7,762 matches
-
unele componente și subliniind câțiva termeni tehnici. Ioana o făcu atentă pe Elena: ceva interesant era pe cale să se întâmple. Profesorul se uită la Erika, gura îi tremură, iar răspunsul bâlbâit și în doi peri pe care îl dădu îi trădă zăpăceala. Murmurele încetară, mai multe perechi de ochi fixară scena. Erika își îndreptă spinarea și spuse „bine, mulțumesc”, apoi se scărpină cu o unghie la nas și plecă zâmbind. Profesorul își aranjă cravata și tuși, după care se ridică, plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
citi poticnit de pe o hârtie cam mototolită. Numirea sa recentă nu-i permitea stăpânirea limbii decât la nivelul pronunției și lecturii. Deși era notoriu faptul că sprijină activ schimburile intelectuale și îl stima pe profesorul Calomfir, ceva din ființa lui trăda dorința de a părăsi ceremonia cât mai repede cu putință. Publicul nu știa că, în urmă cu două ore, ambasada Braziliei primise un apel anonim anunțând că un atentat terorist e pe cale să aibă loc. Spectatorii remarcară doar micul fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu ou și cu oțet pe toți actorii, de la un capăt la altul, înjurându-i de mama focului. Matthew se dădu un pas înapoi, fără să-și dea seama. Sophie se strâmbă. Mă uitai la Helen. Deși părea calmă, o trădau buzele; se curbaseră într-un zâmbet involuntar de satisfacție, iar ochii îi alunecară într-o parte, privirea ei plină de îngâmfare întâlnind-o pe a lui Bill. Dimpotrivă, chipului Tabithei era la fel de inexpresiv ca al unui parlamentar Tory. — Bine, oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu 2,2, și suspină când află rezultatul. Își măsură Înălțimea, un metru și șaizeci de centimetri, dar niciodată nu fusese În stare să facă transformarea fără hârtie și creion. Pe deasupra, bănuia că Înălțimea era mai puțin probabil să-l trădeze, așa cum o făcuse greutatea. Erau câteva afișe pe perete: una dintre fotografiile previzibile ale lui Fulvio Roiter cu Carnevale; o reproducere a mozaicelor din San Vitale În Ravenna; o fotografie mărită a unor munți ce semănau cu crestele zimțate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Președintele Camerei Deputaților era comunist? -, pune Întrebări tendențioase cu privire la situația financiară a lui signor Viscardi. Patta făcu aici o pauză pentru a-i oferi lui Brunetti ocazia să se apere, dar acesta nu spuse nimic. — Signor Viscardi, continuă Patta, vocea trădându-i și mai mult preocuparea pe care o simțea, n-a oferit de bună voie aceste informații; a trebuit să-i pun Întrebări foarte precise despre felul cum a fost tratat aici. Dar a spus că polițistul care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ziua aia, când m-a Întrebat Foster. Dar Danny tocmai plecase În Germania și cred că nu gândeam tocmai limpede. Lucrați la biroul de contracte, nu-i așa, sergent? Întrebă Ambrogiani. Dacă americanul găsi ciudat că Ambrogiani știa asta, nu trădă nici un semn. — Da, acolo lucrez. — Aveți vreodată ocazia să vorbiți cu domnul Gamberetto? — Mnu. N-am dat niciodată ochii cu omul ăsta. Îi știu doar numele fiindcă am văzut contractul la birou. Nu vine el să semneze contractul? Întrebă Ambrogiani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
invitase într-un bar ca să discute despre viitor. La momentul respectiv, gestul acesta păruse dovada unei prietenii degajate care se traducea printr-o stare de excelență în domeniul afaceristic. Ulterior, s-a descoperit că nu era decât dovada alcoolismului deja trădat de fața roșie ca sfecla a lui Neil, iar personalitatea lui Neil era la fel de instabilă ca și firma lui. Despre care Hugo a descoperit curând că era înglodată într-o lipsă de idei egalată doar de lipsa de ambiție. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sentimentul de uimire. Bărbatul arăta cu totul altfel decât își aducea ea aminte. Cândva atrăgător, acum ar fi trebuit să se bărbierească. Fosta lui spilcuială era acum mototolită. Ochii îi erau injectați, iar dedesubt aveau niște săculeți roșietici uriași, care trădau oboseală. Pielea îi era uscată, barba îi era crescută, iar privirea îi era hăituită și disperată. Alice și-a amintit că Jake spusese despre el că e un „ticălos uns cu toate alifiile“ și că-l detestase din prima clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
