49,332 matches
-
în apropiere de București, cu o zonă pitorească și variată din punct de vedere al peisajului și având numeroase monumente și amprente ale unei istorii glorioase l-au ajutat pe artistul modest să-și lege creația și viața de Târgoviște. Artist reprezentativ în arta plastică românească și primul artist al țării mebru al Academiei Române, influențat în perioada începuturilor artistice de noua viziune a lui Grigorescu în ceea ce privește modul de prezentare al subiectelor, Gheorghe Petrașcu va lucra la Târgoviște din 1924 aproape 20
Casa - Atelier „Gheorghe Petrașcu” () [Corola-website/Science/331335_a_332664]
-
și variată din punct de vedere al peisajului și având numeroase monumente și amprente ale unei istorii glorioase l-au ajutat pe artistul modest să-și lege creația și viața de Târgoviște. Artist reprezentativ în arta plastică românească și primul artist al țării mebru al Academiei Române, influențat în perioada începuturilor artistice de noua viziune a lui Grigorescu în ceea ce privește modul de prezentare al subiectelor, Gheorghe Petrașcu va lucra la Târgoviște din 1924 aproape 20 de ani, după momentul năruirii atelierului din Nicorești
Casa - Atelier „Gheorghe Petrașcu” () [Corola-website/Science/331335_a_332664]
-
ferastra largă spre nord și vedere spre grădină și pereții încărcați de lucrări. Aici, în colecția de artă se regăsesc peisaje din diversele sale călătorii din țară (lunca Siretului, Dobrogea, Nicorești, Agapia etc) și străinătate: Egipt (1906), Italia, Spania, Balcic. Artistul cunoștea împrejurimile orașului destul de bine în momentul în care se hotărăște în primăvara anului 1922 să-și clădească atelierul la Târgoviște, deoarece pictase în 1914 la Viforâta. În anul 1926 deschide o expoziție personală la „Căminul Artelor” din București unde
Casa - Atelier „Gheorghe Petrașcu” () [Corola-website/Science/331335_a_332664]
-
a ficei sale Mariana sau cu șevaletul la ruinele Curții Domnești, după cum relata într-unul din articolele sale omul de cultură și publicistul târgoviștean Ion Gh. Vasiliu. Terasa casei, atunci când nu lucra, era martora nenumăratelor partide de șah în care artistul avea ca adversar pe doctorul în teologie Nițulescu profesor la Liceul Militar de Elită „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Intrând în acest mic muzeu descoperi și o altă dimensiune a artistului Petrașcu prin intermediul gravurilor, majoritatea datând din anii ʼ30, în
Casa - Atelier „Gheorghe Petrașcu” () [Corola-website/Science/331335_a_332664]
-
lucra, era martora nenumăratelor partide de șah în care artistul avea ca adversar pe doctorul în teologie Nițulescu profesor la Liceul Militar de Elită „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Intrând în acest mic muzeu descoperi și o altă dimensiune a artistului Petrașcu prin intermediul gravurilor, majoritatea datând din anii ʼ30, în care se simte aceiași preocupare întâlnită în opera sa de a reda prin intermediul unei game variate de tonuri materialitatea, durabilitatea și expresivitatea creației umane, nelipsită în cazul peisajelor sale urbane și
Casa - Atelier „Gheorghe Petrașcu” () [Corola-website/Science/331335_a_332664]
-
și a interioarelor din atelierul de la Târgoviște, pe care le-a înfățișat privitorului cu o neîntrecută măiestrie artistică. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Clădirea a fost ridicată în 1924, după planurile arhitectului Maior Ion Răducănescu, respectând și indicațiile artistului.
