5,010 matches
-
au trecut pe acolo camioane cu răniți din Regimentele 5 Dorobanți, 20 Dorobanți și 3 Călărași. Trebuie găsită o soluție tehnică pentru a exprima prin imagini filmate și joc actoricesc foarte bun uimirea caporalului În fața simultaneității unor acțiuni aproape incompatibile, uimire pe care el o exteriorizează cu o discreție absolută. Cum e posibil - pare să spună privirea lui - ca În timp ce eu stau În curte și nu fac altceva decât să tai niște lemne, frații noștri din regimentele cu nume atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
țară Înghesuiți În camioane și urlând de durere. El n-avea pe atunci dreptul să se lase uimit de ceva. Asta l-ar fi pierdut. Acum, după atâția ani, când povestește pe Îndelete În fața focului de vreascuri ude din vatră, uimirea se poate ghici În licărul ochilor lui luminați de jos În sus de lumina roșiatică, slabă a jarului. Spune că În zilele următoare a fost liniște În sectorul lor și doar treceau mașini cu răniți de la 7 Pionieri și 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
văd cu frunze orbi de cânt / șerpii în logodnă îndulcesc otrăvi -, eul hipersensibil retrăiește Geneza: Mă voi culca acolo lângă râu / în muzica de trestii și smarald, încât dintr-o coastă o femeie lin / răsare vie repetând un mit / mărind uimiri în ochiul adormit / între iertare vină și orfin, vegheată de prezența lui Pan care Spărturi de flaut calcă sub copite / și lasă mângâierea bărbii / caier /.../ Merge pieziș ca umbra înnodată / sămânța risipind pe dedesubt / belșug de foc de magmă întrerupt
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de început, cât și în cea de mai târziu. “Nota distinctă a acestei tehnici este pentru etapa lirică a creației, caracterul pletoric al stilului poematic cu tot ceea ce îl definește : respirația retorică, repetiția, prețiozitatea expresiei, atitudinea meditativă, reveria, sentimentalitatea, nostalgia, uimirea, admirația, dramatismul trucat, într-un cuvânt artificiul sau poza. În aceste proze de început, divagația și comentariul liric dublează coordonatele narațiunii, amestecându-se cu analiza, spre deosebire de romane unde ele se diminuează pentru a dispărea cu desavârșire, structurând deplin examenul psihologic
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
toți din jurul nostru sau schimbat în bine, unii mai puțin, alții mai mult, important este să ai răbdare cu fiecare și să încerci să-l înțelegi pe cel de lângă tine. Despre Ioan-Raisa, această reîntrupare frumoasă, care ne-a umplut de uimire și de înalte trăiri spirituale, pot spune că m-a făcut să conștientizez un aspect esențial al existenței umane, și anume faptul că în doar câteva ore poți purta o suferință imensă, chiar dacă toată lumea crede încă despre un copil așa
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
fiecărui om. Mă rog! După câteva zile, două, trei, vine copilul noaptea la mine (se înțelege că în spirit) și-mi ia mâna. Eu am avut o mișcare de recul, cu gândul la pumnii lui, dar mare mi-a fost uimirea când el mi-a prins mâna, s82 a aplecat și mi-a sărutat-o. Am știut atunci că-mi mulțumește în spirit pentru că de fapt ce-am spus eu își dorește el: iubire adevărată, cultivare, educație de bun-simț; într-un
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
lor, m-am împiedicat când am vrut să sar gardul din capătul grădinii. De ajuns ca tata, care venise după mine, să se apropie și, în timp ce escaladam gardul, să facă singurul lucru la care nu mă așteptam. Spre marea mea uimire, l-am auzit zicîndu-mi că-mi dă 44 de lei dacă plec. De ce tocmai "44"? Niciodată nu m-am lămurit. Poate, a fost o simplă întîmplare, prima cifră care i-a trecut tatei prin cap. Ceea ce mă tulbură, însă, este
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și am putut să împing spre dimineață plictisitoarele obligații școlare, satisfăcute în grabă, ca să pot dormi măcar câteva ore înainte de a fugi la liceu. Au fost niște ani la care nu mă pot gândi decât cu un amestec de melancolie, uimire și recunoștință. Căci, fără ei, adolescența mea ar fi rămas teribil de fadă. Niciodată n-am mai fost capabil de o asemenea libertate, de atâta uitare de sine. Veneam de la liceu, mâneam în grabă ce-mi dădea servitoarea la bucătărie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Dar de ce eram în insulele Fidji? Ce căutam eu acolo? Am vrut să fug, dar ușa camerei era încuiată. Și nu găseam cheia nicăieri. Disperat, am bătut cu pumnii în ușă. Atunci, cei doi s-au întors spre mine. Spre uimirea mea, am descoperit că aveau, amândoi, fețe de copii. Și că bărbatul semăna cu colegul de școală primară din Lisa care, într-o zi de iarnă, mă păcălise, convingîndu-mă să-mi lipesc limba de zăvorul înghețat de la poarta școlii; urmarea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
