7,958 matches
-
au migrat în Boemia în anul 9, sub conducerea regelui Maroboduus. O parte a celților a migrat către sud, în vreme ce restul lor a fost asimilat de marcomani. În anul 568, cea mai mare parte a marcomanilor, însoțiți de membrii altui trib germanic, lombarzii, au migrat spre sud. Marcomanii rămași au fost asimilați de slavii apuseni, care au invadat regiunea. Tribul slav ceh a sosit în regiune, în secolul al VII-lea. În conformitate cu o legendă a întemeierii națiunii cehe, regina Libuše s-
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
în vreme ce restul lor a fost asimilat de marcomani. În anul 568, cea mai mare parte a marcomanilor, însoțiți de membrii altui trib germanic, lombarzii, au migrat spre sud. Marcomanii rămași au fost asimilați de slavii apuseni, care au invadat regiunea. Tribul slav ceh a sosit în regiune, în secolul al VII-lea. În conformitate cu o legendă a întemeierii națiunii cehe, regina Libuše s-a căsătorit cu un plugar umil pe nume Přemysl, fondând Dinastia Přemyslid. Legendara regină, care-și avea reședința în
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
forntierelor. La est, deșertul sirian și fluviul Eufrat formau o graniță naturală. La nord, unde în urma războaielor lui Caesar, se stabilise o graniță naturală de-a lungul Rinului. Augustus a împins frontiera balcanică până la Dunăre, în urma campaniilor de cucerire a triburilor din Alpi și pacificând nordul Balcanilor. L-a așezat pe fiul sau vitreg, Drusus, în fruntea legiunilor de la Rin, poruncindu-i să avanseze până la Elba. După moartea lui Drusus, comanda a fost transferată lui Tiberius, continuând până în anul 4, însă
Cezar August () [Corola-website/Science/296806_a_298135]
-
anii trecuți, Anguilla era un paradis fiscal, datorită legilor generoase. În aprilie 2011, confruntându-se cu un deficit mare, s-a introdus "taxa de stabilizare interimară", prima formă a taxelor pe venit din Anguilla. Primii oameni din Anguilla au fost triburile amerindiene care au migrat din America de Sud. Cele mai vechi artefacte ale triburilor datează din 1300 î. Hr. Data de invazie și colonizare europeană nu este sigură: unele surse susțin că, Columb a zărit insula în timpul voiajului său din 1493, în timp ce alții
Anguilla () [Corola-website/Science/296829_a_298158]
-
2011, confruntându-se cu un deficit mare, s-a introdus "taxa de stabilizare interimară", prima formă a taxelor pe venit din Anguilla. Primii oameni din Anguilla au fost triburile amerindiene care au migrat din America de Sud. Cele mai vechi artefacte ale triburilor datează din 1300 î. Hr. Data de invazie și colonizare europeană nu este sigură: unele surse susțin că, Columb a zărit insula în timpul voiajului său din 1493, în timp ce alții susțin că insula a fost "descoperită" de exploratorul francez René Goulaine de
Anguilla () [Corola-website/Science/296829_a_298158]
-
romană a zonei ce cuprinde Austria actuală, în preajma anului 15 î.e.n. "Noricum" a devenit ulterior provincie romană la jumătatea secolului I e.n. Populată încă din antichitate, regiunea central-europeană care este astăzi Austria a fost ocupată în perioada preromană de diverse triburi celtice. Regatul celtic Noricum a fost ulterior cucerit de Imperiul Roman și transformat în provincie. Situl Petronell-Carnuntum din estul Austriei actuale a fost un important castru devenit capitală a provinciei Pannonia superioară. Carnuntum a fost populat de circa cincizeci de
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
a fost un important castru devenit capitală a provinciei Pannonia superioară. Carnuntum a fost populat de circa cincizeci de mii de oameni timp de aproape 400 de ani. După căderea Imperiului Roman, zona a fost invadată de slavi și avari. Tribul slav al carantanilor a migrat în Alpi și a înființat cnezatul Carantania, care acoperea mare parte din estul și centrul teritoriului austriac. Carol cel Mare a cucerit acest teritoriu în 788, a încurajat colonizarea și a introdus creștinismul. Ca parte
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
este sinonim cu Marea Britanie sau chiar cu Regatul Unit, lucru care însă este incorect și-i atinge pe scoțieni, galezi și nord-irlandezi. Numele „Anglia” vine de la „Țara anglilor” (în Engleză: "England" pentru "Land of the Angles") referindu-se la angli, trib germanic de vest, care s-a așezat în insulă în secolul V și care provenea din peninsula Iutlanda (azi Germania și Danemarca). Alături de aceștia s-au așezat încă alte 2 triburi germanice de vest: Iuții (tot din peninsula Iutlanda) și
Anglia () [Corola-website/Science/296827_a_298156]
-