zile bune, cearcăne vineții, colțurile gurii lăsate în jos, a dezolare permanentă. Un chiștoc de țigară între buzele crăpate. Două mâini cu degete boante, frecându-se repetat una de cealaltă, ca și cum le-ar fi fost frică să nu se piardă, trădând nervozitatea celui care sunase la o ușă oarecare - dar poate că tocmai această ușă a unui scriitor ratat fusese adevărata destinație -, într-o altă zi cu ploaie aproape biblică... Câteva zeci de secunde se priviră în ochi, în vreme ce un fulger
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
onorabili aduși în ipostaze de tot hazul, numai că vremea îl punea pe gânduri. Și nu-și dădea seama pe unde ar fi putut să fie ascunsă o cameră de luat vederi. Înșfăcă ziarul și îl desfăcu cu gesturi care trădau nervozitatea. Era hotărât să i-l trântească moșului în cap în cazul ar fi descoperit printre filele ude ceva de genul Zâmbește, fraiere, te-am făcut! După ce privi prima pagină, roti ușor mâna stângă, trase de mâneca parpalacului și își
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de natură și importanță antropologică.” Este recunoscut faptul că, pentru Maxim, fiecare creatură a fost înzestrată de Dumnezeu cu propriul său principiu, sau logos, fapt care definește diversitatea, dar și relația sa cu celelalte creaturi. Prin cădere, omenirea și-a trădat destinul cauzând diferențele între creaturi. Dumnezeu asumă natura umană în Cristos pentru a reînnoi această natură și a restabili unirea cu Dumnezeu. De asemenea, se relevă faptul că Maxim îi atribuie un rol central omului, în studiul căruia se folosește
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
o aibă aproape. I se părea că pereții se strâng în jurul lui... I se părea că se cufundă într-un vis fără sfârsit... Tot ce ținea de această ființă, de la glasul ei cu timbru grav, până la comportamentul ei de regină, trăda autoritatea... Iorgu fugea din calea destinului pentru că nu putea să-l lase să moară. Lumea pe care o stia el, se năruise în jurul lui. Se silea să găsească o cale de a nu-si lăsa sufletul pradă disperării... Când era
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
prin livadă, este periculos să mergi de una singură. Frusinei nu prea îi surâdea ideea să meargă cu el atât pentru faptul că nu îl plăcea și apoi îi era rușine să o vadă lumea cu altcineva, simțea că îl trădează pe George. Dar pentru că era târziu și întuneric, se învoi; era un simplu însoțitor care o păzea de câini. -Bine, sunt de acord să mă conduci, sinceră să fiu, mie îmi este cam frică de câini și de întuneric. Bărbatul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
aceeași lungime de undă cu el, așa cum era cu George. Credea că totul este de moment dar lucrurile se repetau așa încât acel licăr de speranță se dusese. De aceea, cu timpul, deveni foarte închisă și tăcută. Fața ei o trăda de fiecare dată, nu era ca aceea a unei femei care este fericită și înflorește ca un bujor după ce face dragoste cu bărbatul ei. Dimpotrivă, pe zi ce trecea se ofilea, se închidea în ea. Nunta avu loc în primăvară
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
în putere și cără aproape tot porumbul în porumbar. Când își termină concediul, Frusina se simți mai bine. Îi dispăruseră vânătăile și zgârieturile de pe față și începu serviciul. Se îmbrăcă îngrijit; arăta destul de bine dar ochii ei triști o trădau că ceva nu este în ordine. Primarul nu o întrebă nimic de dimineață însă la prânz o chemă în birou la el să-i dea ceva de lucru. - Frusina, s-a întâmplat ceva? Te cunosc ca pe fiica mea și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
În ceea ce privește integritatea de caracter și concepția politică, este o similitudine perfectă Între inegalabilii bărbați Mihai Eminescu și Corneliu Zelea Codreanu. Amândoi au rămas incoruptibili, nefiind atrași câtuși de puțin de onoruri, de bani sau de funcții prin care să fi trădat curatele idealuri tinerești, puse În slujba neamului și a patriei. Aceasta În ceea ce privește teribil de scurtele lor vieți. Însă prin felul cutremurător În care a părăsit această lume haină, Căpitanul se apropie cel mai mult de Sfântul Ioan Botezătorul. Deși Îi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Facultatea juridică a Bucureștilor și a Parisului”; Pag. 124: „... călugărițe leproase penale”; Pag. 129: „Sadoveanu Își deconta terenul”; Pag. 161: „Amenințare cu moartea, În anul 1936, a lui Iorga”; Pag. 365: „Intrase În guvernul lui Carol al II-lea și trădase, fugind din guvern, ca să nu semneze cedarea Transilvaniei la unguri” (Vasăzică gestul patriotic de toată lauda este considerat trădare. Nu toată Transilvania a fost cedată); Pag. 412: „Bergson e filosof visceral”; Pag. 558: „... fusese capul momentului revoluționar pașoptist de la 1840