era pitic, se întindea să ajungă mai mare decât ei care stăteau în bănci, se relaxa și pe fața lui se lăbărța un zâmbet insidios; ochii îi deveneau blânzi, placizi și începea să scoată fetele la tablă; îl studia cu uimire cum le privea admirativ pe unele și indiferent pe altele... era profesorul lui! Nu începuse școala de prea mult timp și mergea grăbit la cinematograful Republica să vadă un film, când dintr-o curte a apărut Neacșu; îl roagă frumos
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
enervarea. În orice caz. Își ridică privirea și zâmbi. În orice caz, a fost foarte drăguț din partea ta. Un gest foarte drăguț și cu totul neașteptat. Dacă dorise să fie ironică, eu nu mă prinsesem. Încă nu-mi revenisem din uimire la gândul că stăteam într-adevăr cu altcineva - ba chiar cu o femeie - la o masă de două persoane într-un restaurant. Presupun că o parte din mine, cea mai grăitoare și mai convingătoare, renunțase pur și simplu la ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Roddy părea insensibil la toate astea: își continuă drumul cu unicul scop de neclintit de a ajunge la ușa principală și mașina se opri în curtea pietruită din fața ei. Când coborâră, Phoebe se uită în jur, redusă la tăcere de uimire, dar și de o teamă ciudată, neobișnuită. Își dădea seama că Roddy reușise s-o atragă într-o situație de bizară izolare și vulnerabilitate și începu să tremure. Apoi, în timp ce el scotea bagajele din portbagaj, își ridică privirea spre etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
canalizare. De fapt, e foarte potrivită în cazul nostru. Își șterse absentă urmele de ruj de pe buza paharului cu vin. Totuși nu e un băiat rău. Mi-a făcut cadou un Matisse de ziua mea. Phoebe nu-și putu stăpâni uimirea. — Aveți un Matisse? Hilary își ridică brusc privirea spre ea și spuse: — O, iată că vorbește! Apoi, adresându-se fratelui ei: Problema este că arată oribil în combinație cu verdele din sala de muzică. Trebuie să redecorăm iarăși toată porcăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ai văzut lucările, spuse Phoebe, în timp ce degetul lui începea să traseze o linie de la gâtul ei peste claviculă și apoi mai jos. — Va trebui să facem câteva permutări, spuse Roddy sărutând-o din nou pe gură, care se căscase de uimire. Dar nu contează. Îi deschise și mai mult cămașa și își trecu mâna peste sânii ei. Phoebe se simți împinsă pe perne. Îi simți degetele mângâindu-i interiorul coapsei. Capul i se învârtea. 13 noiembrie era doar peste șase săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
într-o zonă mai puțin selectă a Islingtonului. M-a condus în cele din urmă înăuntru, am urcat câteva trepte neacoperite cu covor, până când am ajuns la mansardă, unde, când a deschis ușa, mi s-a tăiat brusc respirația de uimire, văzând camera din fața ochilor mei: pentru că era o replică perfectă, din câte vedeam, a apartamentului descris de Conan Doyle în Semnul celor patru, când Sherlock Holmes îl întâlnește prima dată pe misteriosul Thaddeus Sholto. Ca și acolo, draperii și tapiserii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trebuia aprovizionată. Cu toate acestea, ea a simțit că tocmai în domeniul tăierilor concurența avea un ușor avantaj, mai ales pentru că acesta era aspectul care fusese cel mai mult neglijat de George înainte de a prelua ea conducerea. A descoperit cu uimire că acesta aproape că nu avea nici un fel de experiență personală în uciderea animalelor: o dată l-a găsit plângând fără jenă în timp ce se căznea să lichideze o vacă bolnavă de mastită. Barosul care trebuia să lovească mijlocul craniului se abătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mi-am ridicat privirea și am recunoscut femeia brunetă din metrou. Inevitabilul fior de emoție a durat doar o fracțiune de secundă. El a fost înlăturat de ceva mult mai puternic: o fantastică undă de șoc emoțional, alcătuită din bucurie, uimire și, la început, convingerea de neclintit că nu poate fi adevărat. Căci cum putea fi adevărat că ea părea să citească - nu, nu ziarul pe care-l citise în metrou, ci un roman subțire, cartonat, cu fotografia mea pe copertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
