toate chioșcurile de prin gări”, am spus eu. „Autorii, chiar cei tipăriți, se copiază Între ei, unul dă drept mărturie afirmația celuilalt și toți folosesc drept probă decisivă o frază din Iamblihus, ca să zic așa”. „Și ce dacă”? zise Garamond: „Ați vrea să le vindeți cititorilor ceva ce ei nu știu? Cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Doamne ferește, nevoie de un bărbat care să mă ajute să-mi pun ordine În viață. Dar, cumva, de cînd l-am născut pe Tom, responsabilitățile de genul ăsta au trecut pe umerii lui. Acum, plicurile astea, afurisitele astea de plicuri tipărite care par a se revărsa pe ușă zilnic, cu care se presupune că trebuie să mă descurc singură, deși abia de Înțeleg ce vor de la mine, mi se par a fi peste puterile mele. Noua mea strategie e următoarea: deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
realizate pentru Realitatea TV, ar trebui să justifice teama de un demers publicistic care va putea fi lesne bănuit de orgoliu și numit, la repezeală, inutil sau chiar bizar pe alocuri. Cine ar vrea să revadă, fie și sub formă tipărită, dialogurile adeseori contextuale dintre un jurnalist și un om politic? La ce folosește lectura unor asemenea pagini? Acum este momentul să mă retrag din dezbatere. În cartea de față nu e vorba despre mine. Personajul principal se numește Valeriu Stoica
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
a citit-o. Mihai Dalea, din Comitetul Executiv, a făcut un raport negativ, din câte am aflat. Vreau să spun că nu aveam nimic concret, dar, oricum, a început iarăși să-mi fie teamă că n-am să văd cartea tipărită. Era o treabă foarte obscură. Mai era pe atunci la cenzură o doamnă Docsănescu, care m-a ajutat foarte mult. C.Ș.: Te referi la perioada de dinainte de „desființarea” cenzurii. A.B.: Da. N-am cunoscut-o decât după „desființarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
am aflat de la cineva că e „foarte sus”. Am vorbit cu un cunoscut de la editură și l-am convins să-mi umple o geantă cu cărți de la tipografie. Nici nu mă mai interesa ce se întâmplă mai departe. O văzusem tipărită. M-am dus în stradă, l-am sunat pe Sântimbreanu și l-am întrebat: „Domnule Sântimbreanu, pot să vă dau un autograf?”. La care Sântimbreanu: „Dar de unde ai făcut rost?”. I-am răspuns: „Păi, suntem în Balcani, unde tout est
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
se poate crede că referințele la ei lipsesc pentru că ei nu erau cunoscuți deloc în străinătate, deci Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" nu putea decât să-i evite. Și totuși, chiar într-o conferință - ca să nu mai vorbim de textele tipărite, în care ai șansa notelor de subsol, referințelor etc. - mobilizăm adesea date istorico-culturale complet necunoscute publicului. Nici publicul românesc nu mai poate urmări astăzi cu ușurință referințele la cultura română - fenomenul e dramatic în noua generație, crescută în alt sistem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
și care, ca și „Seen and Heard International“, are ca program editorial recenzarea evenimentelor muzicale live și a discurilor din întreaga lume. Recitalul Luizei Borac s-a desfășurat sub egida Societății Enescu din Londra la Institutul Cultural Român. Presa muzicală tipărită înregistrează și discută un alt eveniment în lumea londoneză, apariția pe disc, la casa EMI Classics, a integralei cvartetelor de coarde de Bartok, interpretate de Cvartetul Belcea. Ultimul număr al revistei britanice „Gramophone“ (mai 2008Ă declară CD-ul Belcea disc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
Cu o scenă amplasată în Japonia zilelor noastre, în care își găsesc cumva locul și artele marțiale, povestea lui Romeo și a Julietei folosește liniile clasice de desen manga și o variantă modificată a vorbelor lui Shakespeare. Fără o cultură tipărită a benzilor desenate, copiii români rămân fani ai desenelor animate japoneze, difuzate din abundență la televizor. Și lumea lor s-a împărțit în două: cei care au și cei care n-au voie să se uite la Pokémon. Japonia va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
