47,696 matches
-
Steaua gigantă este o stea cu rază și luminozitate substanțial mai mare decât o stea cu secvență principală de aceeași temperatură efectivă. Acest tip se află deasupra secvenței principale (clasa de luminozitate V în clasamentul spectral Yerkes) pe diagrama Hertzsprung-Russell, aceasta corespunde claselor de luminozitate
Stea gigantă () [Corola-website/Science/333318_a_334647]
-
Steaua gigantă este o stea cu rază și luminozitate substanțial mai mare decât o stea cu secvență principală de aceeași temperatură efectivă. Acest tip se află deasupra secvenței principale (clasa de luminozitate V în clasamentul spectral Yerkes) pe diagrama Hertzsprung-Russell, aceasta corespunde claselor de luminozitate II și III. Termenii "gigantă" și "pitică" au fost inventate
Stea gigantă () [Corola-website/Science/333318_a_334647]
-
efectivă. Acest tip se află deasupra secvenței principale (clasa de luminozitate V în clasamentul spectral Yerkes) pe diagrama Hertzsprung-Russell, aceasta corespunde claselor de luminozitate II și III. Termenii "gigantă" și "pitică" au fost inventate de Ejnar Hertzsprung în 1905 pentru stelele cu o luminozitate cu totul diferită în ciuda temperaturii similare sau tipului spectral. Stele gigante au raze de până la câteva sute de ori mai mari decât a Soarelui și o luminozitate între 10 și câteva mii de ori mai mare decât
Stea gigantă () [Corola-website/Science/333318_a_334647]
-
clasamentul spectral Yerkes) pe diagrama Hertzsprung-Russell, aceasta corespunde claselor de luminozitate II și III. Termenii "gigantă" și "pitică" au fost inventate de Ejnar Hertzsprung în 1905 pentru stelele cu o luminozitate cu totul diferită în ciuda temperaturii similare sau tipului spectral. Stele gigante au raze de până la câteva sute de ori mai mari decât a Soarelui și o luminozitate între 10 și câteva mii de ori mai mare decât a Soarelui nostru; mai luminoase decât gigantele sunt stelele supergigante și hipergigante.
Stea gigantă () [Corola-website/Science/333318_a_334647]
-
similare sau tipului spectral. Stele gigante au raze de până la câteva sute de ori mai mari decât a Soarelui și o luminozitate între 10 și câteva mii de ori mai mare decât a Soarelui nostru; mai luminoase decât gigantele sunt stelele supergigante și hipergigante.
Stea gigantă () [Corola-website/Science/333318_a_334647]
-
(α Sct / α Scuti) este steaua cea mai strălucitoare din constelația Scutul lui Sobieski. Este o gigantă portocalie de tip spectral K2III și de magnitudine aparentă 3,85. Se găsește la circa 174 de ani-lumină de Terra. Magnitudinea sa absolută este egală cu 0,21. Cel
Alpha Scuti () [Corola-website/Science/333347_a_334676]
-
174 de ani-lumină de Terra. Magnitudinea sa absolută este egală cu 0,21. Cel mai bun timp de observare, pe cerul de seară, se încadrează în lunile decembrie-mai; din ambele emisfere terestre, perioada de vizibilitate rămâne aproximativ aceeași, datorită poziției stelei, nu departe de Ecuatorul ceresc. Identificarea sa este ușoară, departe de centrele populate.
