51,074 matches
-
control al prețurilor și veniturilor, de subvenții și de programele de sprijin special. La sfârșitul secolului trecut, Rusia a suferit o scădere economică mult mai gravă decât suferiseră Statele Unite ale Americii și Germania în timpul marei crize economice din anii ’30. Reformele economice au consolidat o oligarhie cu legături în lumea interlopă, cu adânci rădăcini în sistemul sovietic. Urmând sfaturile Băncii Mondiale și Fondului Monetar Internațional, Rusia a procedat la cel mai rapid și mai vast program de privatizare văzut până atunci
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
le asigura la rîndul ei puterea, și acest fapt explică de ce grecii din Asia Mică nu au încercat să scuture jugul persan în timpul disputelor care l-au adus în fruntea regatului pe Darius. Comerțul este încurajat în timpul regelui Darius prin reforme monetare și îmbunătățirea sistemului de drumuri. El a adoptat moneda bimetalică introdusă inițial de Cresus în Lydia. Rețeaua de drumuri era foarte bine pusă la punct. Cel mai cunoscut drum era „Calea regală” ce era împărțită în stații marcate de
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
a ocupat o parte din Italia în 15 ani, dar contra-ofensivă romană în nordul Africii l-a forțat să se întoarcă în Cartagina, unde a fost decisiv înfrânt de Scipio Africanul în bătălia de la Zama. După război, Hannibal a adoptat reforme politice și financiare pentru a permite plata indemnizației de război impuse de Roma. Reformele lui Hannibal au fost însă nepopulare printre membrii aristocrației cartagineze și Romei, și astfel, el a fugit in exil voluntar. În acest timp, el a trăit
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
Africii l-a forțat să se întoarcă în Cartagina, unde a fost decisiv înfrânt de Scipio Africanul în bătălia de la Zama. După război, Hannibal a adoptat reforme politice și financiare pentru a permite plata indemnizației de război impuse de Roma. Reformele lui Hannibal au fost însă nepopulare printre membrii aristocrației cartagineze și Romei, și astfel, el a fugit in exil voluntar. În acest timp, el a trăit la curtea regelui seleucid, unde a activat în calitate de consilier militar a lui Antiohie cel
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
Hannibal părăsește neînfrânt pământul Italiei. La Zama însă, în Tunisia, în ultima bătălie a celui de-al doilea război punic (202 î.Hr.) Hannibal este înfrânt de Scipio, Cartagina semnând, în anul următor, tratatul de pace. Hannibal schițează un program de reforme economice, fiscale, constituționale, vizând refacerea puterii cartagineze, dar animozitatea oligarhiei și presiunile Romei îl obligă în 195 î.Hr. să se refugieze la curtea lui Antiochos al III-lea, suveranul Regatului Seleucid, unde încurajează ostilitatea împotriva romanilor. La începutul războiului lui
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
extindere - actualul Cămin Cultural, clădit în 1975. O încăpere mai mică a acestei extinderi a fost folosită că sediu al CAP până în 1989. Înainte de cel de-al doilea război mondial, un singur învățător preda simultan la șapte clase. Dar, după reforma învățământului din 1948, s-a trecut la învățământul obligatoriu de patru clase. În anul școlar 1959-1960, s-a revenit la sistemul de școlarizare cu șapte clase obligatorii. Până în anul 1958-1959 școală funcționa cu un singur învățător, Simion Crăciunaș, după care
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
cupru și refăcîndu-se integral gardul de împrejmuire. Bisericuța a fost târnosită după refacerea picturii interioare, în anul 1964, iunie ziua 22, de către Episcopul Valerian Zaharia al Oradei. Încă de la construcția sa biserica a aparținut religiei greco-catolice, până în 1948, când, după reforma bisericească a devenit biserică ortodoxă. Acest lăcaș de cult a fost construit în diferite etape succesive, amplasamentul său constituind în evul mediu nucleul central al localității. Partea estică a navei și altarul au fost construite la începutul secolului al XV
Tăuții de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301595_a_302924]
-
pe Vasile popa Ioan Mândrea. Numele Mândrea nu există acum în localitate, fapt care ne face să credem că învățătorul se numea de fapt Mandreș, dovadă că între anii 1863-1867 a fost menționat un învățător cu numele: Gheorghe Mandreș. În timpul reformei lui A. I. Cuza s-a înființat un al doilea post pe care a fost ocupat de dascălul Petre Iovescu, apoi școală a intrat într-o avansată stare de degradare și a fost închisă, redeschizându-se abia în anul 1886. De-
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
județul Neamț, Moldova, România. Prima atestare documentară apare în 1864 când s-a înființat comuna Bahna și a inclus satele Dochia si Bălușești. În anul 1880 s-a înființat comuna Dochia care a fost apoi inclusă în comuna Girov la reforma administrativă din 1968. În anul 2003, prin legea 261 s-a reconstituit comuna Dochia pe actualul amplasament. În prezent comuna face eforturi de accelerare a dezvoltării locale odată cu reconstituirea institutională. Comuna Dochia se află în partea de Subcarpați ai Moldovei
Dochia, Neamț () [Corola-website/Science/301629_a_302958]
-
din comuna Lipia-Bojdani, plasa Znagovul, din județul Ilfov, iar în perioada interbelică, din comuna Turbați (denumită ulterior Siliștea Snagovului), plasa Buftea-Bucoveni a aceluiași județ Ilfov. În 1950, județele s-au desființat și a trecut în regiunea București, raionul Buftea. La reforma administrativă din 1968, a fost arondat comunei Balta Doamnei din județul Prahova, din care face parte și astăzi.
