15,959 matches
-
atributivă circumstanțială este interogativă indirectă. Exemplu: N-o știe ce este și cum este. Propozițiile atributive circumstanțiale pot fi și juxtapuse propoziției regente. Despre juxtapunerea propozițiilor atributive circumstanțiale se poate vorbi în următoarele situații: a) Când propoziția atributivă circumstanțială are verbul predicat sau din structura predicatului la modul conjunctiv, dacă admitem că să este numai marcă a modului (nu și a subordonării în frază). Exemplu: ... ca să afle și mai multe, da bacșișuri la slugi să-l iscodească ... (I. Caragiale, op. cit., III
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
dacă admitem că să este numai marcă a modului (nu și a subordonării în frază). Exemplu: ... ca să afle și mai multe, da bacșișuri la slugi să-l iscodească ... (I. Caragiale, op. cit., III, p. 161) b) Când propoziția atributivă circumstanțială are verbul predicat sau din structura predicatului la modul infinitiv, dacă admitem că infinitivul este un mod predicativ. Exemplu: Îți arăt cu jurământ Că a nu sta la cuvânt Ș-ați strica parola-ndată Nu te credeam niciodată („Poeții Văcărești”, după V.
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
este un mod predicativ. Exemplu: Îți arăt cu jurământ Că a nu sta la cuvânt Ș-ați strica parola-ndată Nu te credeam niciodată („Poeții Văcărești”, după V. Hodiș, art. cit., II, p. 144) c) Când propoziția atributivă circumstanțială are verbul predicat sau din structura predicatului la modul gerunziu, dacă admitem că gerunziul este un mod predicativ. Exemplu: Tresărind scânteie lacul Și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Și ascult de la răcoare Pitpalacul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
regent de tip nominal și un regent de tip verbal, adică ceea ce la alți autori este cunoscut sub numele de element predicativ suplimentar”. Elementul predicativ se aseamănă cu atributul prin referirea la nume, deosebirea de atribut rezultând din gruparea cu verbul a elementului predicativ suplimentar și prin posibilitatea absenței nuanței circumstanțiale. Atributiva circumstanțială este subordonata echivalentă cu un atribut circumstanțial, dar legătura dintre subordonată și regentul verbal este și mai slabă decât în cazul atributului circumstanțial. Subordonarea este realizată cu ajutorul acelorași
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
nominal, ea nu este sau este izolată prin intonație și pauză(în scris prin virgulă) de propoziția regentă. Altfel spus, atributiva circumstanțială arată tot o caracteristică suplimentară a obiectului, dar exprimă în același timp și un raport circumstanțial față de un verb sau un adjectiv din propoziția regentă: Țiganca,1/care știa blestămăția 2/ ce făcuse 3/, se temu, văzând frumusețea merilor.1/. Referindu-se la un verb sau un adjectiv, ea exprimă diferite nuanțe circumstanțiale: cauzală - Câinele care flămânzește tot la
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
suplimentară a obiectului, dar exprimă în același timp și un raport circumstanțial față de un verb sau un adjectiv din propoziția regentă: Țiganca,1/care știa blestămăția 2/ ce făcuse 3/, se temu, văzând frumusețea merilor.1/. Referindu-se la un verb sau un adjectiv, ea exprimă diferite nuanțe circumstanțiale: cauzală - Câinele care flămânzește tot la oase se gândește.; El,1/care e bolnav,2/nu a venit. 1 / finală - Fă-i pod dușmanului care se duce.; Își pusese speranța în Ion
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
se realizează o singură comunicare: un obiect delimitat față de altele de același fel săvârșește o acțiune”. În propoziția Fetița aleargă voios, adverbul de mod voios arată felul în care se face acțiunea de a alerga. El se referă direct la verb, arătând calitatea, însușirea acțiunii exprimate de acesta. În propoziție, voios este un circumstanțial de mod, iar raportul dintre verbul determinat și adverbul determinant este de subordonare. „Într-o propoziție ca Fetița aleargă voioasă, adjectivul voioasă exprimă o circumstanță care se
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
aleargă voios, adverbul de mod voios arată felul în care se face acțiunea de a alerga. El se referă direct la verb, arătând calitatea, însușirea acțiunii exprimate de acesta. În propoziție, voios este un circumstanțial de mod, iar raportul dintre verbul determinat și adverbul determinant este de subordonare. „Într-o propoziție ca Fetița aleargă voioasă, adjectivul voioasă exprimă o circumstanță care se referă la verb, dar nu în așa fel încât să existe o determinare directă, ca în cazul circumstanțialului de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
însușirea acțiunii exprimate de acesta. În propoziție, voios este un circumstanțial de mod, iar raportul dintre verbul determinat și adverbul determinant este de subordonare. „Într-o propoziție ca Fetița aleargă voioasă, adjectivul voioasă exprimă o circumstanță care se referă la verb, dar nu în așa fel încât să existe o determinare directă, ca în cazul circumstanțialului de mod. Determinare directă există între adjectiv și substantiv. Modul cum se săvârșește acțiunea este arătat prin starea celui care o săvârșește, mai precis, acțiunea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