Casa - Atelier „Gheorghe Petrașcu” () [Corola-website/Science/331335_a_332664]
-
nr. 8. Clădirea muzeului, monument istoric sub , a fost construită în anul 1748 ca Oficiu al Salinelor din Imperiul Austriac. Expoziția permanentă intitulată «Centrul Artistic Baia Mare. Repere europene între tradiții și inovații» prezintă aproape 400 de lucrări realizate exclusiv de artiști care au lucrat și creat începând cu anul 1896 în cadrul Școlii de pictură de la Baia Mare. Aceasta s-a consolidat ca una dintre cele circa 40 de reputate „colonii” europene de la cumpăna secolelor XIX-XX, fiind printre puținele în care viața artistică
Muzeul de Artă din Baia Mare () [Corola-website/Science/331354_a_332683]
-
a consolidat ca una dintre cele circa 40 de reputate „colonii” europene de la cumpăna secolelor XIX-XX, fiind printre puținele în care viața artistică s-a desfășurat neîntrerupt timp de mai bine de un secol, aici lucrând peste 3.500 de artiști plastici din țară și din spațiul central și est-european. Clădirea în care funcționează a fost ridicată în 1748, fiind modernizată în decursul vremii. De la 195 de piese înregistrate în anul 1960, când a fost înființată Colecția de artă românească modernă
Muzeul de Artă din Baia Mare () [Corola-website/Science/331354_a_332683]
-
este un muzeu județean din Satu Mare, amplasat în Str. Aurel Popp nr. 13. Atelierul se află într-o clădire construită de pictorul sătmărean Aurel Popp (1879-1960), între anii 1934 - 1935 și care a funcționat ca atelier de creație până la moartea artistului, în 1960. După această dată, clădirea a fost folosită ca depozit de materiale de construcții. Între 1998 - 2000 clădirea a fost restaurată, după acestă dată aici ființând Atelierul Memorial Aurel Popp, în care sunt expuse lucrări de pictură, sculptură, grafică
Atelier Memorial „Aurel Popp” () [Corola-website/Science/331374_a_332703]
-
Clădirea include: o secție de etnografie, o secție de arheologie, o încăpere destinată personalităților jimboliene, o sală de ședințe, o cameră tradițională șvăbească și un spațiu destinat expozițiilor. Atelierul pictorului a rămas neschimbat și cuprinde, pe lângă obiecte ce au aparținut artistului, 11 lucrări în ulei, acuarele și schițe. Colecția de etnografie cuprinde piese de port popular, mobilier, obiecte de uz casnic specifice populației românești și germane din zonă. Condițiile moderne oferite de muzeu îl fac un loc predilect de organizare a
Muzeul de Arheologie și Artă Religioasă „Gheorghe Petre” () [Corola-website/Science/331381_a_332710]
-
sale și prezentarea către public a descoperirilor sub formă de expoziții, lucrări și articole. La inițiativa preotului Constantin Morariu, în anul 1928 este inaugurat muzeul închinat compozitorului Ciprian Porumbescu (1853-1883), ca secție a Muzeului orășenesc. Între exponate se numără violoncelul artistului, portrete, fotografii de epocă, partituri, scrisori, obiecte personale. După Primul Război Mondial colecțiile muzeului sunt mutate în clădirea Liceului de Fete (astăzi Corpul A al Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu”). Sunt adăpostite aici timp de zece ani, până în 1928, când
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
muzeul cunoaște o perioadă de dezvoltare și extindere, inclusiv ca urmare a redeschiderii șantierului arheologic de la Cetatea de Scaun a Sucevei. După ce în 1961 este deschisă secția de artă, ce adună lucrări de pictură, grafică și sculptură ale unor valoroși artiști bucovineni începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, în anul 1975 este creat Laboratorul Zonal de Restaurare, în acest fel specialiștii muzeului salvând mii de piese de patrimoniu de la degradare. La 17 iulie 1980, după ce clădirea muzeului este restaurată, are
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
