KorAP: Find »[drukola/base=zbate & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...186 187 188 ...205 >

5,116 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205

Anuanúa încerca să se arunce în mare, insă Miti Matái - care îi urmărea și cele mai mici gesturi - o prinse de mână, o trânti pe punte și îi puse piciorul pe abdomen, menținând-o nemișcata, cu toate ca încerca să scape, se zbătea și îi strigă vorbe de ocara. Când soarele dispăru la orizont, Te-Onó nu mai erau decât două puncte care se pierdeau în depărtare. Iar Peștele Zburător continuă să zboare. Odată cu zorii, vântul se opri. Dar nu se mai zarea nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
cardinale, atrase de mirosul sângelui care curgea în șuvoaie din sute de răni hidoase. Tapú Tetuanúi se văzu nevoit să-și acopere urechile, nemaiputând asculta urletele celor care agonizau sau trosnetul mandibulelor ce se închideau peste corpurile celor care se zbăteau să scape. În atacul sau dezlănțuit, un uriaș rechintigru se lovi de unul din pereții Mararei, care se cutremura. —Înapoi! Înapoi! strigă imediat Miti Matái. Să plecăm de-aici, c-au să ne distrugă!... Și nu exagera, căci în beția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

doar cel mai bun moment pentru pescuit, ora potrivită pentru vânat maimuțe sau clipa de pândă a fluturilor. Ziua n-avea nici o importanță. Nici luna... Ce lună o fi? Probabil ianuarie, dar erau toate atât de asemănătoare... Un pește se zbătu în apă. De la a doua zvâcnitură, înțelese că încerca să se elibereze din cârlig. Alergă pe mal și trase alene de gută. Era un frumos pește bagre, de aproape zece kilograme, care se zbătu timp îndelungat. Lupta îl entuziasmă: îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
atât de asemănătoare... Un pește se zbătu în apă. De la a doua zvâcnitură, înțelese că încerca să se elibereze din cârlig. Alergă pe mal și trase alene de gută. Era un frumos pește bagre, de aproape zece kilograme, care se zbătu timp îndelungat. Lupta îl entuziasmă: îl trăgea și îi dădea drumul fără să-i lase o clipă destul răgaz ca să-și găsească refugiu printre mangrove, și în același timp cu grijă să nu rupă una dintre puținele gute ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
fi băgat mâna în foc. Relația și chiar conversațiile lor erau ca între prieteni, dar nu poți ști niciodată... Trebuia să-l accepte așa cum era, sau să-l uite. Un pește mușcase din momeală. Nu era foarte mare și se zbătuse puțin, dar era de-ajuns ca prânz pentru amândoi. Îl ridică deasupra capului: — O să avem de mâncare! strigă el și se îndreptă spre colibă. Părintele Carlos îl privi pe când se îndepărta cu pași mari, cu cartea într-o mână și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
refuză acum cu fermitate și se agăță de bord. Nerăbdător, înaintă în apă, o luă în brațe, o ridică în aer ca pe o pană și, furios, o duse pe uscat. A trebuit să o și țină strâns, pentru că se zbătea, încercând să se întoarcă la ambarcațiune. — Cum dracu’ să-ți explic că mă întorc? mormăi el. Sau crezi că plec pentru totdeauna? Încercă de mai multe ori, cu gesturi exagerate și teatrale, dar se dădu bătut. Sper să-ți spună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Se apropie de mal, scotoci în nămol și scoase un vierme gras și alb, pe care îl înfipse cu ușurință în cârlig. Aruncă guta în apă, legă capătul de o creangă și se întoarse în penumbra colibei. Un pește se zbătu în apă. De la a doua zvâcnitură, înțelese că încerca să se elibereze din cârlig, și trase alene. Era un frumos pește bagre de zece kilograme și care se zbătu timp îndelungat. Când, în sfârșit, se lăsă târât domol printre nuferi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
o creangă și se întoarse în penumbra colibei. Un pește se zbătu în apă. De la a doua zvâcnitură, înțelese că încerca să se elibereze din cârlig, și trase alene. Era un frumos pește bagre de zece kilograme și care se zbătu timp îndelungat. Când, în sfârșit, se lăsă târât domol printre nuferi, intră în lagună și, cu o singură lovitură cu mâna, iute și îndemânatică, îl prinse de branhii și îl aruncă pe uscat. Îl privi cum dădea din coadă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

infernul trăit prematur. Cezar Ivănescu, Val Condurache, Mihai Ursachi, cei trei răstigniți pe cruce și băgați în malaxorul românimii de vii. Ultimele lor pîlpîiri s-au stins, imprimînd pe retina lor o lume românească nebună, nebună, nebună. Românii care se zbat în mizerabilul malaxor care omogenizează respingătorul conținut, atunci cînd văd o stea strălucind în ceruri, au o singură dorință: s-o ademenească și s-o înglobeze în pasta lor. Nu dorim purificare, nu dorim strălucire, dorim să-i coborîm pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