cu aprobarea directorului, să asculte casetele, să citească transcrierile și să le folosescă pentru studiile lor sau în scopuri educaționale. Se înțelege, de asemenea, că nici un fragment din materialul reprezentat de casete sau transcrieri nu poate fi folosit pentru publicare (tipărită sau în format electronic) decât cu permisiunea scrisă a Directorului Centrului. Semnătura: Data: Înțeleg și sunt de acord cu: Cercetător: Director: Număr de acces: [Acest formular poate fi adaptat, cu ușurință, pentru aplicațiile personale sau instituționale specifice.] Anexa B: Fișa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
bete urmate de un live care să conțină informațiile de ultimă oră). 1.1. Fluxul știrii - de unde începe și unde ajunge știrea Reporterii de direct nu sunt oameni care se așază în fața unei camere de luat vederi cu un text tipărit și învățat pe de rost pentru a vorbi 45 de secunde și a pleca apoi acasă. Reporterii de direct au urmărit știrea de la un capăt la altul. Așa vom face și noi, pentru a înțelege care este fluxul știrii într-
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
când îți pică prompterul trebuie să improvizezi repede și s-ar putea să nu fii în stare să o faci. Aceste probleme se pot rezolva pe două căi simple. În primul rând, este recomandat să ai în față o copie tipărită a textului de pe prompter. Dacă prompterul se defectează, poți să arunci un ochi pe textul scris și îl poți folosi ca pe notițele dintr-un live ca să îți amintești ce trebuia să spui. În al doilea rând (sau poate în
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
a fost o noapte lungă, dar nu a băut, așa că nu ar avea nici o scuză. Mă mai uit o dată la tichetul albastru și mototolit. Și văd că e un număr de mobil mâzgălit pe hârtie. Apoi mă uit la numele tipărit. Scrie Dl. A. Kirrane. Și rămân ca la dentist. Pentru că deodată se face lumină în mintea mea. Și Debbie îmi șoptește iar la ureche. Mi-a spus să ți-l dau, îmi spune ea printre dinți. Scârbă ce ești. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
gară, dar când l-am deschis în tren, mi-am dat seama că nu aveam nici un chef de ziar și că, de fapt, nici nu înțelegeam ce scrie în el. Nu eram capabil decât să privesc, absent, la pagina aceea tipărită și să mă întreb ce o să se întâmple cu mine de acum încolo, cum se vor schimba lucrurile. Aveam senzația că totul vibra în jurul meu. Am oftat adânc și am închis ochii. Nu regretam nimic din ceea ce făcusem în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fi cea mai plauzibilă ipoteză, dacă proprietarul cafenelei nu ar fi fost un muzician și cântăreț Între două vârste, care afișa Întotdeauna o alură atletică și un bronz de invidiat și care avea o antipatie atât de profundă pentru cuvântul tipărit, Încât nici nu-și dădea osteneala să citească versurile cântecelor pe care formația lui le interpreta vinerea noaptea. Adevăratul motiv pentru care bistroul fusese numit după Kundera, circula contraargumentul, era că acest punct În spațiu nu constituia nimic altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
este tradus Taras Șevcenko în România (de Victor Tulbure, Ion Cozmei și alții), Eminescu se bucură de aceeași atenție din partea traducătorilor în limba ucraineană? V.T.: Da. Eminescu a fost tradus nu mai puțin decât Taras Șevcenko. Atâta doar că plachetele tipărite nu sunt atât de solide precum sunt cărțile lui Taras Șevcenko, traduse în română de Victor Tulbure și Ion Cozmei. E vorba doar de niște plachete mai subțirele sau de grupaje de versuri publicate în diverse reviste. De fapt, prima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
pentru că nu au conștiință, sfinții pentru că au prea multă", spunea Petre Țuțea. Ești autor de cărți, ești editor și te întreb: în secolul acesta bolnav, tehnicizat până la refuz, guvernat de mari inechități sociale, ce nevoie mai are omul de carte tipărită? L.V.: Fără carte tipărită, nu avem identitate. Fie ea Biblia, cartea de imobil sau cartea de vizită! V.P.: După 16 ani de directorat la MLRI (1991-2007), ai spus: "las locul unei echipe mai tinere, mai dinamice, iar eu mă întorc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
sfinții pentru că au prea multă", spunea Petre Țuțea. Ești autor de cărți, ești editor și te întreb: în secolul acesta bolnav, tehnicizat până la refuz, guvernat de mari inechități sociale, ce nevoie mai are omul de carte tipărită? L.V.: Fără carte tipărită, nu avem identitate. Fie ea Biblia, cartea de imobil sau cartea de vizită! V.P.: După 16 ani de directorat la MLRI (1991-2007), ai spus: "las locul unei echipe mai tinere, mai dinamice, iar eu mă întorc la lectură, proiecte, scris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]