administrează mai multe obiective medievale, muzee și case memoriale, ce constituie expozițiile permanente: Între expozițiile permanente ale Muzeului Bucovinei există și o secție de artă, ce funcționează în aceeași clădire cu Muzeul de Istorie. Aici sunt expuse lucrări ale unor artiști cunoscuți: Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Ștefan Luchian, Ion Andreescu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Corneliu Baba, Nicolae Dărăscu, Ion Țuculescu, precum și ale unor artiști locali: Epaminonda Bucevschi, Ilarion Șuhan, Ion Cârdei, Eugen Maximovici, Ion Grigore, Virgil Neamțu etc. De asemenea, secția
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
de artă, ce funcționează în aceeași clădire cu Muzeul de Istorie. Aici sunt expuse lucrări ale unor artiști cunoscuți: Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Ștefan Luchian, Ion Andreescu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Corneliu Baba, Nicolae Dărăscu, Ion Țuculescu, precum și ale unor artiști locali: Epaminonda Bucevschi, Ilarion Șuhan, Ion Cârdei, Eugen Maximovici, Ion Grigore, Virgil Neamțu etc. De asemenea, secția de artă se bucură de evenimentele prilejuite de găzduirea unor expoziții itinerante. Una din expoziții a fost cea în care au fost reprezentate
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
număr de unități germane au fost trimise prin rotație în Franța pentru odihnă și refacere. Printre germani circula mottoul „"Jeder einmal in Paris"” („toată lumea o dată în Paris”) iar comandanții le asigurau subordonaților „vizite recreaționale” în oraș. Un mare număr de artiști celebri precum Edith Piaf, Yves Montand sau Les Compagnons de la chanson și-au început ascensiunea în timpul ocupației. Piaf a locuit într-un apartament din aceeași clădire cu bordelul „L'Étoile de Kléber” de pe Rue Lauriston, frecventat de soldații germani, aflat
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
a fost o organizație ad-hoc din localitatea Bocșa Montană, sub forma unei tabere de vară unde se întruneau artiștii Gheorghe Ceglokoff, Eremia Profeta, Tania Baillayre, Iosif Tellmann, Giorgio Bărbieri, Borgo Prund, Tiberiu Bottlik, Aurel Ciupe, Iosif Vasile Gaidoș și mulți alții. Perioadă de dinaintea celui de al Doilea Război Mondial precum și anii ce au urmat au avut o influență negativă
Grupul de la Bocșa Montană () [Corola-website/Science/334080_a_335409]
-
Giorgio Bărbieri, Borgo Prund, Tiberiu Bottlik, Aurel Ciupe, Iosif Vasile Gaidoș și mulți alții. Perioadă de dinaintea celui de al Doilea Război Mondial precum și anii ce au urmat au avut o influență negativă asupra formării și realizării pe plan profesional al artiștilor români și nu numai, din Basarabia, Banat sau Transilvania. A fost o perioadă confuză și dificlă atât pe plan economic cât și pe cel social. Toate evenimentele politice derulate în acele timpuri, cum au fost dictatură carlistă și cea legionara
Grupul de la Bocșa Montană () [Corola-website/Science/334080_a_335409]
-
de pește Prut cu ocazia cedării Basarabiei în urmă ultimatului sovietic au generat apariția de creatori artistici în București. O parte din aceștia au fost Anatol Vulpe, Tania Baillayre, Nina Arbore, Victor Feodorov, Gheorghe Ceglokoff. O altă parte au fost artiștii școliți la București dar născuți în Ardeal, care s-au întors în locurile natale: frații Fekete (Negrulea) din Oradea, Carol Pleșa din Cluj, Arnold Chencinski (Burgo Prund) din Bistrița și Iosif Bene. Separat de cele două categorii a mai existat
Grupul de la Bocșa Montană () [Corola-website/Science/334080_a_335409]
-
ținut populat cu oameni gospodari într-un ținut pitoresc, multi dintre ei fiind de origine germană, origine ce era considerată ca fiind o pavăza în fața armatelor de ocupație. Ei au considerat Banatul o oază de liniște unde artă putea înflori. Artiștii au ales ca bază artistică Bocșa Montană, o localitate înființată de către coloniști germani și ca loc de "roire" artistică, gospodăria Emmei Alster, sora lui Borgo Prund, ce era căsătorită cu Alexander Alster. Așa a devenit Bocșa Montană o tabără de
