48,727 matches
-
Pavel Gore, Nicolae Iorga, Dimitrie Onciul și Radu Rosetti. În afara acestor documente, în fondul personal există studii și note despre genealogia unor familii nobile și documente colecționate de Sever Zotta. Din ultima serie de documente fac parte un fragment din arhiva lui Pavel Gore și a familiei Rosetti-Roznovanu, scrisori de la Costache Negri, A. Morariu ș.a. Apreciat de D. Onciul și Nicolae Iorga pentru erudiția sa deosebită în domeniul studiilor genealogice, Sever Zotta a intrat în istoriografia română ca un genealogist prin
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
-și face bagajul, fiind deportat de sovietici în Ural. A încetat din viață în prizonierat la Orsk, în sudul Uralilor, în octombrie 1943. O mică parte din bogata sa colecție de documente, manuscrise, corespondența Hurmuzacheștilor etc, a ajuns în păstrarea Arhivelor Statului din București și Iași. După 1941, soția sa Margareta von Zotta a revenit la Cernăuți și a recuperat ce s-a putut din colecția genealogistului, donând cu acest prilej, o parte din scrisorile fraților Hurmuzachi, adresate mamei lor Ileana
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
rang de cavaler. Institutul Român de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta” din Iași îi poartă numele, onorând contribuția sa la dezvoltarea acestor ramuri ale științei istorice în România. După numele său a fost denumită „Strada Sever Zotta” în Iași. In Arhivele Naționale ale României, filiala Iași, există Fondul Sever Zotta, cu anii extremi 1502- 1927. Apreciat de D. Onciul și N.Iorga pentru erudiția sa deosebită în domeniul studiilor genealogice, Sever Zotta a intrat în istoriografia română ca genealogistul prin excelență
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
adus în țară de fiul lui Sever Zotta, ultimul plecat. Conținutul acestui testament este următorul: "In numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh Amin. Pentru cazul morții mele las pe iubitul meu fiu moștenitor universal. Doresc ca biblioteca și arhiva mea să rămână nedespărțite și dacă fiul meu nu va avea moștenitori legitimi să le doneze sau să le vânză unei instituțiuni culturale. Deasemenea doresc ca dacă va dispune de mijloace, să creieze un fond pentru un premiu anual pentru
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
fond pentru un premiu anual pentru cea mai bună lucrare de genealogie cu preferință națională. Acesta este testamentul meu. Davideni în 29 iunie 1940. Sever Zotta." Sever Zotta a avut o bogată activitate publicistică în domeniul cercetărilor istorice, în revistele "Arhiva", "Ion Neculce", "Convorbiri literare", "Evenimentul", "Neamul românesc", "Opinia, Revista arhivelor, Revista istorică etc." VIAF:301175980
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
de genealogie cu preferință națională. Acesta este testamentul meu. Davideni în 29 iunie 1940. Sever Zotta." Sever Zotta a avut o bogată activitate publicistică în domeniul cercetărilor istorice, în revistele "Arhiva", "Ion Neculce", "Convorbiri literare", "Evenimentul", "Neamul românesc", "Opinia, Revista arhivelor, Revista istorică etc." VIAF:301175980
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
cu România, în 1918. Încetează din viață în 1920, fiind înmormântat la Fălticeni. Prima sa lucrare publicată a fost o traducere, apărută în 1868 în "Foaia Societății pentru Cultură și Literatura Română". Contribuțiile sale au apărut și în "Analele Academiei Române", "Arhiva", "Aurora Română", "Calendariul Societății pentru Cultură și Literatura Română", "Convorbiri Literare", "Gazeta Bucovinei", "Junimea Literară", "Revista Politică", "Transilvania" și "Tribuna". S-a semnat sub formele T.Șt., Ț. V. Ștefaniu, Truță și Ț. V. St. Cea mai mare parte a operei