pentru "Land of the Angles") referindu-se la angli, trib germanic de vest, care s-a așezat în insulă în secolul V și care provenea din peninsula Iutlanda (azi Germania și Danemarca). Alături de aceștia s-au așezat încă alte 2 triburi germanice de vest: Iuții (tot din peninsula Iutlanda) și saxonii (din nord-vestul Germaniei de azi). Numele Angliei în limba cornică este Pow Sows, care înseamnă „Țara Saxonilor”. Se numea așa deoarece anglo-saxonii și alți germani din Europa continentală au impus
Anglia () [Corola-website/Science/296827_a_298156]
-
cele mai strategice și astfel cele mai râvnite regiuni ale Franței. Generalul Charles de Gaulle, un nativ al regiunii, a numit-o un "bulevard fatal" pe unde armate invadatoare au trecut în mod repetat. A fost cucerită pe rând de triburi celtice, de Roma, franci și alemani. A fost contestată de Anglia, Franța și Burgundia în timpul Războiului de o sută de ani înainte de a fi inclusă în Regatul Franței în secolul XV. A fost anexată de Țările de Jos Spaniole în
Nord-Pas-de-Calais () [Corola-website/Science/301065_a_302394]
-
venirii la conducerea dacilor a regelui Burebista era Mare preot. Sfetnic și colaborator apropiat a lui Burebista, cel mai important personaj după rege în statul dac, Deceneu l-a ajutat considerabil pe monarh în opera de unificare și organizare a triburilor geto-dace. Deceneu a devenit rege al geților în anul 44 î.e.n, după moartea lui Burebista. A reformat pontificatul zamolxian. A stabilit locuința preoților lui Zamolxe pe muntele Cogeon (Kogaionon). A împărțit pe geți în ordinul Piloforilor sau Pileaților
Deceneu () [Corola-website/Science/301063_a_302392]
-
planta sacră a lui Dyonisos — și că toată preoțimea dacică l-a sprijinit în acest act extraordinar. Ca mare preot și vicerege, apoi el însuși rege, Deceneu a dispus de o dublă autoritate, morală (stârpind viciul beției) și politică (organizând triburile și casta sacerdotală). Deceneu înfăptuit o profundă reformă socială și religioasă a poporului geto-dac, celebră în lumea antică. A impus sobrietatea și cumpătarea, a cerut poporului "ascultarea de porunci" ca efect al educației prin dreptate, geții fiind recunoscuți, după Herodot
Deceneu () [Corola-website/Science/301063_a_302392]
-
Mihail Kogălniceanu (reședința), Palazu Mic și Piatra. Se află NW la distanța de 25 kilometri de orașul Constanța. În perioada 2008 - 2012, primarul comunei a fost Valer Iosif Mureșan. Locul în care se afla comuna a fost ocupat inițial de triburile tătare emigrate din Crimeea, stabilite în urmă cu aproximativ 500-550 de ani, perioadă în care localitatea a purtat numele de Karamurat (Murat cel Negru), numele unui conducător tătar. Teritoriul a fost stăpinit de tătari până în anul 1877. În perioada 1873-1883
Comuna Mihail Kogălniceanu, Constanța () [Corola-website/Science/301143_a_302472]
-
cultură materială (ceramică de tip Cucuteni și din perioada migrațiilor) datând din secolele II, III, IV d. Hr. Nu există dovezi din care să rezulte o continuitate a acelor populații, mai ales că acest teritoriu a fost bântuit de diferite triburi migratoare, începând cu goții (sec. II d.Hr.), gepizii (sec. III - IV)( După invazia hunilor (375 - 453), gepizii, împreună cu ostrogoții, au devenit vasali și mercenari în oastea lui Attila. După moartea acestuia, gepizii s-au revoltat împotriva foștilor stăpâni, hunii
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
Sărăcuței. La circa 600 m sud de pârâul Pocreaca, în grădina locuitorului Leancă Ioan, așezare din sec. XI - XII, cu ceramică din pastă aspră, cu scoică pisată, decorată cu pieptenele, de tip Răducăneni.” În epoca neolitică (5500 - 2500 î.e.n.) la triburile din interiorul arcului carpatic și la cele din est de munți lucrările de apărare completau protecția naturală oferită de pantele înălțimilor sau teraselor pe care erau situate așezările umane; elementul principal de apărare al așezărilor umane îl constituiau șanțurile. Unele
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
este una dintre cele 27 regiuni ale Franței. Capitala regiunii este orașul Poitiers iar regiunea cuprinde 4 departamente. Regiunea a fost locuită de către "Pictoni", un trib galic, cucerită de Romani și incorporată în provincia "Aquitania". Regiunea tradițională "Poitou" în limba franceză, se numește "Pictonia" în forma latină. A fost cucerită de către vizigoți în secolul V și de către franci în secolul VI. În 732 aici a avut
Poitou-Charentes () [Corola-website/Science/301312_a_302641]
-
and Culture", care arată că primul termen, rutean, este folosit de popoarele neslave, iar cel de rusin este folosit de slavi, definind o populatie distinctă slavă locuind în Regiunea transcarpatica. Sunt pomeniți de Caesar în "Comentario de bello Gallico", ca trib celtic așezat în Gallia Narbonensis. Afirmația să este confirmată în antichitate de Pliniu cel Bătrân. Mărturii scrise din Evul Mediu timpuriu continuă să îi ateste distinct și exact. "Gesta Hungarorum" sau "Cronică Notarului Anonim", "Almanahul Hildersheim", "Ystoria Mongalorum" pomenesc exact
Ruteni () [Corola-website/Science/301424_a_302753]
