5,147 matches
-
luptă împotriva turcilor, și a fost cucerit în 1664 de către celebrul poet și lider militar Miklós Zrínyi. Mai multe descoperiri arheologice atestă cele peste o sută de ani de ocupație otomană: un cuptor de ceramică, ruinele termelor și ale palatului turcesc, case de locuit, și un puț turcesc. Este perioada în care pașa turc amenaja faimoasa grădină cu narcise. Războaiele de frontieră au decimat locuitorii, care sunt înlocuiți de populațiile croate, germane, turce, sârbe ("rác)", slovace ("tót") și de țigani. Ulterior
Babócsa () [Corola-website/Science/318283_a_319612]
-
în 1664 de către celebrul poet și lider militar Miklós Zrínyi. Mai multe descoperiri arheologice atestă cele peste o sută de ani de ocupație otomană: un cuptor de ceramică, ruinele termelor și ale palatului turcesc, case de locuit, și un puț turcesc. Este perioada în care pașa turc amenaja faimoasa grădină cu narcise. Războaiele de frontieră au decimat locuitorii, care sunt înlocuiți de populațiile croate, germane, turce, sârbe ("rác)", slovace ("tót") și de țigani. Ulterior, zona își revine din șocul cuceririi turcești
Babócsa () [Corola-website/Science/318283_a_319612]
-
turcesc. Este perioada în care pașa turc amenaja faimoasa grădină cu narcise. Războaiele de frontieră au decimat locuitorii, care sunt înlocuiți de populațiile croate, germane, turce, sârbe ("rác)", slovace ("tót") și de țigani. Ulterior, zona își revine din șocul cuceririi turcești: în 1715, ea redevine un oraș cu drept de piață, iar în prima jumătate a secolului al XIX-lea devine orașul șef al districtului. Populația ajunge atunci la 2000 de locuitori, și aproape 3000 în primele decenii ale secolului al
Babócsa () [Corola-website/Science/318283_a_319612]
-
a fost localitate de frontieră între România și Rusia. Satul Tabacu a fost vizitat de către eroul național al Bulgariei, Hristo Botev. Mulți localnici i-au sprijinit pe rebelii bulgari care s-au ridicat în 1876 pentru eliberarea Bulgariei de sub jugul turcesc. În Tabacu a lucrat o perioadă ca inginer, la construcția căii ferate Tighina-Galați, scriitorul rus Nikolai Garin-Mihailovski. În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. În aprilie 1907, în ziarul Viața
Tabacu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318289_a_319618]
-
de la tatăl lui Otto promisiunea de a-l împiedica de la acțiuni ostile împotriva Imperiului Otoman și au insistat asupra titlului de "rege al Greciei" în loc de "rege al grecilor", care ar fi implicat și milioane de greci aflați încă sub stăpânire turcească. Tânărul prinț de nici 18 ani a ajuns în Grecia cu 3.500 de trupe bavareze și trei consilieri bavarezi la bordul fregatei britanice "Madagascar". Imediat a adoptat costumul național grec și numele său elenizat, "Othon". Domnia lui Otto este
Otto al Greciei () [Corola-website/Science/318368_a_319697]
-
criticul Magda Popescu. Scriitorul înfățișează în varii ocazii necazurile oamenilor de rând, confruntați cu lăcomia și abuzurile stăpânilor de pământuri și a dregătorilor domnești. Sosit în țară cu ajutor căzăcesc, Nicoară Potcoavă are ca obiectiv principal eliberarea țării de sub jugul turcesc, dar dorește, ca și Ion-Vodă cel Viteaz, să răzbune suferințele oamenilor de rând, striviți de biruri și de nedreptăți. Atunci când intră în capitala țării, populația orașului se răscoală și cere, ca în nuvela „Alexandru Lăpușneanul” a lui Costache Negruzzi, să
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
pe departe tâlharul pe care îl căuta. De fapt, Ladko vrea să ajungă la Rusciuc pentru a-și revedea soția, aflată în mare pericol deoarece țările balcanice încep să se revolte împotriva Imperiului Otoman. Deoarece Ladko este cunoscut de autoritățile turcești ca fiind un revoluționar care luptă pentru țara sa, a fost nevoit să își asume un alt chip și o altă identitate, ca să poată reveni acasă. Evenimentele se precipită când cei doi află că soția lui Ladko este prizoniera lui
Pilotul de pe Dunăre () [Corola-website/Science/319518_a_320847]
-
mișcare care nu a fost aprobată de celelalte două puteri garanțe internaționale, Grecia și Regatul Unit al Mării Britanii folosind ca pretext protejarea minorității turce de miliția greacă. Invazia este numită “ Operațiunea de pace în Cipru” de către partea turcă. Forțele turcești au capturat partea de nord a insulei. Mii de persoane, din ambele părți, au părăsit insula în totalitate. Pe langă mulți refugiați ciprioți greci (o treime din populatie), și mulți ciprioți turci (folosiți de Turcia ca pretext pentru a invada
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
administrația cipriotă turcă din partea nordică a insulei, nu acceptă autoritatea republicii asupra întregii insule și se referă la ea nu după numele său internațional, ci ca fiind “Administrația cipriotă greacă a Ciprului de Sud”. Teritoriul său, un rezultat al invaziei turcești din 1974 și al carui statut rămâne în disputa, se întinde pe treimea nordică a insulei. Nordul și-a proclamat independența în 1975. În 1983 ciprioții turci au declarat “Republică Turcă a Ciprului de Nord”, un stat independent care nu