impresionată sau derutată de această dezvăluire. Am primit o ofertă de a scrie istoria unei familii de vază. Este o mare onoare, să știi. — O! Despre ce familie e vorba? I-am spus și pe Graham îl pufni râsul de uimire. — Gașca aia de vampiri? Trebuie să fii sărit de pe fix, atâta pot să spun. Dispăru în bucătărie cu farfuriile și cu resturile excelentei parmigiana preparate de Phoebe. În timp ce ieșea, l-am mai auzit bombănind: Familia Winshaw deci! E tare! Joan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
segmentat, care reprezintă comenzile noastre. Comenzile noastre pentru anul următor. — Dar nu fac sută al sută, spuse Graham. Louis izbucni în râs. — Astea nu-s procente, spuse el cu ochii strălucind. Sunt milioane de dolari. Râse și mai tare văzând uimirea nedeghizată a lui Graham și tot corpul i se zgudui când își întinse brațul într-un gest amplu care cuprinse camera, chelernerițele, cei trei prieteni și carcasa de vită devorată de pe platoul de argint. Ce hăcuială, ehe, domnule Packard! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nou cu gândurile aiurea. — Despre revistă... — Scuză-mă, am tendința să fiu distrasă uneori. Revista. Exact. Ei bine, după ce am citit articolul, am început să mă uit pe celelalte articole și închipuie-ți, Michael, supriza mea - închipuie-ți bucuria și uimirea - când am găsit, înghesuit pe dosul unei pagini, o delicioasă povestioară despre un castel și deasupra ei, aceeași fotografie cu domnul Farringdon pe care mi-o dăduseși tu cu ani în urmă. Era o fotografie cu tine, Michael! Tu, băiețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
forțează întruna să te învârți, să produci, să îl manifești, să îl justifici. Un eu tiranic într-o măsură bună, un eu cu orgoliu, cu ambiții, cu planuri, cu sarcini de îndeplinit. Care, însă, acum a amuțit și el de uimire. Totuși îmi trebuie ceva. Somn. Mult mai mult somn, în care nu alunec, ci cad pur și simplu ca un bolovan, fără vise, fără să mă mișc măcar un centimetru din poziția în care am adormit, până la primul plânset care
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
-i recunoască unicitatea, să o abstragă din valul banalității zilnice și să o urce pe piedestalul recunoștinței și al iubirii?Ă Cam așa meditează eroul lui P.H.L., pus în situația de a o descoperi câte puțin, la fiecare întâlnire, cu uimire și încântare, pe Teodora. „Meditații de bătrân nostalgic!” aș spune, gândind la vârsta autorului din momentul (presupus) al redactării caietului. Însă nu o spun, pentru că și eu mă surprind uneori încercând să ghicesc, chiar și în femeia necunoscută de pe stradă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tot mai mult în această „poveste” unică din viața sa. Aici P.H.L. încearcă să dea un plus de substanță relatării sale. Iat-o pe Teodora făcând un acces de gelozie, după o mică imprudență a Profesorului. După o clipă de uimire înțelege că este obligat să menajeze sensibilitatea iubitei sale, să prevină orice suspiciune. Pentru aceasta trebuie să exerseze, să încerce cât mai des să simtă cu inima ei, să gândească „în gândul ei”. Deși reproșul ei i-a părut nedrept
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
aripi ale tuturor grijilor: pentru părinții căzuți în neputința vârstei și bolii, pentru școlarul tău traversând strada sau luptând cu mulțimile abstracte din pagina cărții... Bucuria din glasul tău evocând tihna cuibului în care dorm puii ori își contemplă cu uimire penele dornice de zbor, deși se ascund încă la subsuoara ta și în liniștea visului tău cu flori și cu pomi - adăpost al regăsirilor zilnice pentru ei care sunt, pentru ei când vor fi... Lunecarea ca-n somn, de sub melcul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
participarea („chiar săptămâna trecută!”) la înmormântarea unchiului lor, preot într-un târg din apropiere. Ajungând și el aici, peste vreo două zile, Domnul R. a avut surpriza să-l revadă chiar pe ... defunctul unchi. Abia a reușit să-și mascheze uimirea, așteptând cu nerăbdare reîntâlnirea cu „povestașul”: „- Știi că părintele Ioan a înviat?! Am vorbit cu el alaltăieri, în Târgul N.” „- Nu mai spuuune!...” a exclamat vărul C., privindu-l cu ochii lui mari și rotunzi, fără măcar să clipească. Părea sincer
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]