47,696 matches
-
raze X. Studiile moderne relevă o structură cu o complexitate aparte, care ar putea fi cauzată în parte datorită materialului ejectat în urma interacțiunii dintr-un sistem binar aflat lângă steaua centrală. Totuși, nu există în prezent evidențe directe cum că steaua centrală ar avea un companion. De asemenea, măsurătorile abundenței elementelor chimice, obținute prin diferite metode, prezintă o discrepanță importantă, indicând faptul că există unele aspecte legate de această nebuloasă rămân încă fără înțeles. Observațiile Telescopului Hubble a demonstrat un număr
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
internă este destul de mică — axa majoră a elipsei interne este de 16,1 secunde de arc, iar distanța dintre condensări este de 24,7 secunde de arc — ea este înconjurată de un halou de materie pe care l-a ejectat steaua pe când era o gigantă roșie. Acest halou se extinde pe un diametru de aproximativ 300 de secunde de arc (5 minute de arc). se află la trei mii de ani-lumină de Soare. Observațiile au arătat că principalul corp al nebuloasei
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
corp al nebuloasei are o densitate de aproximativ 5 000 particule/cm și o temperatură de aproximativ 7 000-9 000 K. Haloul extern are o temperatură ceva mai mare de aproximativ 15 000 K și o densitate mult mai mică. Steaua centrală a nebuloasei NGC 6543 este o stea de tipul O7 + [WR], cu o temperatură în fotosferă de aproximativ 80 000 K. Este cam de 10 000 de ori mai luminoasă decât Soarele, iar raza sa este de aproximativ 0
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
5 000 particule/cm și o temperatură de aproximativ 7 000-9 000 K. Haloul extern are o temperatură ceva mai mare de aproximativ 15 000 K și o densitate mult mai mică. Steaua centrală a nebuloasei NGC 6543 este o stea de tipul O7 + [WR], cu o temperatură în fotosferă de aproximativ 80 000 K. Este cam de 10 000 de ori mai luminoasă decât Soarele, iar raza sa este de aproximativ 0,65 din cea solară. Analiza spectroscopică arată faptul
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
tipul O7 + [WR], cu o temperatură în fotosferă de aproximativ 80 000 K. Este cam de 10 000 de ori mai luminoasă decât Soarele, iar raza sa este de aproximativ 0,65 din cea solară. Analiza spectroscopică arată faptul că steaua pierde din masa sa prin intermediul unui vânt stelar într-un ritm de aproximativ 3,2×10 mase solare per an — cam 20 de trilioane de tone per secundă. Viteza acestui vânt de particule este de 1900 km/s. Calculele indică
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
masa sa prin intermediul unui vânt stelar într-un ritm de aproximativ 3,2×10 mase solare per an — cam 20 de trilioane de tone per secundă. Viteza acestui vânt de particule este de 1900 km/s. Calculele indică faptul că steaua centrală conține actualmente doar o masă solară, dar teoretic, calculele de evoluție sugerează că inițial ar fi avut cam 5 mase solare. În 1994, telescopul Hubble e relevat pentru prima dată structurile impresionant de complexe ale nebuloasei NGC 6543, printre
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
fost observată prin spectrul electromagnetic. Observațiile asupra NGC 6543 în lungimi de undă infraroșii (de aproximativ 60 μm) dezvăluie prezența unui praf stelar la temperaturi scăzute. Se crede că acest praf s-a format în timpul ultimei faze de viață a stelei progenitoare. Praful absoarbe lumina de la steaua centrală și reemite energia în lungimi de undă infraroșii. Spectrul de emisie infraroșie permite deducerea unor temperaturi ale prafului de 85 K, în timp ce masa acestuia este estimată la 6,4 mase solare. Emisiile infraroșii
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
asupra NGC 6543 în lungimi de undă infraroșii (de aproximativ 60 μm) dezvăluie prezența unui praf stelar la temperaturi scăzute. Se crede că acest praf s-a format în timpul ultimei faze de viață a stelei progenitoare. Praful absoarbe lumina de la steaua centrală și reemite energia în lungimi de undă infraroșii. Spectrul de emisie infraroșie permite deducerea unor temperaturi ale prafului de 85 K, în timp ce masa acestuia este estimată la 6,4 mase solare. Emisiile infraroșii de asemenea dezvăluie prezența unui material
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
K, în timp ce masa acestuia este estimată la 6,4 mase solare. Emisiile infraroșii de asemenea dezvăluie prezența unui material neionizat, cum ar fi hidrogenul molecular (H) sau argonul. La multe nebuloase planetare, emisia moleculară este mai mare la depărtare de steaua centrală, unde materialul este neionizat. În cazul nebuloasei NGC 6543, emisia de hidrogen este mai intensă la limita interioară al haloului exterior. Asta se poate datora undelor de șoc care excită H-ul, ce se lovește de halou la diferite