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
Districtul Limassol - Districtul Nicosia - Districtul Paphos Pe hartă, cele două zone colorate roșu închis, marchează zonele bazelor britanice din Akrotiri și Dekhelia. Bandă roșie indică zona neutral controlată de Națiunile Unite, pe când galbenul arată zona grecească și cu roșu zona turcească. Capitala cipriotă, Nicosia, este orașul principal, ea trăiește aceeași realitate cu cea a națiunii, totuși este împărțită în două părți, cea de origine turcă la nord și cea de origine greacă la sud. Capitala este principalul centru în care își
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
unui sanctuar dedicat Afroditei, orașul acum se află în Patrimoniului Umanității), de asemenea să nu uităm de Larnaca ( oraș pe coasta sud-estică, în proximitatea aeroportului principal cipriot) Până și forțele armate, poliția și gardă națională cipriote sunt împărțite în cele turcești și cele cipriote. Forțele armate turcești sunt comandate și finanțate direct de Turcia, pentru a menține gradul de ocupare a insulei. Serviciul militar este valabil doar pentru bărbați, fiind obligatoriu la vârsta de 18 ani. În fiecare an cheltuielile militare
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
se află în Patrimoniului Umanității), de asemenea să nu uităm de Larnaca ( oraș pe coasta sud-estică, în proximitatea aeroportului principal cipriot) Până și forțele armate, poliția și gardă națională cipriote sunt împărțite în cele turcești și cele cipriote. Forțele armate turcești sunt comandate și finanțate direct de Turcia, pentru a menține gradul de ocupare a insulei. Serviciul militar este valabil doar pentru bărbați, fiind obligatoriu la vârsta de 18 ani. În fiecare an cheltuielile militare ale Republicii Cipru sun în jur
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
oras pentru serviciul public. - Regimentul grec al armatei din Cipru (ELDYK). Corp secundar armat specializat în lupta pentru pace și uniune a insulei Organizațiile forțelor armate urca la un numar de 4 dacă se consideră și “Unitatea Terestră” a armatei turcești, controlate de Turcia ce ajung la un numar de 40 000 de soldați, deci una dintre cea mai numeroasă. Actualul drapel cipriot a fost adoptat la 16 august 1960. Drapelul este alb cu hartă Ciprului în mijlocul acesteia de culoarea cuprului
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
din Larnaca cunoscut că Aeroportul Internațional Larnaca. Nicosia dispunde de un aeroport dar este secundară ca importanță. Predominat în schimb este Aeroportul Internațional Paphos. Apoi următorul este Ercan, aeroport internațional din nordul Ciprului care este folosit numai de liniile aeriene turcești. Ciprul are privilegiul de a fi printre națiunile care are o companie aeriană proprie, Cyprus Airways. Compania are sediul la Nicosia și este controlată de guvernul cipriot nu de privați. Compania deține câteva Airbus de mari dimensiuni. Mai precis 3
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
cutreiere Bulgaria spre a înființa o rețea de comitete în sute de orașe și sate bulgărești, subordonate unui guvern clandestin cu sediul în orașul Loveci. Dispuneau de arme, erau organizați în detașamente cu misiunea de a pedepsi trădătorii și oficialitățile turcești. Entuziasmul a fost de scurtă durată. În toamna anului 1872, în cursul jefuirii unui oficiu poștal turcesc, în scopul procurării de bani pentru cumpărarea de arme, poliția turcă a luat urma unora din comitete, inclusiv a sediului din Loveci. Levski
Vasil Levski () [Corola-website/Science/319746_a_321075]
-
unui guvern clandestin cu sediul în orașul Loveci. Dispuneau de arme, erau organizați în detașamente cu misiunea de a pedepsi trădătorii și oficialitățile turcești. Entuziasmul a fost de scurtă durată. În toamna anului 1872, în cursul jefuirii unui oficiu poștal turcesc, în scopul procurării de bani pentru cumpărarea de arme, poliția turcă a luat urma unora din comitete, inclusiv a sediului din Loveci. Levski a fost capturat de autoritățile turcești la 27 decembrie 1872 în hanul din satul Kakrina, în apropiere
Vasil Levski () [Corola-website/Science/319746_a_321075]
-
durată. În toamna anului 1872, în cursul jefuirii unui oficiu poștal turcesc, în scopul procurării de bani pentru cumpărarea de arme, poliția turcă a luat urma unora din comitete, inclusiv a sediului din Loveci. Levski a fost capturat de autoritățile turcești la 27 decembrie 1872 în hanul din satul Kakrina, în apropiere de Loveci, se pare în urma unei trădări. A fost apoi transferat la Veliko Târnovo, pentru interogatorii, iar la 4 ianuarie 1873 a fost transferat la Sofia, unde a fost
