89,525 matches
-
ridicată versus scăzută), eficiență (ridicată versus scăzută), costuri (ridicate versus scăzute), numărul participanților (individual versus colectiv), tipul interesului (personal versus colectiv). Adesea, tipologiile formelor de participare politică uzează de criteriile de convenționalitate și violență, tipurile de participare politică rezultate fiind următoarele: vot, activitate în campanie (voluntariat, convingerea altora să voteze, întâlniri electorale, donații), calitatea de membru al unui partid, activitate în comunitate și contactarea unor oficiali (convenționale non-violente), petiții, demonstrații legale, boicoturi, greva foamei, lanțuri umane (neconvenționale non-violente), demonstrații ilegale, distrugeri
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
forme diferite, mergând de la cele legale la cele ilegale, de la cele non-violente la cele violente, de la cele colective la cele singulare, precum și combinații ale acestora. În cadrul acestei analize vom avea în vedere protestul potențial și cel efectiv, formele considerate fiind următoarele: semnarea unei petiții, reclamații, participarea la demonstrații/greve legale, participarea la demonstrații/greve ilegale, ocuparea unor clădiri / fabrici, blocarea străzilor și greva foamei. Potențialul de protest (declarat) al populației este relativ ridicat, dar variază puternic în funcție de forma de protest. Astfel
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
un anumit nivel de încredere în partide tind să adopte și un anumit tip de vot cu precădere. Pentru a evidenția această legătură am calculat ponderea fiecărui tip de votant în cadrul tipurilor de încredere, reprezentarea grafică a acestei relații fiind următoarea: EMBED MSGraph.Chart.8 \s Graficul SEQ Graficul \* ARABIC 12. Variația tipurilor de alegători în funcție de tipurile de încredere Valorile reprezintă procente pe coloane. Ponderea fiecărui tip din total alegători este trecută în paranteze. Sursa: „România Urbană”, FSD (septembrie 2005) Exemplu
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
un un partid (58% din totalul alegătorilor), 41% sunt votanți partizani. Reprezentarea grafică a relației dintre încredere și tipul de vot din graficul anterior (dincolo de diferențele procentuale ușor vizibile, existența reală a acestora a fost testată cu ajutorul reziduurilor standardizate) arată următoarele: cei care nu pot evalua încrederea în partide sunt într-o măsură mai mare votanți de tip „afon” (de fapt ei sunt non-votanți în cea mai mare parte și cel mai adesea) și în mai mică măsură votanți „pragmatici” sau
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
de natură psihologică relativ la anumite conținuturi politice sau chiar a unui calcul al raportului dintre beneficiile și costurile presupuse de decizia de vot și efectele acesteia. În cazul de față, categoriile de determinanți utilizate în analiza tipurilor de alegători este următoarea (în cadrul fiecărei categorii am reținut doar determinanții pentru care există indicatori în această anchetă): încrederea în partide (nu are încredere într-un partid, are încredere mare cel puțin într-un partid), evaluarea generală a situației actuale la diferite nivele (țară
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
de integrare socială. Bazându-ne pe unele rezultate obținute în cadrul altor analize (vezi cele menționate anterior, dar și Harold et al., 2004, p. 253; Denver, 2003, p. 43), relațiile așteptate între tipurile de alegători și determinanții psihologici, respectiv economici sunt următoarele: alegătorii nu votează pentru că nu au deloc încredere în partide, evaluează negativ situația actuală (la nivelul țării, localității și personal), nu sunt interesați de politic, deci nu se informează și prin urmare nu au cunoștințe politice, au un nivel scăzut
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
sunt interesați de politică, se informează pe teme politice, consideră că alegătorii au de unde alege și preferă siguranța riscului. Portretul celor cu încredere mare în Alianța D.A. este ceva mai slab conturat (pentru aceleași motive menționate anterior), câteva caracteristici fiind următoarele: într-o mai mică măsură cei cu status ridicat, mai mult cei proveniți din mediul urban de mari dimensiuni și din Muntenia (București în special), care consideră că votanții au de unde alege, fiind într-o mai mică măsură integrați social
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
ridicată, vot, partizanat, respectiv partizanat puternic, fiecare dintre aceste categorii succesive definind un grad de apropiere tot mai mare față de acel partid. La această listă s-a putea adăuga și alți indicatori cum ar fi calitatea de membru de partid (următoarea ca intensitate) sau refuzul votului pentru un anumit partid indiferent de situație. Cercurile relativ concentrice definite de acești indicatori sugerează potențialul de creștere respectiv scădere a unui partid cu privire la diferite orizonturi de timp. Care este starea indicatorilor menționați la nivelul
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