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
acele gaze fierbinți au rezultat în urma interacțiunii violente dintre un vând stelar rapid și materialul ejectat anterior. Această interacție a îndepărtat bula interioară a nebuloasei. Observațiile realizate de Chandra au arătat, de asemenea, că sursa de energie se află în locul stelei centrale. Spectrul acestei surse se extinde până la partea grea a spectrului de raze X, până la 0.5-1.0 keV. Steaua, având o temperatură fotosferică de aproximativ 100 000 K, nu ar trebui să emită radiații X de flux ridicat, așadar
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
îndepărtat bula interioară a nebuloasei. Observațiile realizate de Chandra au arătat, de asemenea, că sursa de energie se află în locul stelei centrale. Spectrul acestei surse se extinde până la partea grea a spectrului de raze X, până la 0.5-1.0 keV. Steaua, având o temperatură fotosferică de aproximativ 100 000 K, nu ar trebui să emită radiații X de flux ridicat, așadar prezența acestora este într-un fel un mister. Asta ar putea sugera prezența unui disc de acumulare cu temperaturi ridicate
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
pe an, atunci i-ar fi luat 1000 ± 260 ani pentru a atinge un diametru de 20 de secunde de arc. Probabil, această vârstă este doar o limită superioară, din moment ce materialul ejectat poate fi încetinit în timp ce întâlnește materialul expulzat de stea în fazele timpurii ale evoluției sale, dar și mediul interstelar. Ca și majoritatea obiectelor astronomice, NGC 6543 este alcătuită în majoritate din hidrogen și heliu, iar elementele mai grele sunt prezente în cantități mici. Compoziția exactă poate fi determinată cu ajutorul
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
0,12, iar cele ale carbonului și azotului sunt de aproximativ 7×10. Aceste rezultate sunt destul de obișnuite pentru o nebuloasă planetară, abundența carbonului, azotului și oxigenului fiind mai mari decât cele solare, datorită efectului de nucleosinteză, care îmbogățește atmosfera stelei cu elemente mai grele, înainte ca ele să fie expulzate în nebuloasă. Analiza spectrometrică mai detaliată poate indica faptul că nebuloasa NGC 6543 conține mici cantități de material, care este bogat în elemente grele. Nebuloasa Ochi de Pisică este din
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
Aceasta la rândul său este înconjurată într-o pereche de bule mari sferice unite de-a lungul corpului lor. Structura porțiunii luminoase din cadrul nebuloasei este în mare parte cauzată de interacțiunea dintre un vânt stelar rapid (care este emis de steaua centrală) și materialul ejectat în timpul formării nebuloasei. Această interacție cauzează emisia de raze X (care a fost discutată pe larg mai sus). Vântul stelar, suflând cu o vitează de până la 1900 km/s, a îndepărtat interiorul bulei interne a nebuloasei
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
discutată pe larg mai sus). Vântul stelar, suflând cu o vitează de până la 1900 km/s, a îndepărtat interiorul bulei interne a nebuloasei, și arată ca și cum bulele au explodat la ambele capete ale nebuloasei. De asemenea se suspectează faptul că steaua centrală a nebuloasei ar putea fi de fapt un sistem binar. Existența unui disc de acumulare cauzat de transferul masei dintre cele două componente ale sistemului ar fi putut da naștere unor jeturi polare, care ar fi interacționat cu materialul
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
anterior. Cu timpul, direcția jeturilor polare ar fi putut varia, datorită precesiei. În afara porțiunii interne luminoase a nebuloasei, există o serie de inele concentrice, despre care se crede că ar fi fost ejectate înainte de formarea nebuloasei planetare, în timpul în care steaua se afla în ramura asimptotică a gigantelor din diagrama Hertzsprung-Russell. Aceste inele sunt foarte uniform distanțate, ceea ce sugerează că mecanismul responsabil pentru formarea lor le-a ejectat la intervale foarte regulate în timp și cu viteze foarte similare. Masa totală
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
În 1768, Lalande intră în loja masonică „Neuf Sœurs” a Marelui Orient al Franței. În același an, a fost numit director al Observatorului din Paris, funcție pe care a ocupat-o până la moartea sa. În 1778, lăsând deoparte, pentru moment, stelele pentru hidrologie, Lalande redactează "Des canaux de navigation, et spécialement du canal de Languedoc", o lucrare de ansamblu despre navigația interioară în toate timpurile și pe toate continentele, care și acum este de autoritate în domeniu, consacrând o treime din
Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande () [Corola-website/Science/332870_a_334199]
-
despre astronomie, măsuri și francmasonerie la Enciclopedia lui Diderot și D’Alembert. Lalande a participat la crearea Calendarului republican. a contribuit foarte mult la popularizarea astronomiei. Și-a publicat, din 1789 până în 1798, "Histoire céleste française", în care descrie de stele. Este și autorul unei cronici a științelor din epoca sa, în două volume: "Bibliographie astronomique" (1804). A fondat, în 1802, un premiu care îi poartă numele, destinat recompensării lucrărilor de astronomie, Premiul Lalande. Jérôme de Lalande este primul care a
Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande () [Corola-website/Science/332870_a_334199]
-
cronici a științelor din epoca sa, în două volume: "Bibliographie astronomique" (1804). A fondat, în 1802, un premiu care îi poartă numele, destinat recompensării lucrărilor de astronomie, Premiul Lalande. Jérôme de Lalande este primul care a făcut referire la o stea, între altele, pe care a denumit-o "VY CMa" de magnitudine 7, în catalogul său din 1801. Astăzi, "VY Canis Majoris" este celebră prin faptul că este cea mai mare stea observată vreodată (de magnitudine 7,9). În 1801, lucrând
Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande () [Corola-website/Science/332870_a_334199]
-
7, în catalogul său din 1801. Astăzi, "VY Canis Majoris" este celebră prin faptul că este cea mai mare stea observată vreodată (de magnitudine 7,9). În 1801, lucrând la Observatorul din Paris, a descoperit, în constelația Ursa Mare, o stea pitică roșie, care îi poartă numele: Lalande 21185. A prezentat peste 150 de articole în fața Academiei de Științe. I se datorează și o interesantă carte de călătorie în Italia: Precum și: De altfel, într-un cântec al epocii se putea auzi
Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande () [Corola-website/Science/332870_a_334199]
-
finală poate forma vaști nori de gaz radioemițători, numiți "lobi radio". În detaliu, un nucleu activ de galaxie este compus dintr-o gaură neagră în jurul căreia gravitează un vast disc de acreție. Acest disc, compus din gaze, praf, resturi de stele, este foarte cald, încât partea centrală a discului, acolo unde gazul cade în gaura neagră, emite adesea raze ale căror frecvențe se întind până la razele X și gamma, generate de temperatura extremă dominantă în vecinătatea găurii negre alimentată continuu de către
Blazar () [Corola-website/Science/332907_a_334236]
-
continuu de către discul său de acreție. Primul blazar a fost descoperit în 1968. Astronomii au detectat un semnal cu provenind de la un obiect straniu din constelația Șopârla, cunoscut atunci sub numele de BL Lacertae, luat (în mod eronat) drept o stea variabilă. Acest blazar este unul dintre cele mai apropiate de Terra, la o distanță de 900 de milioane de ani-lumină.
Blazar () [Corola-website/Science/332907_a_334236]
-
în partea inferioară firide și arhivolte ale arcadelor, adâncite în abis, iar în partea superioară două rânduri de ocnițe, care înconjoară clădirea. Cele două rânduri de ocnițe sunt separate de discuri de cărămizi cafenii, alternând cu altele sub formă de stea. Sub cornișa superioară se află șirul firidelor oarbe mai mici, în timp ce cele mai mari sunt așezate imediat deasupra brâului. În 1946 încă se mai remarca faptul că la nivelul clopotniței, firidele mari lipseau din câmpul inferior, iar firidele mici din
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
guvernului): Paul Păcuraru, PNL, ministru al Munciișerban Mihăilescu, parlamentar PSD și Dumitru Dragomir, deputat PSD Cornel Penescu, finanțatorul echipei FC Argeș Pitești a fost condamnat pentru mai multe fapte, între care mituirea arbitrilor meciurilor echipei sale. George Becali, patronul FC Steaua București, a fost condamnat pentru mituirea unor oficiali ai Armatei Române în vederea facilitării unui schimb de terenuri foarte rentabil pentru Becali, dar prejudicios pentru Armată. Cristi Borcea, unul din finanțatorii echipei DinamoMihai Stoica, managerul general al Stelei, cu executare Gheorghe
Corupția în România () [Corola-website/Science/332931_a_334260]
-
a dull screenplay full of absurdities." Pe Metacritic filmul are un rating de 44 din 100, în baza a 37 de recenzii de la critici. Roger Ebert, totuși, consideră că filmul este mai bun decât prima parte, notându-l cu 2½ stele și menționând "The charm of "The Ring Two", while limited, is real enough; it is based on the film's ability to make absolutely no sense, while nevertheless generating a real enough feeling of tension a good deal of the
The Ring Two () [Corola-website/Science/333533_a_334862]