Vasil Levski () [Corola-website/Science/319746_a_321075]
-
a cerut armistițiul pe 29 septembrie același an. Peninsula Balcanică a fost denumită și „butoiul cu pulbere al Europei”. Balcanii au fost cuceriți în secolul al XV-lea de Imperiul Otoman, iar popoarele din regiune au trebuit să îndure jugul turcesc pentru mai multe sute de ani. Cu timpul, o dată cu dezvoltarea Imperiului Austriac (Austro-Ungar) multinațional a devenit manifeste și dorințele hegemonice ale acestuia în regiune. Popoarele supuse din Balcani au declanșat o serie de războaie de eliberare națională. La mijlocul secolului al
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
independenței prin alianțe precum a fost Liga Balcanică, sprijinită în mod activ și de Imperiul Rus, dornic de a influența politic evenimentele din regiune. Membrii Ligii Balcanice au fost Bulgaria, Grecia, Șerbia și Muntenegru. Ei doreau recuperarea teritoriilor Imperiului Otoman (turcesc) locuite de sârbi, bulgari, greci și chiar alungarea turcilor din Balcani. Cu toate că făceau parte din liga, bulgarii au început să se îndepărteze treptat de aliații lor. Țările balcanice sperau să poată să-și lărgească teritoriile naționale în detrimentul Imperiului Otoman. Regatul
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
afara și îl înștiințează pe Othello de venirea lui Brabantio. între timp Desdemona, într-adevăr fugise și se căsătorise în secret cu Othello. Tatăl fetei ajunge la Othello în toiul unor importante pregătiri militare, deoarece tocmai se zvonise că flota turceasca ataca insula Cipru. Senatul venețian hotărâse ca Othello să plece de grabă în apărarea insulei. Rănit în amorul propriu, Brabantio îl acuza pe maur ca prin viclenie și meșteșugiri diavolești i-a sedus și nenorocit fata. Acesta se apară istorisind
Othello (Shakespeare) () [Corola-website/Science/319164_a_320493]
-
CR). În apele românești, după Salnikov și Malyatskii, morunul este reprezentat printr-o subspecie și natio aparte: "Huso huso ponticus", natio "occidentalis" (Salnikov and Malyatskii, 1934). Morun, belugă. Originea cuvântului "Huso" nu e lămurită; unii derivă acest nume de la cuvântul turcesc "usun" = lung, alții de la cel unguresc "husos" = cărnos sau din latină "huso" = porc. Morunul este cel mai mare dintre sturionii noștri și cel mai mare pește din apele dulci ale Europei și României, putând atinge o lungime de 5-7 m
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
Caspică. A fost întâlnit și în Marea Adriatică (regiunea nordică). Este mult mai numeros în Marea Caspică și foarte rar în Marea Adriatică. Din Marea Neagră morunul intră în Dunăre, Nistru, Nipru, Bug. În mare, se întâlnește de-a-lungul litoralului rusesc, românesc, bulgăresc și turcesc. În trecut, migra pe Dunăre pentru reproducere până în Austria și Germania (până la Regensburg din Bavaria). De asemenea intra în afluenții Dunării: cursul inferior al râului Morava, râul Váh, râul Žitava, râul Drava, râul Sava, râul Tisa și afluenți ei: Zagyva
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
în mâinile polonezilor. Prin pacea de la 4 aprilie 1459, domnitorul moldovean Ștefan cel Mare a redobândit ului de la polonezi, după un asediu care a durat doi ani. În anul 1476, garnizoana moldovenească din cetate a rezistat cu succes asediului armatei turcești a sultanului Mehmed al II-lea. Ștefan cel Mare a dispus extinderea considerabilă a zidurilor cetății. Au fost construite ziduri de 5-6 metri lățime și 40 metri înălțime, fiind adăugate trei turnuri și amenajată o curte interioară cu dimensiuni de
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
la Hotin, oprindu-se înaintarea otomanilor în Polonia și confirmându-se granița polono-otomană pe râul Nistru (aceasta fiind de fapt granița Principatului Moldovei) . După tratatul de pace de la Hotin, cetatea a revenit Moldovei, dar în fapt a rămas sub control turcesc. Pentru a controla frontiera cu teritoriile aflate sub suzeranitatea Imperiului Otoman, Polonia a întărit Cetatea Camenița, aflată pe celălalt mal al Nistrului. O unitate de ieniceri și-a stabilit garnizoana în cetate începând din anul 1632, staționând acolo împreună cu oastea
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
ediția 1996. Odată cu moartea lui Hmennițchi (în 1657), Rusia și Polonia au împărțit teritoriile ucrainene până la dispariția ca stat a Poloniei în perioada 1793‑1795, când toate teritoriile ucrainene au fost ocupate de Imperiul Țarist. În anul 1653, o garnizoană turcească din Hotin a luptat alături de armatele Principatului Moldovei în bătălia de la Jvanieț. În noiembrie 1673, oștile polono‑lituaniene, conduse de hatmanul Ioan Sobieski (viitorul rege al Poloniei în perioada 1674-1696), împreună cu o oaste de cazaci au luptat împotriva a 40
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]