47,622 matches
-
detaliază anamneza pentru a identifica dificultățile. Pacienta estimează că a făcut 17 atacuri de panică în ultima săptămână (dintre care 5 nocturne) și a luat 27 de comprimate de 0,25mg de alprazolam pe care le numără din cutia sa cumpărată în urmă cu o săptămână. Sunt luate în considerație diferitele diagnostice diferențiale (tulburare anxioasă), dar nu se stabilește nici unul în această zi, preferându-se pentru aceasta o a doua întâlnire. Diagnosticul de tulburare de dispoziție este eliminat, chiar dacă se constată
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
100). Această ierarhizare, diferită pentru fiecare pacient, ajută la desfășurarea terapiei. Tabel 4. Ierarhizarea dificultăților în ceea ce privește afirmarea de sine a Christinei. 10 A cere explicații în legătură cu o frază pe care n-am înțeles-o la reuniune. 15 A refuza să cumpăr un obiect inutil propus de un negustor ambulant. 15 A refuza să răspund la o anchetă telefonică în legătură cu locul meu de muncă. 25 A cere vecinei mele să-mi ia copiii de la școală, dacă sunt reținută la servicu. 45 A
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
propria sa performanță. El îi cere să precizeze ce a găsit pozitiv în performanța sa verbală și non verbală și, eventual, ce l-a deranjat. Christine prezintă următoarea situație (dificultate 40): să ceară unui vânzător să-i schimbe o vestă cumpărată în ajun pentru fiica sa. Gândurile care o împiedică să ceară: - vânzătorul va refuza; - acesta îmi va spune că nu știu ce vreau; - n-ar fi trebuit s-o cumpăr fără fiica mea. Terapeutul o ajută pe Christine să găsească gândurile care
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
situație (dificultate 40): să ceară unui vânzător să-i schimbe o vestă cumpărată în ajun pentru fiica sa. Gândurile care o împiedică să ceară: - vânzătorul va refuza; - acesta îmi va spune că nu știu ce vreau; - n-ar fi trebuit s-o cumpăr fără fiica mea. Terapeutul o ajută pe Christine să găsească gândurile care permit formularea cererii sau o fac acceptabilă. Gândurile care permit cererea sau o fac acceptabilă sunt: - Eu pot să cer, dar trebuie să accept ca celălalt să refuze
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nu sunt interesat. FrșdȘric - Vă interesează altceva? Colecția noastră este foarte amplă! Bernard - Nu, fără supărare. FrșdȘric - Pot să vă las această carte câteva zile dacă doriți. Bernard - Ascultați-mă, mă deranjează că insistați astfel, dar nu doresc să vă cumpăr cartea. Mulțumesc, la revedere. (Bernard îl însoțește pe FrșdȘric, arătându-i că refuzul este definitiv). Acest joc de rol suscită numeroase comentarii însoțite, imediat, de emergența cognițiilor disfuncționale împotriva refuzurilor. Gândurile care ne împiedică să refuzăm sunt: - acest lucru va
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a căpătat ascultând o emisiune radio care a avut drept subiect fobia socială. Ea suferă de ereutofobie jenantă, apărută în timpul adolescenței. Antecedente Isabelle - Inainte? Eram o fetiță destul de timidă, dar de o timiditate normală: aveam prietene, puteam să merg să cumpăr pâine de la brutărie singură; nu ridicam niciodată degetele în clasă și nu-mi plăcea deloc să merg la tablă, dar eram capabilă să-mi spun acolo lecțiile și să mă gândesc pentru a rezolva diferite probleme. Eram mai degrabă populară
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
-l sune frecvent pe soțul său încă de la începutul programului de lucru; - să-i întrebe mereu pe copii unde merg atunci când pleacă de acasă; - să-i ceară fiicei sale să o sune de pe telefonul mobil pe care i l-a cumpărat atunci când aceasta își schimbă programul; - să aplice reguli stricte cu copiii săi (ore de ieșit în oraș, rămas peste noapte la prieteni); - să pună adesea opțiunile în locul copiilor săi (alegerea carierei, a activităților...); - să refuze adesea să-și împrumute mașina
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nu pleca fără să plătească a apărut în urmă cu unsprezece luni, fără să fi fost marcată de un eveniment special: ea își aduce aminte de prima situație în care s-a întors să plătească o rochie pe care o cumpărase în ajun. Tratamentele anterioare au constat în prescrierea de antidepresive, tratament pe care îl continuă pe parcursul terapiei comportamentale. Situația actuală Problemele dominante în momentul luării în evidență sunt: - teama de a nu-și înșela clienții (să nu dea restul greșit
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