Bâra, Prahova () [Corola-website/Science/301643_a_302972]
-
separat din comuna Podenii Noi, și au format comuna Bălțești, comuna Podenii Vechi rămânând cu satul Podenii Vechi. În 1950 cele două comune au fost incluse în raionul Teleajen, care a fost arondat succesiv regiunilor Prahova și apoi Ploiești. La reforma administrativă din 1968, comuna Podenii Vechi a fost desființată și inclusă în comuna Bălțești, care a fost rearondată județului Prahova. Singurul obiectiv din comuna Bălțești inclus în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monument de interes local este situl
Comuna Bălțești, Prahova () [Corola-website/Science/301641_a_302970]
-
nume al comunei aproape 100 de ani, până în 1957 când comuna se va numi Grințieș, cu satele Poiana, Grințieș și Bradu. Locuitorii comunei și-au obținut foarte târziu dreptul de proprietate asupra pământului, prin legea rurală din anul 1864, prin reforma agrară din anul 1921 și cea din anul 1945. Satele comunei s-au separat după al Doilea Război Mondial din comuna Bistricioara, și au făcut din 1950 parte din raionul Piatra Neamț și apoi (după 1964) din raionul Târgu Neamț al
Comuna Grințieș, Neamț () [Corola-website/Science/301638_a_302967]
-
ocupau cu agricultura, iar comuna beneficia și de peștele din lacul Boldești și de vânatul din zonele sălbatice din preajma acestuia. În 1925, Anuarul Socec o consemnează în aceeași plasă și în aceeași compoziție, având 1590 de locuitori. În 1950, la reforma administrativă, comuna s-a regăsit în raionul Mizil al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. După reînființarea județelor în 1968, a fost transferată în județul Prahova, fiind numită temporar "Boldești de Mizil" și apoi "Boldești-Grădiștea". În comuna
Comuna Boldești-Grădiștea, Prahova () [Corola-website/Science/301647_a_302976]
-
și Georgia. În Pennsylvania, legile penale puteau fi revizuite, pedepsele nemaifiind atât de crude, ci mai corespunzătoare cu gravitatea delictelor. La cererea lui Benjamin Franklin, a luat ființă Societatea pentru ajutorarea deținuților nevoiași ce își propunea să militeze și pentru reforma regimului penitenciar în vederea reeducării deținuților prin muncă, școală, oferindu-i un climat corespunzător. În Virginia, la inițiativa lui Jefferson, codul penal a fost revizuit, fiind aplicată pedeapsa capitală numai pentru crimă și trădare. Constituțiile Pennsylvaniei și Carolinei de Nord au
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
a fost exploatarea pădurilor din ocolul silvic Pipirig și Galu, pentru a îmbunătăți situația sub raport economic și cultural a sătenilor din comuna Pipirig, care din lipsă de moșii și terenuri proprii în jurul satului, nu s-au folosit de marea reformă agrară, rămânând ca să își câștige existența prin munca brațelor și cu vitele în pădurile statului. Muzeul cu obiecte bisericești din Popeni a fost înființat în 2007, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la sfințierea primei biserci din Pipirig. Muzeul
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
participat la eveniment să fie pedepsiți. Dar, Unirea Principatelor Române, la 1859, de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a condus la împroprietărirea țăranilor din Fulga în trei categorii în funcție de puterea economică, totul datorită Legii rurale, adoptată în anul 1864. Astfel, de reforma agrară au beneficiat 418 clăcași, vatra satului devenind acum proprietatea comunei, deși lacul și pădurea au rămas ale boierilor (prințesa Aurelia Ghica și prințul Iorgu Ghica), care din dorința de a-și extinde terenurile agricole, au început defrișarea treptată a
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
Chendu privind stăpânirea unor moșii. Printre nobilii care sunt martorii înțelegerii este menționat, pe lângă Petru din Șmig, Georg Thobiassy din Ațel , fiul sasului Valentin de Alma. Sașii care su întemeiat comunitatea din Jacobsdorf erau, la venire, catolici. Ulterior, sub influența Reformei religioase, au trecut la luteranism. Parohia luterană din Giacăș își are începutul în jurul anului 1638, când este atestat pastorul Kusch Johann. Până în 1672, pastorii care s-au aflat în fruntea comunității evaghelice sunt vag cunoscuți: Roth Georg (cca. 1650), Sutoris
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
