5,010 matches
-
trimis la studii în Cetatea Eternă, Roma, unde și-a luat și Doctoratul în teologie. În ziua de 7 iulie 1929 este hirotonit preot și, revenind în țară, ia în primire direcțiunea Seminarului din Hălăucești. În aceeași localitate el se zbate și obține dreptul de publicitate pentru un gimnaziu catolic aprobat de stat pentru copiii satelor care nu puteau face față taxelor mari cerute de școlile statale. Acest gimnaziu a fost construit alături de vechea clădire a Seminarului Franciscan și a început
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mă roagă să revin a doua zi dimineață. Am plecat fără să cer explicații. Dar ceea ce a urmat a fost Infernul. Tot restul zilei și noaptea m-am perpelit ca pe tăciuni, am zăcut, am plâns în hohote, m-am zbătut în brațele Mamei, care încerca să mă liniștească... În primul rând nu reușeam să înțeleg despre ce putea fi vorba. După atâtea zile și nopți în care sălășluisem în Paradis, dintr-odată, din senin, fără nici o cauză obiectivă, eram zvârlit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
oarecum anistorică, foarte asemănătoare însă cu perioada dintre cele două războaie, dar lipsită de accidentele sale politice. Ceea ce mă interesa pe mine erau numai trăirile personajelor și relațiile dintre ele. Prin urmare - eu, în loc să mă scap de casă, m am zbătut pentru alcătuirea unui soi de falanster care aduna laolaltă, chiar la propriu, pe membrii celor două familii, împrăștiați în diferitele odăi ale casei... Toți eram mai mult sau mai puțin tineri, toți mai mult sau mai puțin artiști sau oameni
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
seamă aș muri de indiferență și de plictiseală. Căci nu mă interesează faptele care n-ar fi sânge din sângele meu, nervi din nervii mei. Nu mă interesează faptele abstracte. Pentru asemenea fapte nu vreau să pătimesc și să mă zbat! Timp de două luni și mai bine, din necesitate, am lucrat cu disperare la transpunerea scenică a scenariului meu după „scena de la han“ din Don Quijote (încă un spaniol ilustru). Eu și colectivul pe care mi l-am ales, cel mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în oamenii dimprejur, totul o minciună! și ploaia asta măruntă care îți intră în măruntaie și le în toarce pe dinafară... și teama, teama de toți, teama de viață. și singurătatea care te apasă... Inima - ca o minge care se zbate între minciună, teamă și singurătate. și scârbă de toate acestea, scârbă de această condiție umană în care trebuie să-ți fie teamă de tine însuți și de cei deopotrivă cu tine. și să dorești calvarul singurătății... și pentru a-l
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-l aprindă din nou. La vederea mamei au început să plângă de frig și de foame. Dragii mei copii, dragii mei copii, imediat vă voi pregăti ceva la toți. A aprins focul și a încropit o gustare. Săraca mamă! Se zbătea și se zbuciuma, suferind alături de noi toate privațiunile prin care treceam. Ne-am culcat. ...Vântul icnește. Geme și se zvârcolește asemenea unei ființe omenești, dirijând cu forță năprasnică vârtejurile de zăpadă spre acoperișurile de paie, smulgându-le într-un iureș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și o suferință pe care nu le putea masca deoarece erau mult prea vizibile. Mama, mama! Câte mame au suferit ca tine văzându-și copiii înfometați, lipsiți de tot ce reprezintă o copilărie frumoasă și fericită?... Câte mame s-au zbătut asemenea ție ca să ne asigure "pâinea cea de toate zilele"? Câte mame și-au sacrificat tinerețea și sănătatea dăruindu-și viața creșterii, îngrijirii și educării copiilor așa cum a făcut-o mama noastră? Singură, lipsită de ajutorul tatălui nostru care fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de repede a trecut viața asta! Fără copii. Fără nepoți, fără rude... Cine va fi în urma sicriului? Iar mai apoi? Cine-și va mai aduce vreodată aminte de el? "Și de-atunci peste mormânt Plopi cu frunza rară S-au zbătut ușor în vânt Zile lungi de vară. Soarele spre asfințit Și-a urmat cărarea Zi de zi l-au troienit Vremea și uitarea" (G. Topîrceanu) Stând pe scăunelul de vânătoare sub vișinul preferat, în poziția "Gânditorului de la Hamangia", și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
