5,522 matches
-
In anul 1200 fortăreața a fost întărită, iar între anii 1253-1719 devine rezidența principilor de Würzburg. In anul 1525 fortăreața rezistă asediilor din timpul "Războiului țărănesc german". Revolta a suferit o înfrângere grea la porțile fortăreței. Un monument mic de pe versantul dealului reamintește această înfrângere și de moartea eroică a primarului orașului, Tilman Riemenschneider, care a fost schingiut deoarece a trecut de partea răsculaților. Din anul 1573 au urmat o serie de restructurări pentru transformarea fortăreței într-un castel cu elemente
Fortăreața Marienberg () [Corola-website/Science/312499_a_313828]
-
de pe cursul superior al râului, unde Paul Solacolu s-a ocupat de problemele de gospodărire a apelor. Pentru suplimentarea disponibilului de apă din bazinul Dâmboviței, schema de amenajare elaborată de Paul Solacolu cuprindea și captarea micilor cursuri de apă de pe versantul nordic al munților Făgăraș și derivarea lor gravitațională în Dâmbovița, în lacul Pecineagu, mărind debitul mediu la 6,8 m³/s. În interesul gospodăririi chibzuite a apelor, schema hidrotehnică includea reversibilitatea sistemului, în caz de secetă fiind posibilă derivarea gravitațională
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
râul Sebeș din zona Făgăraș. Lucrările de derivație au fost începute în 1984 dar după excavarea a 12,3 km de aducțiune, au fost sistate în 1992. Noi studii elaborate de Paul Solacolu asupra efectului acestor derivații asupra folosințelor de pe versantul nordic. în județele Brașov și Sibiu au arătat viabilitatea soluției preconizate. Pe lângă aspectele hidrotehnice și de influentă asupra mediului înconjurător noile studii au mai demonstrat corectitudinea viziunii de gospodărire a apelor a lui Paul Solacolu, schema de amenajare pe care
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
Peștera (; ) este denumirea folosită pentru fenomenul carstic de depunere de calcită în peșteră, care este situată pe Muntele Pilat din Elveția. Peștera se află pe versantul sudic al muntelui Pilat, la . Intrarea peșterii nu se poate vedea decât din apropiere, ca orientare poate servi marcajul turistic portocaliu și pârâul care izvorește din peșteră. Peștera are o lungime de 108 m, cu o diferență de nivel de
Mondmilchloch () [Corola-website/Science/312015_a_313344]
-
de este pentru prima oară amintit în anul 1252 ca „mons Egere“. Muntele Eiger se întinde în direcția NE-SV și apare văzut din aceste direcții ca un vârf marcant. In special lanțul central din direcția NE este impunător, având versanți dificili de escaladat (S, III) mai ales peretele de nord. Spre SE dar mai ales spre NV apare are lanțul o lățime mai mare. Muntele are o înălțime de peste 3000 de m măsurată din albia văii la Grindelwald fiind bântuit
Eiger () [Corola-website/Science/312023_a_313352]
-
în pădurea „Warsteiner Wald” la sud de Warstein, Sauerland din regiunea Westfalen. In regiunea împădurită în care se află peștera se indică folosirea șoselei L 735 care leagă centrul lui Warstein cu localitatea Hirschberg, peștera poate fi ușor găsită pe versantul de est a pârâului „Bilsteinbach”. Peștera se află în vestul șeii înălțimii „Warsteiner Sattel”, care este alcătuit din calcare de vârstă devoniană care se întinde de la peșteră spre est ca. 8 km, până la Kallenhardt (Rüthen). Peștera are o lungime de
Peștera Bilstein () [Corola-website/Science/312020_a_313349]
-
, așezată pe o morenă a unei văi glaciare din Munții Bucegi, Valea Mălăiești, sub creasta zimțată a Padinei Crucii, străjuită de Bucșoiu la o altitudine de 1720 m, oferă adăpost turiștilor care vor să cunoască această zonă de pe versantul nordic al masivului. Pe platoul de la Mălăiești se găsesc două construcții care pot oferi adăpost turiștilor: refugiul de salvamont și o cabană recentă, mai mare. , înlesnește accesul direct în Munții Bucegi din Țara Bârsei, prin Râșnov, iar primăvara servește ca
Cabana Mălăiești () [Corola-website/Science/312115_a_313444]
-
Tunisia era sub controlul lor și Armata a 8-a încă nu sosise de la Tripoli. Ofensiva germano-italiană a încetat, chiar dacă americanii se retrăgeau în dezordine. Până în cele din urmă, Rommel a decis doar să ocupe bazele de aprovizionare americane de pe versantul vestic al munților. Deși asta nu ar fi schimbat în mod simțitor situația armatelor sale, pierderea bazelor de aprovizionare împiedica orice viitoare acțiune americană în regiune. Pe 19 februarie 1943, Rommel a lansat ofensiva care avea să fie cunoscută ca
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