sus zgîindu-se la mine cum alergam În vis desculță și numai În cămașă pe balustrada balconului care nu se mai termina ca podul de la Cerna Vodă și un bărbat de fier m-a prins În brațe și eu m-am zbătut să scap dar jos era prăpastia și m-am prins mai tare de gîtul dorobanțului m-am trezit tremurînd toată de frică și de rușine e prea Îngrozitor prea Îngrozitor frumoasa mea caraghioasa mea fetiță... oricum trebuie să recunosc că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
eu am copii. Și eu am mamă, ce-i drept n-am rate, stau cu chirie, n-am mașină — Dar publicați cărți, faceți traduceri. Vă puteți descurca mai ușor. Și apoi veți avea timp să meditați, să scrieți. Ne-am zbătut să găsim soluții optime pentru toată lumea. În cazul dumneavoastră creația... poetul trăiește pentru posteritate, nu? țOare și la poarta raiului o fi tot așa poeții cu privilegiul iadului și buff? vodca iesti? hazaica iesti? țepușa ne gîdilă murim de rîs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
justificare pierde din gravitate las-o să fie puternică să ne putem continua lupta) ... păi știi dumneata cum Îi, cînd Îți vine așa pă nepusă masă, vorba aia, bună, zdravănă și deodată rămîi cu gura căscată și Începi să te zbați ca peștele pă uscat și aerul nu vrea neam să mai intre În tine, dă zici că ăl de sus ți-a pus ștreangul de gît și te-a legat ca p-un sac de cartofi. Da ce-am mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
cumetre așezate alături visînd fiecare gospodăria celeilalte, un bărbat cu barbă Înghiontit de trei proaspăt bărbieriți, o femeie borțoasă care vorbește ungurește și cei de pe scaune se fac că nu o văd... fețe indiferente, absente, acoperind o frică ce se zbate ca o maimuță turbată În cușcă, oameni urmăriți alergînd Înlăuntrul lor besmetici, lovindu-se de gratiile coastelor, sîngerînd acolo și urlînd Înfundat, fiecare călău e victima altui călău și aceeași mască mortuară pe toate chipurile de parcă ne-am afla În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
tablou din care se pregătește să iasă cel care acum, În fața ta, Își mișcă mîinile, spune cuvinte, Își aprinde o țigară. ISTAMBUL - MOSCOVA - TOKIO se schimbă plăcuțele cu zuruitul lor de jocuri mecanice. Timpul se precipită Încă o dată, se mai zbate În cîteva strîngeri de mînă, În cîteva zîmbete, Într-o bolboroseală neînțeleasă, apoi se cască un gol. Moare ceva În fiecare. O parte dintr-un prezent imediat este amputată. Începi să simți durerea aceea perfidă a unui organ absent. Începi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
clăbuci, scuipa și icnea. Corpul pirpiriu i se opintea din toate mădularele, ochii Îi ieșiseră din orbite, venele de la gît Îi erau gata să plesnească. Aruncă bucata de săpun și Începu s-o calce În picioare. Alunecă și căzu. Se zbătea În praf zguduit de convulsii. Nu mai suportam să-l privesc. L-am lăsat acolo și-am plecat. Mă clătinam pe picioare, urechile Îmi vîjÎiau, vorbeam singură. Săpunul... nu știe ce să facă cu el. Nu știe ce să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