Teodor V. Ștefanelli () [Corola-website/Science/307106_a_308435]
-
s-a conferit postum titlul de „Drept între Popoare” de către Institutul Memorial al Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim. Au fost prezentate în detaliu demersurile sale diplomatice (prezentare făcută în baza documentelor aflate la ministerul de externe al României, precum și la Arhiva Holocaustului de la Washington - scrisori, memorii, referate ș.a. adresate superiorilor săi, inclusiv ministrului de externe Mihai Antonescu) și care au dus la salvarea de la deportare și exterminare a peste 51.000 de evrei (bărbați, femei, copii) din Europa stăpânită de nazisti
Constantin Karadja () [Corola-website/Science/307114_a_308443]
-
mai apoi secretar general (1926-1943). Din 1923 ajunge profesor suplinitor la Conservatorul din București, catedra de istorie și estetica muzicii, unde predă istoria muzicii. Doi ani mai târziu instituie premiul pentru stimularea colecționării de muzică populară. În anul 1928 întemeiază "Arhiva de folklore" a Societății Compozitorilor Români, fiind conducătorul ei până în 1943. În același an se alătură echipelor de cercetare sociologică monografică, din cadrul „Școlii sociologice”, conduse de profesorul și sociologul Dimitrie Gusti. Între 1928-1934, ia parte la anchetele sociologice din mai
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
1935. În 1931, publică articolul " Schița a unei metode de folklor muzical" în revista „Boabe de grîu”, text fundamental pentru studiul vieții muzicale țărănești, căci prin aceasta teoretizează cercetarea științifică a folclorului muzical. În 1932 ajunge membru al comisiei pentru Arhiva fonogramică a Ministerului Cultelor și Artelor, înființată și condusă din 1927 de George Breazul. Doi ani mai târziu devine membru al Fundației culturale regale „Principele Carol” și membru în consiliul de administrație al Operei din Cluj. Între 1932-1941 ține un
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
sculptorilor de pe lângă Ministerul Muncii. În 1943, presimțind deteriorarea situației politice românești, ia calea exilului stabilindu-se în Elveția. Între 1943-1946 devine consilier tehnic la Legația română din Berna. Pe 26 iunie 1944 fondează, împreună cu Eugene Pittard, „Archives internationales de musique populaire” (Arhiva internațională de muzică populară) din Geneva, pe care o conduce până în 1958, anul morții. În 1948 devine lector (până în 1950) și mai apoi conferențiar (1951-1958) la Centre national de la recherche scientifique d'ethno-musicologie du Musée de l'Homme și la
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
Feuilles d'avis de Lausanne”, „Le Monde Musical” (Paris), „Lar Revue Musicale” (Paris), „Gazette des Etrangeres” (Geneva), „Schweitzerische Musikzeitung” (Zürich), „Musik-padagogische Zeitung” (Basel), „Musikblatter des Anbruch” (Viena), „Die Musiek” (Amsterdam), „Fidac” (Paris), „La Nation Roumaine” (București), „Revue de musicologie” (Paris), „Arhiva pentru știința și reforma socială”, „Analele culturale”, „Boabe de grâu”, „Rampa”, „Bulletin Mensual des Musees et Collections de la Ville de Geneve”, „Anuario Musical del Instituto Espanol de Musicologie del CSIC” (Barcelona) „Formes et Couleures” (Paris), „Suisse Contemporaine” (Geneva), „Viața românească
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
500”, Romă, Italia Călătorii de studii · Italia (1971, 1977, 1978, 1980, 1981, 1984, 1990, 1991, 1997, 1999, 2004) · Grecia și Muntele Athos (1981) · Franța (1980) · Ungaria (1991, 2000) · Germania (1992, 1995, 1998 Distincții și premii · 1995: Diplomă de onoare a Arhivelor Statului Cluj · 1997: Diplomă de onoare a Muzeului Național Cotroceni · 2001: Cetățean de onoare al municipiului Baia Mare · 2002: Cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca · 2002: Diplomă de onoare a Prefecturii județului Albă · 2002: Premiul special la Salonul internațional de carte