are o lungime de 2.739 km, fiind cel mai lung fluviu din Australia. El se varsă la Wentworth, în Murray River și pe urmă în Oceanul Indian. Darling și Murray izvoresc din versantul de vest al munților Great Dividing Range și apoi curg cu cotituri și diferențe de nivel relativ mici (6-14 cm/km) prin preerie spre vest și sud. Seceta periodică face ca fluviul să se transforme în perioada aridă într-un
Fluviul Darling () [Corola-website/Science/311587_a_312916]
-
o biserică de lemn, cu hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil". Așezământul monahal a fost cunoscut la început sub numele de „Sihăstria lui Agafton". Schitul s-a extins în timp pe culmea dealului și pe coastele sudică și nordică ale versantului din localitatea Agafton, la marginea pădurii Baisa. Schitul întemeiat de Agafton a avut obște de călugări până la începutul secolului al XIX-lea. După alegerea ca mitropolit al Moldovei a lui Veniamin Costachi (1803-1842, cu întreruperi), a avut loc o reorganizare
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
prezent, Mănăstirea Agafton se află într-un amplu proces de restaurare. Peste drum de poarta de intrare în curtea mănăstirii se află o tabără de copii. Când a construit așezământul mănăstiresc, sihastrul Agafton a defrișat pădurea de pe o coastă a versantului. Pe măsură ce mănăstirea s-a extins, pădurea a continuat să fie defrișată tot mai mult, rezultând însă un dezechilibru local major. Amplasarea mănăstirii pe un deal cu o declivitate naturală a dus în timp la producerea unor alunecări de teren evolutive
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
și de pe platforma drumului care au creat făgașe, transportând solul, precum și lipsa rigolele laterale la drumul local Agafton - Balta Arsă. Alunecările s-au propagat pe direcția pantei pe o distanță de circa 250-300 m, la aproximativ 25 m de culmea versantului, pe o fâșie de aproximativ 100 m, fiind amplasate biserica de lemn, un grup de patru case, aflate la numai 5-10 m mai spre deal, la est și la nord, plus două case aflate la vest și sud de biserică
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
s-au dezvoltat chiar în crăpături largi. Dumitru Agachi considera că starea caselor era de precolaps, cele șase chilii din preajma bisericuței necesitând o intervenție de urgență pentru a mai putea fi salvate. Lucrările ar trebuie să vizeze și menținerea stabilității versantului prin plantarea de arbori în zona cu alunecări și construirea unui sistem de rigole care să dirijeze apele pluviale. El a sugerat ca restaurarea bisericuței de lemn să se facă cu îndepărtarea adaosurilor care au înstrăinat construcția de modelul originar
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
apărătorii otomani erau prea puțini pentru a opri debarcarea, dar au produs numeroase pierderi și au limitat atacul la zonele de lângă țărm. Până în dimineața zilei de 25 aprilie 1915, rămași fără muniții și înarmați doar cu baionetele împotriva atacatorilor de pe versanții ce se înălțau de pe plajă către înălțimile Çunukbahir, Regimentul 57 Infanterie a primit din partea lui Kemal, care comanda Divizia 19 următorul ordin: „nu vă ordon să luptați, vă ordon să muriți. În timpul ce va trece până la moartea noastră, alte trupe
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
(cehă "Nába") este un afluent de pe versantul stâng al Dunării situat în Oberpfalz, Bavaria de est, Germania. Impreună cu „Waldnaab” afluentul său principal de la izvor râul are o lungime de 165 km cu un bazin de colectare de 5.225 km². Râul izvorește din munții Fichtelgebirge la
Naab () [Corola-website/Science/311682_a_313011]
-
regiunea în secolul al XV-lea ca teren de vânătoare. Muntele este situat între comunele Liptovská Teplička, Vernár, Telgárt și Šumiac. Din anul 1960 pe munte se află un turn de televiziune care poate fi ajuns pe drumuri turistice. De pe versanții muntelui izvoresc râurilor Hron, Hornád, Hnilec și Váh ele fiind principalele râuri din Slovacia, ceea ce a determinat ca muntele să prezinte o importanță națională. Vârful muntelui depășește prin altitudinea sa zona pădurilor, lucru care face posibilă vederea unei panorame largi
Kráľova hoľa () [Corola-website/Science/311737_a_313066]
-
Biserica este situată în Țara Chioarului, pe valea Cavnicului și a fost construită între 1796-1798, din bârne asamblate în sistem „Blockbau”, ctitori fiind sătenii. Satul Plopiș s-a format pe malul stâng al râului Cavnic, într-o zonă colinară de pe versantul sudic al Munților Gutâi, pe malul opus al văii fiind satul Șurdești. Este menționat documentar pentru prima dată în 1583, drept una dintre localitățile din urbariul Cetății Chioar. La data construirii bisericii, comunitatea număra doar 200 de suflete. Buni lemnari