solicita un acoperiș modest deasupra capului pentru a-și adăposti familia era de-a dreptul năucitor: avea copii! Era incredibil și revoltător. Nu vă primim mă, aveți prunci mulți, nu se poate. Dar nu pentru copii în primul rând! se zbătea să găsească măcar o cămăruță unde să putem pune și noi capul pe o pernă într-un pat sadea? În situația asta, cum ar fi trebuit să procedeze tatăl nostru? Cum? S-o ia pe mama de-o aripă, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
doi țărani care-și îndemnau cu asprime și nădejde telegarii să scoată pe drum uscat căruța încărcată cu lemne înnămolită în știoalna din pădure. Și cele două femei în vârstă nana Floare și coana moașă strigau la unison și se zbăteau și se opinteau cu atâta foc, făcându-ți milă, de parcă ele ar fi fost bietele animale biciuite fără cruțare să scoată căruța plină din mocirla puturoasă. Înc-o dată! Așa! Înc-o dată! Împinge! Bine! Acuma! Hai! Gata! Gata! Până când, printr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
oară?) că în prietenia reală, factorul timp are o importanță cu totul secundară. Nu știu cum să definesc acest lucru... aveam amândoi un sentiment de proaspăt, ca și cum am fi curățat de solzi un pește prins acum o oră, care încă se mai zbate, că tot ne-am întâlnit pe malul Dunării, la Brăila. Notă de permisie de week-end. Un îndemn naiv: feriți-vă de "feministele" feminine, conștiente de frumusețea și puterea lor de seducție! Cele care își folosesc nu doar trupul și inteligența
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ani. Cea mai tare secvență din film, care efectiv se lipește de retină și nu mai vrea să plece de acolo, este imaginea unei muște care a intrat sub cadranul de plastic al unui ceas mare, chinezesc, de bucătărie; se zbate disperată să scape de acolo, să evite secundarul în mișcare, care o izbește peste aripi. Iar musca își reia zborul haotic, în căutarea unei ieșiri care nu s-a închis în urma sa. Tot în acest film se mai pot vedea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
scăpat de undeva, de sub supraveghere. Își exprimă dorințele printr-un geamăt-urlet animalic. Cele două fete încep să urce aparent indiferente scările de la universitate. Paraliticul își ia avânt cu scaunul, se blochează în scări apoi începe să urle și să se zbată neputincios. În cazul său, bestia sexuală care zace ascunsă în fiecare dintre noi se poate manifesta liber. Aș dori să remarc și privirile celor din jur, așezați tacticos pe iarbă. Priviri vinovate și atitudini paralizate de "corectitudine politică", dacă pot
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
că descoperirea era la mintea cocoșului. Dar când văd - pe ghețarul noastru - câți proști se înscriu în rândurile oamenilor inteligenți, câți carieriști luptă cu toată energia împotriva carierismului, câți lingușitori fac front comun pentru a demasca lingușeala, câte mediocrități se zbat pentru a răpune definitiv mediocritatea, câți incapabili nu mai suportă incompetența, câte neadevăruri caută înfrigurate masca adevărului - când văd această panoramă, un bandit devenit polițist mi se pare floare la ureche. 29: Sigur că toate condamnările astea americane la sute
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și mai rău: eroarea lui venea din faptul că între gloanțele oarbe și cele cu doi ochi nu e aparent nici o diferență, la magazie. Oricine le poate confunda. Și atunci eu, fiindcă o scenă este lumea, asta e indiscutabil, mă zbat să părăsesc teatrul din Rennes, să caut o altă operetă, fără iluzii în ce privește rolul, dar un teatru în care să am o minimă siguranță că armurierul și regizorul de culise - azi, oamenii cei mai importanți într-un spectacol - sunt cât
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
chiar de mai înainte, când încă porți grele zăvorau pragul spre care istoria mâna poporul nostru [Ă] tovarășa Elena Ceaușescu s-a aliat cu tovarășul ei de viață, pentru o luptă temerară: aceea de a risipi nebuloasa în care se zbătea poporul, sub o orânduire căreia îi sunase ceasul.“ („Purtând în sine valorile neamului“, în vol. omagial Buchet de Purpură și Soare: flori alese din creația închinată tovarășei Elena Ceaușescu, Editura Eminescu 1988, pp. 49-50) POTOPIN Ion „[...] Dar ție, cum să
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