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
specialiștilor. Este citată în tratatul lui Morat și Doyon și de către F. Weigert în "Enziklopädie der mikroskopischen Technik." O altă lucrare în domeniul hematologiei, despre " Puterea anticoagulantă a fluorurii de sodiu", a fost publicată în "Arch. Int. Physiologie" și în "Arhiva Veterinară" (1904). În această lucrare sunt relatate efectele diferitelor concentrații de NaF asupra sângelui de cal. Atât concentrațiile slabe, cât și cele puternice sunt lipsite de acțiunea anticoagulantă. Cercetările au fost reluate de W. Huiskamp (Utrecht), care a confirmat rezultatele
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
dus la unirea principatelor. A fost numit în 1849 șef al secției I din " Departamentul averilor bisericești și învățăturilor publice". În anul 1855,iulie 15 este numit arhivist al Statului în locul lui Alecu Fotino și i se dă spre conducere Arhiva Statului din Iași (Gh. Ungureanu, "Op.cit"., p.132). In martie 1866 este numit director general al Monopolului tutunului din București. În 1860 a scos „Revista Carpaților”. A scris versuri și piese de teatru fără o valoare deosebită. Proza memorialistică
Gheorghe Sion () [Corola-website/Science/307159_a_308488]
-
de absolvire a cursurilor liceale, secția modernă. S-a înscris la Facultatea de Litere și Filozofie și la Facultatea de Drept. În timpul studiilor universitare a desfășurat o activitate fructuoasă în rândul studenților și a colaborat la „Tribuna Românilor de peste Hotare”, „Arhiva de Iași”, „Calendarul Ligii Culturale”, „Viața Basarabiei”. Împreună cu ministrul pentru Basarabia, Pan Halippa, a obținut fonduri de ajutorare, spații de cazare și locuri de muncă pentru refugiații din Transnistria. La recomandarea acestuia a plecat la București pentru a informa Guvernul
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
peste hotare. Mușlea colaborează la partea de folclor a chestionarelor. În cadrul Societății etnografice române, prezintă comunicarea „Șcheii de la Cergău și folclorul lor”. În 1927 și-a susținut teza de doctorat („Obiceiul junilor brașoveni”). După o călătorie de documentare la vechile arhive folclorice din țările nordice, în anul 1929, adresează un memoriu Academiei Române, în care atrage atenția asupra primejdiei dispariției „monumentelor singurei noastre civilizații autohtone” și propune înființarea unei Arhive de folclor; aceasta ia naștere, în 1930, la Cluj, pe lîngă Muzeul
Ion Mușlea () [Corola-website/Science/307187_a_308516]
-
de doctorat („Obiceiul junilor brașoveni”). După o călătorie de documentare la vechile arhive folclorice din țările nordice, în anul 1929, adresează un memoriu Academiei Române, în care atrage atenția asupra primejdiei dispariției „monumentelor singurei noastre civilizații autohtone” și propune înființarea unei Arhive de folclor; aceasta ia naștere, în 1930, la Cluj, pe lîngă Muzeul limbii române, sub conducerea lui Mușlea. Întîia îndatorire a viitoarei instituții consta în organizarea unor culegeri sistematice din întreaga țară, prin chestionare și specialiști trimiși pe teren, precum și
Ion Mușlea () [Corola-website/Science/307187_a_308516]
-
naștere, în 1930, la Cluj, pe lîngă Muzeul limbii române, sub conducerea lui Mușlea. Întîia îndatorire a viitoarei instituții consta în organizarea unor culegeri sistematice din întreaga țară, prin chestionare și specialiști trimiși pe teren, precum și publicarea unui „Anuar al Arhivei de folclor”. În cele șapte volume ale Anuarului - apărute în perioada 1932-1945 - au putut fi tipărite atât monografii folclorice cât și studii legate de istoria folclorului și a folcloristicii românești. Mușlea publică astfel lucrările Academia Română și folclorul, Ion Bianu și