Am ieșit la suprafață și am tușit: rechin. Cuvântul a ieșit primul, sugrumat de un tremur care-mi bloca respirația, apoi eu, strigând: ajutor. Rechin. Ajutați-mă. Strigam: o Doamne o Doamne o Doamne și loveam din picioare și mă zbăteam și mă zbăteam și strigam. Și-apoi, cumva, căzând din spatele disperatului șir scăpărător al gândurilor mele, amintirea unui lucru: plicul de urgență al lui Eric Sanderson și mantra lui Ryan Mitchell prinsă în piuneze pe afișierul din bucătărie. M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
suprafață și am tușit: rechin. Cuvântul a ieșit primul, sugrumat de un tremur care-mi bloca respirația, apoi eu, strigând: ajutor. Rechin. Ajutați-mă. Strigam: o Doamne o Doamne o Doamne și loveam din picioare și mă zbăteam și mă zbăteam și strigam. Și-apoi, cumva, căzând din spatele disperatului șir scăpărător al gândurilor mele, amintirea unui lucru: plicul de urgență al lui Eric Sanderson și mantra lui Ryan Mitchell prinsă în piuneze pe afișierul din bucătărie. M-am luptat să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Branhii retezate de elipsă se umflă și se dezumflă. Ochiul ludovicianului este un zero negru ca noaptea, o picătură de cerneală, o gaură întunecată afundată adânc în lume. Rechinul-gândului pare să asculte. Sau să gândească. Undeva foarte jos, ochii mei zbat în somnul profund. Coșmaruri. M-am trezit dintr-odată, intrând în panică atunci când am văzut cuverturile nefamiliare care mă acopereau și, ca prin ceață, tavanul necunoscut de deasupra. După care mi-am adus aminte unde mă aflam. În dormitorul Primului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
De deasupra cutiei sale de carton, una dintre urechile lui Ian se roti ca să mă asculte în vreme ce tot restul corpului său se prefăcea adormit. — De ce a-i vrea să cobori aici, totuși? Era frig și... nepotrivit pentru Ian. Urechea se zbătu de câteva ori, apoi se îndreptă din nou în față, dându-mi nepăsătoare de veste că nu va lua parte la discuția asta. — Fie, am zis. Am pus palma peste paharul plin de hârtii și l-am scuturat de câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
după kilometri după kilometri, până la o îndepărtată linie a orizontului, unde albastrul se întâlnea cu albastrul. Haina și bocancii mei îmbibați de apă erau grei și încercau să mă tragă la fund. M-am gândit la picioarele mele care se zbăteau, expuse, atârnând deasupra abisurilor întunecate și o groază rece îmi strânse stomacul. Un val mă lovi, în gura deschisă îmi intră apă rece, sărată, sălcie, și-am dat din picioare și am tușit și am tușit. Un strigăt în spatele meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
spatele și coastele și șoldurile în balustrada de la pupa și prăbușindu-mă pe punte ca un animal semiînecat cu o bufnitură și împroșcând apă. Electricitatea iscând panică necontrolată în fiecare sinapsă a creierului meu și corpul tremurându-mi zumzăindu-mi zbătându-se de teamă și Scout strângându-mă în continuare și strigând cretin afurisit nu mai cădea dracului în apă și brațele ei în jurul meu și eu înfășurându-mi brațele în jurul ei și strângând-o cu disperare și ea continuând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

Arthur! auzi el un glas, care nu era al doamnei Bellairs, și dădu să-și elibereze mîinile. — Arthur! repetă glasul - un glas scăzut și plîngăreț, venind parcă de dincolo de mormînt. — Arthur, de ce ai ucis? Glasul se stinse, În vreme ce Rowe se zbătea Încercînd să scape din strînsoarea mîinilor. Nu era tulburat pentru că recunoscuse glasul: care putea fi la fel de bine al soției sale sau al oricărei femei muribunde, a cărei suferință deznădăjduită acuză, ci pentru că glasul Îl recunoscuse pe el. Un punct luminos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Amintirile se Înghesuiau, din ce În ce mai numeroase. O clipă, văzu chipul negrăit de trist al unei femei, care se confundă numaidecît În uitare, ca un om ce se Îneacă. Simțea că-i plesnește capul de durere sub năvala atîtor amintiri ce se zbăteau să iasă la suprafață, Întocmai ca un prunc din pîntecele mamei. Agățîndu-se cu mîinile pe masă, Își spuse de cîteva ori: „Trebuie să rezist, trebuie să rezist, trebuie să rezist!“ - ca și cum simplul fapt de a rămîne În picioare, În vreme ce grozăviile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
3 Fusese un masacru În lege, ca Într-o tragedie elizabethană. Rowe fu singurul care rămase calm - dar numai pînă cînd Îl văzu pe Stone. Cadavrele zăceau acolo unde fuseseră găsite; Stone, Încă În cămașă de forță, era ghemuit - se zbătuse pesemne să-și elibereze mîinile; lîngă el, pe podea, se mai zărea un tampon cu cloroform. — N-avea nici o șansă! exclamă Rowe. Da, acesta era coridorul pe unde se furișase, ațîțat ca un școlar care comite o abatere de la regulament

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

filmele sale, făcut cu o lună În urmă; În el, David secționa cu drujba un sex masculin. Excitat la culme, trase lângă el o fetiță de vreo doisprezece ani, prietenă a fiicei proprietarului, imobilizând-o În fața fotoliului său. Fetița se zbătu puțin, apoi Începu să i-o sugă. Pe ecran, David apropia drujba atingând ușor coapsele unui bărbat de vreo patruzeci de ani; insul era legat fedeleș, cu brațele În cruce, și urla de groază. În clipa când lama secționa sexul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]