misticismul”, „viziunea abisală” și celelalte exutorii mântuitoare de „platitudinea” rațiunii și realității. Or, ceea ce e esențial la Dostoievski e tocmai gradul extrem de potențare al rațiunii și realității. Situațiile limită sunt tocmai stadiul maxim al normalului. Paul Zarifopol a făcut cândva următoarea admirabilă observație: „Pentru Dostoievski materialul violent era obiect de experiență normală; de aceea expunerea lui are acea obiectivitate, și dramatică și narativă, care minunează pe oricare cititor priceput și neprevenit”. Alți scriitori ruși, epigoni ai lui Dostoievski, au fabricat, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Foarte multe romane sau nuvele au măcar un sâmbure autobiografic fără să fie prin aceasta „memorii”. De pildă, ciclul În preajma revoluției al lui C. Stere e curat autobiografic în primele cinci volume, fără a fi aproape deloc memorialistic, iar în următoarele avem de a face cu ceva ce nu mai e nici roman, nici autobiografie, nici ficțiune și nici „memorial”. În schimb, Stere a scris o altă carte pe care, la știința mea, critica și istoria literară au ignorat-o cu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
putut intra În dialog, pentru că Nickelby apare pentru prima dată În lumea literară În 1838, dată la care Gibbon murise de aproape cinzeci de ani. Dacă În acest prim exemplu, estetul povestește o Întâmplare oarecare, nu va fi și cazul următoarei, care privește de această dată În mod direct meditația noastră asupra cărților necitite: Iată Încă una bună: de curând, la o Întâlnire, la care era și un literat, era vorba despre romanul istoric Theophano de Harrison și am zis că
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
imagini a lecturii care Îngreunează orice Încercare de a gândi felul În care o trăim efectiv. CR și CE + +. Robert Musil, Omul fără Însușiri, trad. rom. de Mircea Ivănescu, Univers, 1995, vol. II, p. 192. În acest citat și În următoarele, Stumm i se adresează prietenului său Ulrich. Ibidem, p. 193. Ibidem, p. 195-196. Ibidem, p. 196. Ibidem, p. 195. CE + +. CR și CE + +. Paul Valéry, Œuvres I, CR +, Gallimard (Pléiade), 1957, p. 1479. CE +. CR și CE + +. Op. cit., p. 769
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
în privința activităților motrice de tip performanțial, care vizează elevii și studenții cu aptitudini înalte din sfera motrică. Din păcate, în cazul acestui microsistem pedagogic, nu mai regăsim coerența organizării educației fizice. Argumentele care stau la baza acestei afirmații ar fi următoarele: deși din punct de vedere instituțional constatăm coerență privind structurarea procesului de învățământ sportiv pe nivelele și forme, nu aceeași situație o constatăm în cazul elementelor de conținut ale procesului de învățământ sportiv, respectiv, programele școlare specifice sportului de performanță
CERCETAREA ŞTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ŞI SPORTULU. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
gen de observație critică sau de recomandare etică la diferite popoare și În variate epoci istorice. În toate proverbele - indiferent dacă sunt mai vechi sau mai noi, dacă sunt românești, grecești, rusești, chinezești, arabe, franțuzești etc. - Întâlnim, ca trăsături comune, următoarele trei aspecte, care asigură proverbelor caracterul de valori spirituale universale: puterea deosebită de discernământ a judecății omului din popor; simțul dezvoltat al umorului popular; excepționalul spirit justițiar al comunităților populare, pentru care „adevărul”, „cinstea”, „dreptatea” reprezintă valori etice superioare. Caracterul
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
păreri (judecăți, sentimente, gusturi). (La români, proverbul capătă o plasticitate deosebită: „Câte bordeie, atâtea obiceie”; „Câte capete, atâtea căciuli” etc. De-abia atunci când omul face un efort empatic, punându-se În locul altuia, Își dă seama de importanța la fel de mare a următoarelor două fapte: pe de o parte, că există Întotdeauna și o altă perspectivă de Înțelegere sau de soluționare a unei probleme decât cea proprie; pe de altă parte, că atunci când oamenii se pun unul În locul altuia părerile se schimbă, iar
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
se sperie la un moment dat de faptul că ar putea cu adevărat să Învingă (suntem, cu alte cuvinte, În fața unei situații paradoxale: un Toma necredinciosul În raport cu el Însuși). Μ Una din aprecierile cele mai cunoscute despre iubire este, desigur, următoarea: iubirea este acea Încântare a sufletului care-i face pe Îndrăgostiți În stare să-și vorbească ore În șir fără cuvinte. De ce, Într-adevăr, ar fi nevoie de cuvinte când, de exemplu, un singur surâs sau zâmbet poate să ne
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