Biserica de lemn din Plopiș () [Corola-website/Science/311159_a_312488]
-
un lanț de munți în continuarea spre nord a Anzilor Cordilieri, situat în partea sudică a statului Alaska, (SUA), cu lungimea de cca. 1.000 km și altitudinea maximă de 6.193 m (vârful McKinley, cel mai înalt din America de Nord). Versanții sunt abrupți, stâncoși, acoperiți cu păduri rare de conifere până la 800 m. Culmile au relief alpin și sunt acoperite de zăpezi veșnice care alimentează numeroși ghețari. sunt un segment din sistemul muntos al Pacificului, care se întinde într-un semicerc
Munții Alaska () [Corola-website/Science/311256_a_312585]
-
Banff este un oraș cu 6.700 de locuitori (2006), fiind localitata cea mai mare din Parcul Național Banff, provincia Alberta, Canada. Orașul este situat pe versantul estic al munților Rocky Mountains, la . Banff se află la o distanță de 140 km vest de Calgary și la 58 km de Lake Louise. Localitatea este numită Banff din anul 1884 după locul de naștere a lordului scoțian Steven
Banff, Alberta () [Corola-website/Science/311272_a_312601]
-
paleontologice din mezozoic, în care se găsesc recife fosilizate cu amoniți, bivalve, brachiopode, gastropode, belemniți, echinoide, corali, crinoide, plante, aulacostefanide. Au fost astfel identificate areale: Marea biodiversitate a arealului, este un rezultat al condițiilor variatelor geomorfologice, pedologice, de expunere a versanților, de microclimat, etc. Zona parcului a fost în general slab populată. Câteva artefacte ale unor vânători din paleolitic au fost descoperite în zona Bicaz-Chei. Prima fotografie (daguerotipie) a Lacului Roșu a fost realizată în 1864 de Balázs Orbán, zona dezvoltându
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
structurate, crucea și monograma christica, precum altădată în faimosul standard al lui Constantin Împăratul. Cât despre lambda, inițială de la Logos, impostația literei în tablou o transformă într-o veritabilă cumpănă, bine proptita vertical, care ar putea rostui, în chip fundator, versanții timpului. Ultimele pânze, concluzia ansamblului care s-a decantat pe zidurile albe de la Mogoșoaia, poartă această secretă energie hieroglifica până la culmi de radicală strictețe. Îi solicită privitorului un matur exercițiu spiritual, îl cheamă spre o intuiție care e densă și
Paul Gherasim () [Corola-website/Science/311937_a_313266]
-
publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 50 de hectare. Aria protejată aflată pe versantul sudic al Munților Rodnei, în zona de obârșie a pârâului Mihăiasa, reprezintă o zonă constituită din roci cristaline ("Masivului Mihăiasa" - 1.804 m, "Stânca Iedului, Bujdeie"), acoperită parțial cu pădure de molid ("Picea abies"), pâlcuri de mesteacăn ("Betula"), poieni și
Izvoarele Mihăiesei () [Corola-website/Science/311376_a_312705]
-
IUCN (rezervație naturală de tip botanic), situată în județul Bistrița-Năsăud, pe teritoriul administrativ al comunei Rodna, satul Valea Vinului. Rezervația naturală aflată în Munții Rodnei, are o suprafață de 5 ha, și reprezintă o poiană cu narcise ("Narcissus angustifolius") pe versantul estic al muntelui Saca, la o altitudine de 1600 m, într-o asociație dominată de Barba ursului. Pe muntele Saca, din masivul cristalin al Rodnei, se poate ajunge plecând din localitatea Valea Vinului, situat la 8 km de Rodna Veche
Poiana cu narcise de pe Masivul Saca () [Corola-website/Science/311374_a_312703]
-
plecând din localitatea Valea Vinului, situat la 8 km de Rodna Veche. Din Valea Vinului pleacă către muntele Saca două poteci mai bune: prima urcă spre vest spre Dealul Popii iar a doua urmărește Valea Secii și apoi urcă pe versantul sudic al Dealului Popii. Drumul până la vârful Saca durează 3 ore din Valea Vinului. La 7 km de localitatea Valea Vinului, pe vârful Saca, se află o poiană mare cu narcise, situată la altitudinea cea mai mare din țară (1600
Poiana cu narcise de pe Masivul Saca () [Corola-website/Science/311374_a_312703]
-
etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii"), Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane, Turbării active, Formațiuni pioniere alpine din "Caricion bicoloris-atrofuscae", Peșteri în care accesul publicului este interzis, Mlaștini alcaline, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase, Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Orientalilor
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]