Grupul de la Bocșa Montană () [Corola-website/Science/334080_a_335409]
-
Alexander Alster. Așa a devenit Bocșa Montană o tabără de vară unde se întâlneau Gheorghe Ceglokoff, Eremia Profeta, Tania Baillayre, Iosif Tellmann, Giorgio Bărbieri, Borgo Prund, Tiberiu Bottlik și Aurel Ciupe. Cea mai mare parte din lucrările acestui grup de artiști s-au "rătăcit", dar lucrările de la Bocșa Montană au fost protejate de către colecționarul Iosif Gaidoș care le-a achiziționat. Stilul lucrărilor este unitar, dominat de plain-air, cu peisaje pitorești. Parțial au făcut pictură de atelier în spații improvizate ale gospodăriilor
Grupul de la Bocșa Montană () [Corola-website/Science/334080_a_335409]
-
a 25 ani de contribuții pe care Bromberg le-a adus teatrului american ca actor și ca profesor. Evenimentul a fost frecventat de sute de colegi de breaslă. Actrița Lee Grant care a pronunțat un discurs elogios în memoria defunctului artist, a devenit ea însăși, ulterior, victimă a boicotului mccarthist. a fost înhumat la cimitirul evreiesc Mount Hebron din cartierul Flushing din Bronx, New York. Mai târziu, Elia Kazan, în memoriile sale, publicate în 1988, a scris:
J. Edward Bromberg () [Corola-website/Science/334087_a_335416]
-
energie, o nouă tehnologie, și anume instalația de fuziune nucleară care contribuie la salvarea omenirii cu ajutorul tehnologiei. Felix Aderca imaginează o societate submarină împărțită în două rase umane: o rasă albă (asemănătoare eloilor lui H.G. Wells) formată din savanți și artiști (ce nu depășesc vârsta de 40 de ani) care au un corp firav, lipsit de păr, mâini atrofiate, un cap cu ochi mari, lipsiți de pleoape, se alimentează cu parfumuri și fluide și au eliminat somnul prin băile de lumină
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
apoi la Berlin - funcționează ca profesor titular, explorând noi metode de pedagogie artistică. Urmare închiderii Școlii Bauhaus, de către naziștii ajunși la putere, părăsește Germania, devine profesor la cele mai prestigioase universități din S.U.A., înrâurind notabil formarea unui număr considerabil de artiști americani. După depășirea unei inițiale faze expresioniste, precum și a unei raționalități excesive induse de Bauhaus, Albers aderă, în 1936, la American Abstract Artists Association. În perioada 1953-1960 conduce catedre de învățământ artistic universitar în Chile, Peru și R.F. Germania („Hochschule
Josef Albers () [Corola-website/Science/334155_a_335484]
-
de desene oferind reprezentări întrepătrunse arhitectonic (amintind de proiecțiile axonometrice), care se lasă „citite“ prin inversare/răsturnare optică, după principiul cubului neckerian. În continuare, culoarea, cu legitățile ei specifice (și îndeosebi virtuțile ei plastice), va constitui tema centrală a preocupărilor artistului. Pe această linie, începând din 1950, pictorul elaborează numeroase variații constructiviste reunite în ciclul Homage to the Square (Omagiu pătratului; de pildă, Adiere verde, 1963, Köln, Wallraf‑Richartz‑Museum). Lucrările acestei serii - considerate a fi drept latura cea mai însemnată
Josef Albers () [Corola-website/Science/334155_a_335484]
-
cca 1518-1525), își ia niște libertăți cu totul ieșite din comun față de tradițiile și canoanele existente, preferând o narațiune vioaie - relatată într‑un stil popular savuros - și înțesată cu numeroase detalii figurate în spiritul picturii de gen. În același timp artistul se dovedește a fi un colorist de excepție („...acest roșu‑rubiniu, acest verde de smarald, acest albastru sunt toate incandescente, ca și cum s‑ar suprapune unui fond de aur..., ele depășesc noțiunea obișnuită de culoare și relevă esențele vii... ale lucrurilor
Albrecht Altdorfer () [Corola-website/Science/334186_a_335515]