Ion Mușlea () [Corola-website/Science/307187_a_308516]
-
a folcloristicii românești. Mușlea publică astfel lucrările Academia Română și folclorul, Ion Bianu și folclorul, Ovid Densusianu, folclorist precum și monografia Cercetări folclorice în Țara Oașului. După 1930 a fost numit director al Bibliotecii Universității din Cluj, însă continuă munca începută la Arhiva de folclor, întocmind și publicând o serie de bibliografii anuale ale tuturor tipăriturilor mai importante ce conțin articole de cultură populară. Are, de asemenea, o contribuție importantă și la bibliografia etnografică internațională, prin colaborarea, începută în anul 1928, cu elvețianul
Ion Mușlea () [Corola-website/Science/307187_a_308516]
-
Academiei Române. Odată cu instaurarea comunismului, Ion Mușlea va fi înlăturat de la Biblioteca Universității și din Academie. Cu timpul, i se va permite să activeze în cadrul Bibliotecii Filialei Cluj a Academiei și a Institutului de lingvistică din Cluj, unde fusese înglobată și Arhiva. Viața și activitatea folcloristului este consacrată, de acum, cercetării științifice. Mușlea abordează o lucrare extrem de vastă, constând în extragerea materialului folcloric din răspunsurile la Chestionarul lui Hasdeu. Din păcate, nu va reuși să o ducă la bun sfârșit, fiind publicată
Ion Mușlea () [Corola-website/Science/307187_a_308516]
-
1928 - termină studiile Școlii Superioare de Arhitectură din București, fiind angajat că desenator la Ministerul Sănătății și Ocrotirii Sociale (1928 - 1929). 1929 - Doicescu devine diplomat al Școlii Superioare de Arhitectură. Este angajat la Primăria municipiului București; o fotografie aflată în arhiva Octav Doicescu îl arată pe acesta, alături de primarul Dem. I. Dobrescu, inspectând lucrările de curățire ale lacului Snagov. 1932 - în paralel cu activitatea de la primărie, functioneaza și la societatea « Gaz - Electrică » având ca director pe ing. N. G. Caranfil. 1933
Octav Doicescu () [Corola-website/Science/307183_a_308512]
-
1892). A fost un susținător al unirii Transilvaniei cu România. În 1931 s-a întors în Năsăud; împreună cu Virgil Șotropa și Iulian Marțian a contribuit la înființarea Muzeului Militar al Grănicerilor, secției locale a bibliotecii Academiei Române și secției locale a Arhivelor Naționale ale României. A condus până la sfârșitul vieții secția din Năsăud a Asociației ASTRA. În ultimii ani ai vieții a scris cea mai mare parte a lucrărilor dedicate personalităților locale, pe care le-a publicat în două volume, în 1937
Iuliu Moisil () [Corola-website/Science/307197_a_308526]
-
of Ancient Man" de Roy Chapman Andrews. În concluzie, opera sa numără sute de lucrări, în care a abordat o gamă largă de subiecte. Printre periodicele la care a contribuit s-au numărat "Buletinul Societății Române de Geografie", "Convorbiri Literare", "Arhivele Olteniei", "Arhiva Someșană" și "Vatra". La propunerea lui Dimitrie Gusti, Moisil a fost ales membru de onoare al Academiei Române (mai 1943). În 1907 a primit titlul de Cavaler al Ordinului „Coroana României”.
Iuliu Moisil () [Corola-website/Science/307197_a_308526]
-
Man" de Roy Chapman Andrews. În concluzie, opera sa numără sute de lucrări, în care a abordat o gamă largă de subiecte. Printre periodicele la care a contribuit s-au numărat "Buletinul Societății Române de Geografie", "Convorbiri Literare", "Arhivele Olteniei", "Arhiva Someșană" și "Vatra". La propunerea lui Dimitrie Gusti, Moisil a fost ales membru de onoare al Academiei Române (mai 1943). În 1907 a primit titlul de Cavaler al Ordinului „Coroana României”.
Iuliu Moisil () [Corola-website/Science/307197_a_308526]