-
Tura ("Pieta"). Probabil din cauza formei lor deosebite, orhideele au fost folosite în multe locuri pentru magie, ca talismane sau alte practici. "Grammatophyllum scriptum", o specie exotică din Asia, a fost folosită ca o poțiune a dragostei. "Ansellia", era purtată de triburi din Africa ca talisman, pentru a alunga vise urâte și pentru a binecuvânta căsnicia. "Habenaria" era purtată ca talisman de civilizațiile din America, pentru a le da puteri mai mari de luptători. Specii de "Dendrobium" se foloseau în China pentru
Orhidee () [Corola-website/Science/300096_a_301425]
-
alte ierburi și liane. În partea de sud, există plante xerofile, și ierburi înalte. Palmierii, importați din America de Sud sau din regiunea Oceanului Indian sunt des întâlniți pe insulă și fac parte din peisaj acum. Ultima populație indigenă a insulei a fost tribul amerindian al caraibilor. Cristofor Columb a văzut insula în 1493 în cel de-al doilea voiaj în America dar nu a debarcat decât în 1502 în cel de-al patrulea voiaj. Insula nu a fost colonizată de către spanioli, primii coloniști
Martinica () [Corola-website/Science/300156_a_301485]
-
foarte line, apa se retrage la reflux până la câțiva kilometri în larg. Primele relatări despre Bretania sunt oferite în „Comentariile” lui Iuliu Cesar despre Războaiele galice. Se spunea că era locuită de celți, dar numele actual se datorează unor alte triburi celtice ce au migrat aici din Insulele Britanice. Cele mai impresionante relicve arheologice predatează insă această perioadă, și sunt lăsate de către o populație preceltică, și consistă într-o civilizație a megaliților, datând din perioada neoliticului, acum aproximativ 5000 de ani
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
doar la coasta europeană a Canalului Mânecii, aceștia ocupând și mare parte din Insulele Britanice. După cucerirea romană, Imperiul le încredințează protecția coastelor nordice ale Galiei, iar după retragerea din Marea Britanie în 411, le încredințează paza acestei insule. Sub presiunea atacurilor triburilor saxone, o parte din triburile celtice se retrag din Marea Britanie pe continent, unde ocupă toată coasta Franței actuale, între Bretania și gurile Senei în Normandia. Este neclar în momentul de față cât de diferită era limba lor față de cea a
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
Canalului Mânecii, aceștia ocupând și mare parte din Insulele Britanice. După cucerirea romană, Imperiul le încredințează protecția coastelor nordice ale Galiei, iar după retragerea din Marea Britanie în 411, le încredințează paza acestei insule. Sub presiunea atacurilor triburilor saxone, o parte din triburile celtice se retrag din Marea Britanie pe continent, unde ocupă toată coasta Franței actuale, între Bretania și gurile Senei în Normandia. Este neclar în momentul de față cât de diferită era limba lor față de cea a galilor armoricani ce se aflau
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
din august în noiembrie, un nou sezon ploios din noiembrie în februarie și un sezon uscat din februarie în aprilie. Acest climat este propice dezvoltării pădurii tropicale ce acoperă 95% din teritoriu. Înainte de 1492 regiunea Guyanei era populată de numeroase triburi amerindiene, cele mai importante fiind triburile Caribilor. Regiunea a fost descoperită de Cristofor Columb în cel de al treilea voiaj în America în 1498 iar în 1499 și 1500 regiunea este explorată de către spaniolul "Vicente Yañez Pinzon". Regiunea guianelor nefiind
Guyana Franceză () [Corola-website/Science/300163_a_301492]
-
sezon ploios din noiembrie în februarie și un sezon uscat din februarie în aprilie. Acest climat este propice dezvoltării pădurii tropicale ce acoperă 95% din teritoriu. Înainte de 1492 regiunea Guyanei era populată de numeroase triburi amerindiene, cele mai importante fiind triburile Caribilor. Regiunea a fost descoperită de Cristofor Columb în cel de al treilea voiaj în America în 1498 iar în 1499 și 1500 regiunea este explorată de către spaniolul "Vicente Yañez Pinzon". Regiunea guianelor nefiind inclusă în tratatul ce delimita zonele
Guyana Franceză () [Corola-website/Science/300163_a_301492]
-
ține cont de etnie la efectuarea recensămintelor, datele despre compoziția etnică sunt doar aproximative. Se estimează la peste 80 numărul naționalităților diferite ale indivizilor ce locuiesc în Guyana, iar în ceea ce privește apartenența etnică principalele grupuri sunt: Religia predominantă este catolicismul, cu excepția triburilor amerindiene și triburilor marron care și-au păstrat credințele. Estimarea populației acestora din urmă este dificilă datorită caracterului nesedentar al modului lor de viață. Arealul lor nu respectă granițele actuale între state, ei fiind într-o continuă mișcare în funcție de nevoile
Guyana Franceză () [Corola-website/Science/300163_a_301492]