dar nu în așa fel încât să existe o determinare directă, ca în cazul circumstanțialului de mod. Determinare directă există între adjectiv și substantiv. Modul cum se săvârșește acțiunea este arătat prin starea celui care o săvârșește, mai precis, acțiunea verbului este determinată prin starea pe care o are obiectul simultan cu acțiunea săvârșită. Adjectivul voioasă se referă concomitent la substantivul fetița și la verbul aleargă. El indică împrejurarea specială în care se desfășoară acțiunea verbului și reprezintă totodată un aspect
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Modul cum se săvârșește acțiunea este arătat prin starea celui care o săvârșește, mai precis, acțiunea verbului este determinată prin starea pe care o are obiectul simultan cu acțiunea săvârșită. Adjectivul voioasă se referă concomitent la substantivul fetița și la verbul aleargă. El indică împrejurarea specială în care se desfășoară acțiunea verbului și reprezintă totodată un aspect, o stare caracteristică pe care o are obiectul în momentul desfășurării acțiunii verbului. Adjectivul îndeplinește o dublă funcție sintactică: de determinant al substantivului și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
o săvârșește, mai precis, acțiunea verbului este determinată prin starea pe care o are obiectul simultan cu acțiunea săvârșită. Adjectivul voioasă se referă concomitent la substantivul fetița și la verbul aleargă. El indică împrejurarea specială în care se desfășoară acțiunea verbului și reprezintă totodată un aspect, o stare caracteristică pe care o are obiectul în momentul desfășurării acțiunii verbului. Adjectivul îndeplinește o dublă funcție sintactică: de determinant al substantivului și al verbului. Legătura existentă cu substantivul la care se referă este
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
săvârșită. Adjectivul voioasă se referă concomitent la substantivul fetița și la verbul aleargă. El indică împrejurarea specială în care se desfășoară acțiunea verbului și reprezintă totodată un aspect, o stare caracteristică pe care o are obiectul în momentul desfășurării acțiunii verbului. Adjectivul îndeplinește o dublă funcție sintactică: de determinant al substantivului și al verbului. Legătura existentă cu substantivul la care se referă este marcată prin acord, iar legătura cu verbul e marcată prin locul acestui adjectiv după verb. Așadar, partea de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
El indică împrejurarea specială în care se desfășoară acțiunea verbului și reprezintă totodată un aspect, o stare caracteristică pe care o are obiectul în momentul desfășurării acțiunii verbului. Adjectivul îndeplinește o dublă funcție sintactică: de determinant al substantivului și al verbului. Legătura existentă cu substantivul la care se referă este marcată prin acord, iar legătura cu verbul e marcată prin locul acestui adjectiv după verb. Așadar, partea de propoziție în discuție arată starea unui obiect simultană cu o acțiune. Din punct
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
stare caracteristică pe care o are obiectul în momentul desfășurării acțiunii verbului. Adjectivul îndeplinește o dublă funcție sintactică: de determinant al substantivului și al verbului. Legătura existentă cu substantivul la care se referă este marcată prin acord, iar legătura cu verbul e marcată prin locul acestui adjectiv după verb. Așadar, partea de propoziție în discuție arată starea unui obiect simultană cu o acțiune. Din punct de vedere logic, prin propoziția Fetița aleargă voioasă se fac două comunicări: fetița aleargă și fetița
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
momentul desfășurării acțiunii verbului. Adjectivul îndeplinește o dublă funcție sintactică: de determinant al substantivului și al verbului. Legătura existentă cu substantivul la care se referă este marcată prin acord, iar legătura cu verbul e marcată prin locul acestui adjectiv după verb. Așadar, partea de propoziție în discuție arată starea unui obiect simultană cu o acțiune. Din punct de vedere logic, prin propoziția Fetița aleargă voioasă se fac două comunicări: fetița aleargă și fetița este voioasă. Adică propoziția fetița aleargă voioasă poate
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
al unei propoziții coordonate copulative. Prin condensarea gândirii, se realizează: fetița aleargă voioasă în care adjectivul voioasă este echivalentul numelui predicativ al propoziției coordonate copulative”. În propoziții ca fetița aleargă voioasă, pentru vorbitor sunt la fel de importante și acțiunea exprimată de verb, și starea exprimată de adjectiv. „Accentul predicativ cade nu numai pe verb, ci pe ambii termeni”. Echivalarea cu o frază formată prin coordonare argumentează în favoarea acestei teze. Ba mai mult: se pare că, în asemenea situații, adjectivul este esențial, în timp ce