restul greșit); - teama de a nu lua bani de la alții (la vederea unei genți sau la trecerea unei persoane); - teama de a conduce mașina, de frică să nu provoace un accident; - teama de a intra în magazine sau de a cumpăra un articol. In aceste patru situații, doamna X telefonează în prezența soțului său pentru a se asigura că n-a provocat nici un prejudiciu altei persoane. Decizia terapeutică Programul de terapie comportamentală este format din opt ședințe de expunere și cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cinci zile), apoi singură, cu un interval de timp din ce în ce mai mare față de ritualul de verificare. In sfârșit, doamna X se plimbă pe străzile satului, trece prin fața unui magazin închis, apoi prin fața unui magazin deschis, apoi intră în magazin fără să cumpere nimic, în prezența soțului său, și nu-i cere nimic timp de trei ore, apoi două zile, până când nu-i mai cere nimic. Faza a doua: expunere cu prevenția răspunsului Programul de expunere cu prevenția răspunsului se referă la patru
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
repara și/sau verifica”) și deoarece programul își propune în aceeași măsură să diminueze progresiv verificarea din partea soțului. In timpul acestor ședințe, doamna X realizează o curbă a angoasei. Tabel 1: Expunerile in vivo ale doamnei X Prima ședință Să cumpere un obiect de la magazinul spitalului în prezența soțului său apoi singură, terapeutul situându-se în afara câmpului său vizual. Sedința a doua Să cumpere un obiect singură, soțul și terapeutul situându-se în afara câmpului său vizual. Sedința a treia Să se
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
X realizează o curbă a angoasei. Tabel 1: Expunerile in vivo ale doamnei X Prima ședință Să cumpere un obiect de la magazinul spitalului în prezența soțului său apoi singură, terapeutul situându-se în afara câmpului său vizual. Sedința a doua Să cumpere un obiect singură, soțul și terapeutul situându-se în afara câmpului său vizual. Sedința a treia Să se ducă într-un mare magazin, să cumpere un obiect, soțul și terapeutul aflându-se în magazin. Sedința a patra Să se ducă singură
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prezența soțului său apoi singură, terapeutul situându-se în afara câmpului său vizual. Sedința a doua Să cumpere un obiect singură, soțul și terapeutul situându-se în afara câmpului său vizual. Sedința a treia Să se ducă într-un mare magazin, să cumpere un obiect, soțul și terapeutul aflându-se în magazin. Sedința a patra Să se ducă singură în magazinul cel mare și să revină. Sedința a cincea Să rămână singură în prezența genții terapeutului. In timpul și după ședință, terapeutul și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
itemii cel mai dificil de realizat) și definirea frecvenței de realizare dorită. Activități Frecvență Să calc rufe Să fac cumpărături cu soțul meu și cu fiica mea Să spăl rufe Să duc lavetele la subsol Să merg pe jos să cumpăr ziarul sau pâinea Să mă plimb cu soțul meu și cu fiica mea Să reiau legătura cu prietenii mei prin intermediul telefonului Să reiau legătura cu prietenii mei făcându-le o vizită 1 dată pe săptămână 1 dată pe săptămână 1
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ceilalți observă comportamentele mele, oamenii au altceva de făcut decât să mă observe. Concluzie comportamentală: Martine - Nu trebuie să evit să merg în magazine dar, știind că sunt mai distrată, îmi stabilesc în prealabil o listă cu ceea ce doresc să cumpăr și împing cu grijă căruciorul meu de cumpărături. Sarcini de efectuat Să exerseze travaliul cognitiv asupra altor situații. Sedințele 12, 13 și 14 Sedințele 12, 13 și 14 sunt consacrate exercițiilor, astfel încât acest travaliu cognitiv să devină automat pentru pacient
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pacienți. In același timp, Martine își urmărește obiectivele comportamentale. Tabel 9. Activități Frecvență Rezultate Să calc rufe Să fac cumpărături cu soțul meu și cu fiica mea Să spăl rufe Să duc lavetele la subsol Să merg pe jos să cumpăr ziarul sau pâinea Să mă plimb cu soțul și cu fiica mea Să reiau legătura cu prietenii mei prin intermediul telefonului Să reiau legătura cu prietenii mei făcându-le o vizită 1 dată pe săptămână 1 dată pe săptămână 1 dată
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sale fără a-i oferi un pahar de alcool. Ea s-a gândit la început că acest lucru era periculos pentru ea, apoi a dorit să fie drăguță cu sora sa, pentru a-și putea recupera fiica. După-amiază, ea a cumpărat deci o sticlă de alcool, convinsă sincer că doar va oferi băutura fără să consume ea însăși, și a așezat-o la locul ei. Seara, Sonia a considerat că atmosfera era plăcută și noul partener al surorii sale simpatic. Totul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