patru terenuri arabile, cu suprafețele de 787 stânjeni, 1148 stânjeni, 1 iugăr 1275 stânjeni și 9 iugăre 1204 stânjeni. La acestea se adăuga 1420 stânjeni de teren cositor . Din cauza numărului redus de credincioși evanghelici și în conformitatea cu Legea pentru reformă agrară, Comisia de ocol din Ibașfalău emite un ordin de expropriere. Dezbaterea a avut loc în 3 aprilie 1923, în localul primăriei Giacăș, în prezența avocatului Henric Bock din partea bisericii și a delegaților sătenilor Niculae Almășan și Istrate Marin. Comisia
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
plătească impozit. Preotul Friedric Thumes din Cund, care administra biserica evanghelică a Giacășului ca filie, a refuzat în 24 iulie 1939 să plătească impozitul și amenda pentru sumele neachitate anterior, justificând că o parte a terenurilor au fost expropriate prin reforma agrară . Lucrurile au fost tergiversate și abia în 25 noiembrie 1942, autoritățile cer un duplicat la decizia din 1923 a Comisiei de ocol Ibașfalău, pentru a constata exproprierea. Cercetările au fost făcute de un controlor al Administrației financiare, care a
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
modernizărilor au fost suportate de Secretariatul de Stat pentru Culte, Primăria Alma și credincioșii din Giacăș . Curentul a fost introdus în anul 1965, cheltuielile fiind susținute de Zosim Stoica. Tot el a donat gardul de fier, care împrejmuiește biserica. La reforma agrară din 1921, biserica greco-catolică a fost împroprietărită cu 15 iugăre de pământ, din care 10 iugăre pentru preot, 2 iugăre destinate cantorului și 3 iugăre pentru nevoile bisericești. Acestea s-au adăugat la pământul deținut anterior în proprietate, astfel încât
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
și satele: Butuci și Lapoșul Vechi. Dicționarul General al Județului Prahova (1897), parte din Marele Dicționar Geografic al Romîniei, menționa Sângeru drept comună a plășii Podgoria, având în subordine și satele Butuci și Mireș. Se preciza, de asemenea, că în urma reformei agrare din 1864 fuseseră împroprietăriți 336 locuitori. La sfârșitul secolului al XIX-lea, conform acestei surse, în comună trăiau 2095 de locuitori, și existau acolo o moară cu aburi, o școală și patru biserici ortodoxe — două în Sângeru (una fondată
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
după cum consemnează Anuarul Socec, comuna Teișani avea 1538 de locuitori, în vreme ce comuna Olteni avea 1485. În 1950, comunele Teișani, Olteni și Bughiile au fost arondate raionului Teleajen din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, la reforma administrativă, județul Prahova s-a reînființat, iar comunele Olteni și Bughiile s-au desființat, prima fiind inclusă în întregime în comuna Teișani, iar cealaltă fiind împărțită între comunele Gura Vitioarei (satul de reședință, Bughea de Jos) și Teișani (satul Bughea
Comuna Teișani, Prahova () [Corola-website/Science/301742_a_303071]
-
și alta în Teșila, zidită de Bucur Săvulescu în 1878. În 1925, Anuarul Socec atestă comuna Teșila cu satele Teșila, Trestieni și Vatra-Satului, cu 3268 de locuitori. La sfârșitul perioadei interbelice, comuna era arondată plășii Sinaia din județul Prahova. La reforma administrativă din 1950, comuna a trecut la raionul Câmpina din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, a trecut la județul Prahova, reînființat, sub numele de "Valea Doftanei", formată din satele Teșila și Trăisteni. Zece obiective
Comuna Valea Doftanei, Prahova () [Corola-website/Science/301755_a_303084]
-
căreia i-au dat denumirea de Tomșani după numele fostului lor căpitan. Până pe la sfârșitul secolului al XIX și începutul secolului al XX -lea, satul Tomșani a fost un sătuleț mic și sărac, cu toate că unii țărani au fost împroprietăriți prin reforma agrară din 1864 dată de Cuza Vodă, sărăcia dăinuind datorită faptului că pământul era muncit empiric, cu unelte primitive. O frescă a satului Tomșani din acea perioadă o găsim ilustrată în romanul "Din vremea căpitanului Costache", în prefața căruia autorul
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
Drăgușeni este un sat în comuna Turulung din județul Satu Mare, Transilvania, România. Satul Drăgușeni a luat naștere în anul 1924. Baza a fost pusă de circa 60 de familii, majoritar maramureșene. Localitatea a luat ființă ca urmare a Reformei agrare din 1921 când un numar de circa 40 familii au fost împroprietărite . Împroprietăriții proveneau în parte din Maramureșul istoric. Satul a fost prevăzut că o ulița a localității Turulung. Localitatea este situată pe drumul european E81 Satu Mare - Ciuperceni - Halmeu
Drăgușeni, Satu Mare () [Corola-website/Science/301762_a_303091]