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
voioasă în care adjectivul voioasă este echivalentul numelui predicativ al propoziției coordonate copulative”. În propoziții ca fetița aleargă voioasă, pentru vorbitor sunt la fel de importante și acțiunea exprimată de verb, și starea exprimată de adjectiv. „Accentul predicativ cade nu numai pe verb, ci pe ambii termeni”. Echivalarea cu o frază formată prin coordonare argumentează în favoarea acestei teze. Ba mai mult: se pare că, în asemenea situații, adjectivul este esențial, în timp ce verbul, cvasiasimilabil la categoria verbelor însoțite de un nume predicativ, capătă puțin
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
și starea exprimată de adjectiv. „Accentul predicativ cade nu numai pe verb, ci pe ambii termeni”. Echivalarea cu o frază formată prin coordonare argumentează în favoarea acestei teze. Ba mai mult: se pare că, în asemenea situații, adjectivul este esențial, în timp ce verbul, cvasiasimilabil la categoria verbelor însoțite de un nume predicativ, capătă puțin caracterul unei copule, deși mai expresive, fapt ce trebuie înțeles în sensul că verbul nu-și pierde în întregime conținutul semantic concret și caracterul predicativ. El permite totuși, în
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
adjectiv. „Accentul predicativ cade nu numai pe verb, ci pe ambii termeni”. Echivalarea cu o frază formată prin coordonare argumentează în favoarea acestei teze. Ba mai mult: se pare că, în asemenea situații, adjectivul este esențial, în timp ce verbul, cvasiasimilabil la categoria verbelor însoțite de un nume predicativ, capătă puțin caracterul unei copule, deși mai expresive, fapt ce trebuie înțeles în sensul că verbul nu-și pierde în întregime conținutul semantic concret și caracterul predicativ. El permite totuși, în această împrejurare, deși verb
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
acestei teze. Ba mai mult: se pare că, în asemenea situații, adjectivul este esențial, în timp ce verbul, cvasiasimilabil la categoria verbelor însoțite de un nume predicativ, capătă puțin caracterul unei copule, deși mai expresive, fapt ce trebuie înțeles în sensul că verbul nu-și pierde în întregime conținutul semantic concret și caracterul predicativ. El permite totuși, în această împrejurare, deși verb predicativ,prezența, alături de el, a unui nume predicativ. Dacă, în aceeași propoziție, ar fi esențial verbul, iar adjectivul un adaos secundar
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
verbelor însoțite de un nume predicativ, capătă puțin caracterul unei copule, deși mai expresive, fapt ce trebuie înțeles în sensul că verbul nu-și pierde în întregime conținutul semantic concret și caracterul predicativ. El permite totuși, în această împrejurare, deși verb predicativ,prezența, alături de el, a unui nume predicativ. Dacă, în aceeași propoziție, ar fi esențial verbul, iar adjectivul un adaos secundar, am obține o comunicare de tipul: fetița, voioasă, aleargă. Într o astfel de propoziție, verbul este esențial, iar adjectivul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
trebuie înțeles în sensul că verbul nu-și pierde în întregime conținutul semantic concret și caracterul predicativ. El permite totuși, în această împrejurare, deși verb predicativ,prezența, alături de el, a unui nume predicativ. Dacă, în aceeași propoziție, ar fi esențial verbul, iar adjectivul un adaos secundar, am obține o comunicare de tipul: fetița, voioasă, aleargă. Într o astfel de propoziție, verbul este esențial, iar adjectivul adaugă un element mai mult sau mai puțin secundar, care explică sau completează dintr-un anumit
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
în această împrejurare, deși verb predicativ,prezența, alături de el, a unui nume predicativ. Dacă, în aceeași propoziție, ar fi esențial verbul, iar adjectivul un adaos secundar, am obține o comunicare de tipul: fetița, voioasă, aleargă. Într o astfel de propoziție, verbul este esențial, iar adjectivul adaugă un element mai mult sau mai puțin secundar, care explică sau completează dintr-un anumit punct de vedere cele spuse de verb. În acest caz avem de-a face cu un adjectiv cu funcțiune de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
obține o comunicare de tipul: fetița, voioasă, aleargă. Într o astfel de propoziție, verbul este esențial, iar adjectivul adaugă un element mai mult sau mai puțin secundar, care explică sau completează dintr-un anumit punct de vedere cele spuse de verb. În acest caz avem de-a face cu un adjectiv cu funcțiune de apoziție explicativă, sau de atribut circumstanțial, dacă ne referim la dubla funcțiune a acestui adjectiv, de determinant și al substantivului și al verbului. Adjectivul voioasă ca apoziție
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]