adevăratul lor limbaj, nemaiavând nevoie să adauge ceva. Vorbirea coincidea cu însăși prezența lor. Inefabilul era ars retorica protestului lor. Ce anume spuneau pletoșii în anii 1966-1967, prin limbajul lor nearticulat, ce consta în semnul monolitic al propriilor plete? Spuneau următoarele: „Ni s-a făcut greață de civilizația consumistă. Protestăm radical. Prin refuzul nostru, creăm un anticorp împotriva acestei civilizații. Totul părea să meargă spre bine, nu-i așa? Generația noastră trebuia să fie una de oameni integrați? Dar iată, de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fi serioși, de a zâmbi; într-un cuvânt, în comportamentul lor. Într-un oraș rusesc, „sistemul de semne” al limbajului fizico-mimic nu cunoaște variante: e perfect identic sub toate aspectele. Care este așadar prima propoziție ce definește acest limbaj? Este următoarea: „Aici nu mai există nici o diferență de clasă”. Și e un lucru minunat. În ciuda tuturor erorilor și involuțiilor, în ciuda delictelor politice și a genocidului lui Stalin (la care este complice întregul univers țărănesc rus), faptul că poporul a învins în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pentru toți. Dar în timp ce în Rusia acesta este un fenomen pozitiv, care te entuziasmează, în Occident este un fenomen negativ, care îți induce o stare de spirit la limita dezgustului și a disperării. Propoziția primă a acestui limbaj fizico-mimic este următoarea: „Puterea a decis că noi suntem toți egali”. Frenezia consumului este o frenezie de a te supune unei ordini nepronunțate. În Italia, fiecare simte frenezia degradantă de a fi egal cu ceilalți în a consuma, a fi fericit, a fi
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
un act de subcultură. Ignoranța Bisericii în aceste ultime două secole a fost paradigmatică, mai ales în ceea ce privește Italia. După ignoranța ei s-a plăsmuit și cea simplistă a burgheziei italiene. E vorba despre o ignoranță a cărei definiție culturală este următoarea: o perfectă coexistență între „iraționalism”, „formalism” și „pragmatism”. Sentințele Tribunalului Sacru sunt, de exemplu, un enorm corpus de documente ce demonstrează arbitrarul spiritualist și formalist, pe de o parte, și, pe de altă parte, pragmatismul (ce frizează forme de „behaviorism
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ba poate chiar contrastante, oricum, repet, «de neconciliat»”. Prezentând această dihotomie extremistă, Hristos împinge și invită la o opoziție permanentă în fața lui Cezar, chiar dacă una non-violentă (spre deosebire de cea a zeloților). A doua noutate religioasă care se anunță pentru viitor este următoarea. Până astăzi, Biserica a aparținut unui univers țărănesc, care i-a răpit creștinismului singurul element de originalitate față de toate celelalte religii, adică pe Hristos. În universul țărănesc, Hristos a fost asimilat unuia dintre miile de adoniși sau de proserpine deja
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
această problemă, cu datele sale specifice, și, prin urmare, oferă o optică deformată, și anume cea care le convine lor (de altfel, cu bună-credință, și ar fi absurd să le-o contestăm). Cea de-a doua greșeală, mai gravă, este următoarea. Radicalii și ceilalți progresiști care luptă în primele rânduri pentru legalizarea avortului - izolându-l, în prealabil, de copulare - îl introduc într-o problematică strict contingentă (italiană, ca să fim expliciți) și chiar interlocutorie. Îl reduc la un caz de pură practicitate
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
trebuie pusă clar: adică fără a confunda niciodată, nici măcar pentru o clipă, ideea de „progres” cu realitatea acestei „dezvoltări”. În ceea ce privește baza partidelor de stânga (să spunem și baza electorală, pentru a vorbi de ordinul a milioane de cetățeni), situația este următoarea: un muncitor trăiește în conștiința sa ideologia marxistă și, prin urmare, printre celelalte valori ale sale, trăiește în conștiința sa ideea de „progres”; în același timp, el trăiește, în existență, ideologia consumistă și, prin urmare, a fortiori, valorile „dezvoltării”. Muncitorul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
spune că, după părerea mea, „despoții creștin-democrați nu seamănă cu tovarășii lui Mussolini, ci de-a dreptul cu cei ai lui Hitler”. Deci, dacă mai întâi evit o analiză fizionomică, iar apoi folosesc o comparație fizionomică, mă contrazic. Realitatea este următoarea: pentru mine, e important limbajul corpului și al comportamentului, întrucât echivalează cu un alt limbaj: ba chiar, de multe ori, este mult mai sincer. Deci am „citit” fețele din filmul lui Naldini și fețele reale ce mă înconjoară astăzi ca și cum
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
este momentul unei schimbări de perspectivă, deoarece formarea managerială nu trebuie să se limiteze doar la formarea managerilor, ci trebuie să aibă în vedere și formarea potențialilor manageri, chiar formarea non-managerilor. În acest context, ipoteza pe care o emitem este următoarea: Eficiența antrenării competențelor psihologice și sociale ale managerilor crește dacă aceasta este acompaniată de organizarea de grupuri de antrenare independente în care să fie incluși subordonați ai acelor manageri. Ne așteptăm astfel ca, la întoarcerea în grupul de muncă același
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]