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
trăirea creștină i-au Însoțit pe aceștia de-a lungul Întregii vieți, indiferent de greutățile prin care au trecut, indiferent de distanța care i-a separat de țară și indiferent de tentațiile la care au fost supuși pentru a le trăda. Mihai Stere Derdena este un asemenea simbol. Sper că acum, la finalul acestor rânduri, și după ce cititorul a parcurs toată cartea, am reușit să explic de ce am Început cu această propoziție: Am avut ONOAREA de a-l cunoaște pe domnul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
asculta“, a spus ea dând din umeri, iar apoi s-a dus la ale ei. Am Înțeles atunci că eram singură, cu desăvârșire singură În lupta cu vocile. Nu Îmi rămânea decât să le alung de la curtea mea. Vocile mă trădaseră, se răzvrătiseră, făcuseră frondă. Și astfel am rămas o regină fărĂ de supuși. Treptat, vocile s-au stins. Eu le-am făcut să se stingă. A fost prima mea victorie, dulce-amară. CĂci pierzându-le pe ele, Îmi pierdeam regatul și toate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și-ar fi aruncat una alteia creierul nebunului, ca pe o minge. Ardea acum mocnit, Adina Dabija 120 nu ca atunci, doar mâinile, care aveau un tremur continuu, aproape imperceptibil, și ochii, care aruncau din când În când scântei, Îl trădau oarecum. Era clar că era ceea ce psihiatrii ar numi bolnav mental. Privindu-l, mi se părea că contemplu Însuși răul, dar nu prin ființa firavă și Îndoielnică a victimei acestuia, ci cel din spatele lui, care Îi juca o festă. Simțind
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
asculta“, a spus ea dând din umeri, iar apoi s-a dus la ale ei. Am înțeles atunci că eram singură, cu desăvârșire singură în lupta cu vocile. Nu îmi rămânea decât să le alung de la curtea mea. Vocile mă trădaseră, se răzvrătiseră, făcuseră frondă. Și astfel am rămas o regină fără de supuși. Treptat, vocile s-au stins. Eu le-am făcut să se stingă. A fost prima mea victorie, dulce-amară. Căci pierzându-le pe ele, îmi pierdeam regatul și toate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și mintea și și-ar fi aruncat una alteia creierul nebunului, ca pe o minge. Ardea acum mocnit, nu ca atunci, doar mâinile, care aveau un tremur continuu, aproape imperceptibil, și ochii, care aruncau din când în când scântei, îl trădau oarecum. Era clar că era ceea ce psihiatrii ar numi bolnav mental. Privindu-l, mi se părea că contemplu însuși răul, dar nu prin ființa firavă și îndoielnică a victimei acestuia, ci cel din spatele lui, care îi juca o festă. Simțind
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de milion, și prinse a i le Îndesa Între buzele de jos. Ea Îi apucă teancul. Dă-l Încoa! Nu te mai obosi și necăji! Că eu mă pricep, unde și cum să mi le bag, mai bine. Vocea o trădă. El Încercă să-și retragă mâna, rostind: cum, tu, aici, așa? Hai, lasă bancnotele, și taci!, că, distracția se plătește; artiștii trebuie Încurajați. Și-i smulse șomoiogul de bani, și trecu mai departe; din urma ei, altă dansatoare, urmând la
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
lumânări. Și, pe fața imaculată, a acesteia, sta, la vedere, actul de mână, Întocmit Între el și Olovinaru. Când Îl observă, iubitul fiu al Meteorilor duse rapid mâna În buzunar, strigând, totodată, disperat: criminalule! Olovinarule! Ucigător de pietoni! M-ai trădat?! Unde ești? Vino, să te-mpușc! Acum! Vino! Au venit, mai iute decât ar fi dorit el, de dincolo de ușă, polițiștii, care, Înainte de a-și scoate, el, mâna din buzunarul pantalonilor, l-au imobilizat, cu tot cu pistolul, după care-și trântise
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nevasta a lui Adam a fost un înger, Lilith <victor37>: începuse să-l învețe tot felul de drăcii - mai ales cum să fie tot atît de puternic ca si Dzeu <victor37>: cînd au văzut că Lilith e prea deșteaptă și ‘trădează’, au alungat-o <victor37>: prea îl pusese pe bărbat sub papuc... <maya>: <victor37>: și au scos o coastă lui Adam, făcînd ‘femeia’. Supusă, adică <maya>: rrrr <victor37>: Domnul le-a zis că de atunci vor căuta să se ‘lipească’ unul
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]