aruncam cu pietre să le alungăm. La un moment dat intră un cocoș arătos, eu pun mâna pe o bucățică de cărămidă plată, o arunc ca pe un bumerang și aceasta nimerește exact cocoșul în cap. Vietatea începe să se zbată de ceasul morții, eu mă sperii, nu mai știu ce să fac și până la urmă îl arunc peste gard. Bineînțeles că a doua zi s-a aflat, mama a plătit cocoșul vecinei, iar eu în tot acest timp am trăit
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
nu îmbogățirea unora fără muncă și sărăcirea altora prin nedreptate socială. Marea Revoluție Socialistă din Octombrie s-a produs pe fondul unei situații dezastruoase, când oamenii erau trimiși să moară pe front pentru interese obscure, iar populația din țară se zbătea în sărăcie. O consecință directă a conducerii Rusiei la acea vreme. Societatea Socialistă instaurată de bolșevici avea la bază principii corecte, dar asta doar în teorie. În realitate fenomenele au fost mult mai complexe și în final au scăpat de sub
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
suferința este dată omului pentru ,,păcatele lui Adam”, atunci poate că a venit timpul ca incompetenții să fie descalificați, iar problema existenței omului pe acest pământ să fie tratată într-o manieră profesionistă! Văzând că în neputința lui, omul se zbate permanent în ceață fără a fi în stare să înțeleagă ceva, acum 2000 de ani, Cineva a fost trimis cu misiunea clară de a-i lumina pe oameni. Acum 2000 de ani, la fel ca și astăzi (cel puțin în
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
se apropie de ea, începe și muzica aceea, mai întîi lentă, și apoi din ce în ce mai accelerată, o vedem acum de foarte aproape și, dintr-odată, cadrul se schimbă și avem perspectiva de deasupra apei - tipa, calmă pînă atunci, începe să se zbată și să țipe îngrozitor, se agață de o geamandură, pentru ca, în cele din urmă, să dispară sub apă. Blîc ! Dar, să revin. Întors acasă din Croația, le-am spus tuturor prietenilor cum am scăpat eu de angoasă, cum am înotat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
adevăratelea, cum văzuse că făceau dirijorii de simfonii la televizor. Dar cum porni iarăși cîntecul, copiii începură să rîdă, de nu se mai înțelegea nimic din melodie. Ce era hărmă laia asta ? învățătoarea le ținea și ea hangul. — De ce te zbați așa ? îl întrebă cînd gălăgia se mai potoli. — Așa se dirijează. I-auziți, copii, așa se dirijează ! și iarăși rîsete. Dănuț nu mai înțelegea nimic. Hai, ăștia, ce știau ei ?, însă ea, ea mai văzuse așa ceva, doar era om mare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
alb pe vîrful capului, ceea ce-l înnebu nea pe Dănuț. O vedea mereu îmbrăcată în pionier. Cravata roșie era așezată frumos. Din cînd în cînd, o mai flutura vîntul, dar asta nu-i scădea din frumusețe, dimpotrivă ; apoi, după ce se zbătea un timp în aer, cravata se așeza cuminte pe piept, la fel ca înainte, de parcă nimic nu se întîmplase. Prima dată cînd a văzut-o Dănuț pe Serghei Luminița altfel decît rezemată de zid a fost atunci cînd comanda un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
baie, călca cu un papuc pe aripi și cu celălalt pe picioare, o trăgea de gît în sus, să i-l mai lungească, și apoi tăia liniștit cu cuțitul. Găina doar tresărea, dar de zbătut nu avea cum să se zbată. În cele din urmă, își lăsa resemnată gîtul în sifonul de scurgere al băii. Tatăl spăla cu dușul cada și pe jos. Aburii de la apa caldă se amestecau cu mirosul de găină. Foarte distractiv a fost cînd au venit nenea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și-un kil de apă“. și chiar așa și făcea. Numai că situația aceasta nu durase prea mult. Începuse războiul și omul plecase de acasă. Plecase, cu toate că fusese sfătuit să se fofileze în vreun fel - căci se putea, dacă te zbăteai puțin -, ținuse morțiș să meargă pe front, zicînd tot timpul că numai muierile stau acasă. Venise de cîteva ori în permisie (și rod al acestor permisii fuseseră cele trei fiice născute una după alta), apoi își luase chipiul și dus
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cedat și am căzut pe burtă. Câteva momente nu m-am mișcat dar auzeam tot ce spuneau cei adunați în jurul meu. Căzând pe burtă, din cauza impactului, am rămas fără aer și până am putut primi aer în plămâni mă zbăteam ca un pește pe uscat. În momentul când plămânii s-au umplut cu aer m-am ridicat singur. Arătam jalnic, hainele erau zdrențuite, aveam o rană la braț, spatele arăta ca o arătură peste care a trecut grapa plus alte
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]