oamenii la diferite treburi”; în Ludoș „tată de vecini era ales un om mai destoinic, mai în putere. În ajun de Anul Nou era alegerea. Se alegea pe mai mulți ani, și pe zece ani. Tatăl vecinătății avea grijă să cumpere oale. Când murea cineva, era un pârgar (poștaș) al vecinătății care chema pe toată lumea să participe la pomană cu lingură și furculiță și să vină toată vecinătatea la priveghi”; în Mohu „era ales un țighidiș, de obicei cel care se
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în registrul motivațional. În acest sens, motivația de a emigra s-a schimbat în funcție de momentul la care s-a făcut înregistrarea datelor. Majoritatea migranților au la începutul migrației un scop foarte bine definit: vor să câștige bani pentru a-și cumpăra o casă sau pentru a și-o moderniza, vor să câștige bani pentru că vor să cumpere pământ, vor să câștige bani pentru a plăti școala copiilor... Faptul că nu am avut acces la o locuință m-a determinat să plec
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
care s-a făcut înregistrarea datelor. Majoritatea migranților au la începutul migrației un scop foarte bine definit: vor să câștige bani pentru a-și cumpăra o casă sau pentru a și-o moderniza, vor să câștige bani pentru că vor să cumpere pământ, vor să câștige bani pentru a plăti școala copiilor... Faptul că nu am avut acces la o locuință m-a determinat să plec. Dacă aș fi avut o locuință, deci dacă aș fi avut o bază, nu plecam. Noi
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
țările aflate în sărăcie spre cele bogate. Uneori, chiar dimpotrivă, pentru a emigra este necesar un capital destul de consistent pe care cei aflați în sărăcie nu și-l pot permite: „Am vândut tot ce am muncit în 5 ani, am cumpărat o viză cu 1.500 de mărci și am plecat”(barbat, 27 ani). Mulți dintre cei care emigrează au avut o tentativă de a începe o afacere în România, dar au fost dezamăgiți de mediul antreprenorial corupt, ineficient și restrictiv
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
era deja într-un lagăr” (emigrantă, 45 ani); plătind pentru călăuză: „Am găsit o călăuză care să mă treacă ilegal. Viza era mai scumpă decât călăuza” (emigrant, 33); plătind pentru viza Schengen pe piața neagră (în Sibiu sau București): „Am cumpărat o viză cu 1.500 de mărci și am plecat. Am avut niște relații la București și așa am rezolvat viza. Am primit viză pentru Germania” (bărbat, 30 ani); folosindu-și relațiile de prietenie sau rudenie din Germania (în special
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cu care am venit au declarat că sunt persecutați și discriminați în România și sufereau de pe urma faptului că erau romi. Eu nu am cerut același lucru pentru că eu nu sunt rom, sunt român și nu am fost persecutat” (emigrant, 33); cumpărând „contracte de muncă” în Spania (afacere cam riscantă deoarece multe dintre acestea erau false): „Acum două săptămâni am fost sunat de către cineva de la organizația Crucea Roșie din Barcelona să particip la o acțiune în care erau implicați români. Aproximativ 20
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
problematic. Fragmentare, supramuncă și încorporare în societatea italiană Odată deveniți migranți legali și învățând italiana, mulți români pot să își „înceapă” viața în Italia; pot să își caute o slujbă constantă, să facă credite la bancă și chiar să își cumpere casă sau mașină. Mulți dintre aceștia mai mențin încă relațiile cu mediul de migranți ilegali, alții încetează acest contact. În acest sens, dacă în mediul de migranți ilegali oamenii erau mai mult sau mai puțin obligați să aibă relații strânse
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cu oportunități profesionale și economice tind uneori să se distanțeze față de alți români și să se integreze în societatea italiană.22 După o perioadă, își aduc familiile cu ei, își dau copiii la școală sau la grădiniță și închiriază sau cumpără locuințe. Oricum, procesul de încorporare implică niște costuri mari și riscuri legate de aceste costuri, și atunci supramunca 23 este soluția minimizării riscurilor ce apar din cauza costurilor ridicate. Astfel, odată cu legalizarea migranților, apare un proces de încorporare în societatea italiană
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]