Alpha Scuti () [Corola-website/Science/333347_a_334676]
-
Il Redentore proiectată de Palladio. Insula a fost locul unei mori vechi, Molino Stucky, care a fost transformată într-un hotel de lux și într-un complex de apartamente. La celălalt capăt al Giudeccăi se află faimosul hotel de cinci stele Cipriani cu grădini private vaste și cu o piscină cu apă sărată. Renovările moderne ale unor clădiri arhitectonice medievale din Giudecca au consolidat reputația insulei de loc de vacanță. În 2011, dezvoltatorii imobiliari venețieni au redeschis pentru închiriere pe termen
Giudecca () [Corola-website/Science/333367_a_334696]
-
măsură”. Astfel « Uranometria » semnifică „măsura cerului”, prin analogie cu « geometrie » care semnifică etimologic „măsura Pământului”. Uranometria este primul catalog care acoperă în totalitate sfera cerească. Înainte de Johann Bayer,elaborarea hărților cerești era ghidată îndeosebi de grijile estetice și astrologice, pozițiile stelelor fiind mai tot timpul neindicate, ajustate pentru a se plia exigențelor de formă a figurilor stilizate pe care constelațiile ar fi trebuit să le reprezinte, preocupându-se relativ puțin de exactitate. Această tradiție, bazată în general pe cataloagele de fapt
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
imprecise de Ptolemeu și Al-Sufi, va continua în întregul Ev Mediu și în Renaștere, până la publicarea lucrării "Uranometria", care va folosi cel mai bun catalog stelar disponibil în epoca redactării sale, catalogul lui Tycho Brahe. Catalogul lui Brahe conține 1005 stele, reperate cu o precizie de ordinul unui minut de arc. La moartea lui Brahe, survenită în 1602, nu fusese încă publicat, însă manuscrise ale catalogului erau în circulație în toată Europa, încă din 1598. Nimeni nu știa cum Bayer, magistrat
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
niciunei societăți savante din epocă își procurase un exemplar; este sigur că acest catalog, de o precizie niciodată atinsă până atunci, i-a servit de bază la realizarea atlasului său ceresc. Totuși, tabelele lui Brahe, măsurate din Danemarca, nu listau stelele cele mai australe. Pentru a realiza cea de-a 49-a planșă a atlasului său, care introduce 12 noi constelații din emisfera sudică, Bayer a utilizat un catalog produs de navigatorii olandezi Pieter Dirkszoon Keyser și Frederick de Houtman între
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
produs de navigatorii olandezi Pieter Dirkszoon Keyser și Frederick de Houtman între 1595 și 1597, care ei înșiși reluaseră și îmbunătățiseră observațiile predecesorilor lor Amerigo Vespucci și Andrea Corsali, precum și notele lui Pedro de Medina. Acest catalog de 135 de stele s-a dovedit totuși mai puțin precis decât cel al lui Brahe, pozițiile stelelor având uneori erori de aproape două grade (potrivit legendei, ei au observat și măsurat cerul de pe gabia navei lor). "Uranometria" conținea mult mai multe stele decât
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
1597, care ei înșiși reluaseră și îmbunătățiseră observațiile predecesorilor lor Amerigo Vespucci și Andrea Corsali, precum și notele lui Pedro de Medina. Acest catalog de 135 de stele s-a dovedit totuși mai puțin precis decât cel al lui Brahe, pozițiile stelelor având uneori erori de aproape două grade (potrivit legendei, ei au observat și măsurat cerul de pe gabia navei lor). "Uranometria" conținea mult mai multe stele decât toate cataloagele precedente căci numeroase stele sunt desenate fără să fie numite. În "Uranometria
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
de stele s-a dovedit totuși mai puțin precis decât cel al lui Brahe, pozițiile stelelor având uneori erori de aproape două grade (potrivit legendei, ei au observat și măsurat cerul de pe gabia navei lor). "Uranometria" conținea mult mai multe stele decât toate cataloagele precedente căci numeroase stele sunt desenate fără să fie numite. În "Uranometria", Bayer introduce o nouă nomenclatură a stelelor, de atunci cunoscută ca Denumirea Bayer, și care este încă folosită și astăzi pentru stelele respective. Înainte de publicarea
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
puțin precis decât cel al lui Brahe, pozițiile stelelor având uneori erori de aproape două grade (potrivit legendei, ei au observat și măsurat cerul de pe gabia navei lor). "Uranometria" conținea mult mai multe stele decât toate cataloagele precedente căci numeroase stele sunt desenate fără să fie numite. În "Uranometria", Bayer introduce o nouă nomenclatură a stelelor, de atunci cunoscută ca Denumirea Bayer, și care este încă folosită și astăzi pentru stelele respective. Înainte de publicarea acestui atlas, când se dorea desemnarea unei
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
grade (potrivit legendei, ei au observat și măsurat cerul de pe gabia navei lor). "Uranometria" conținea mult mai multe stele decât toate cataloagele precedente căci numeroase stele sunt desenate fără să fie numite. În "Uranometria", Bayer introduce o nouă nomenclatură a stelelor, de atunci cunoscută ca Denumirea Bayer, și care este încă folosită și astăzi pentru stelele respective. Înainte de publicarea acestui atlas, când se dorea desemnarea unei stele oarecare, se făcea descrierea poziției sale în constelație: „steaua care strălucește pe piciorul de
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
mult mai multe stele decât toate cataloagele precedente căci numeroase stele sunt desenate fără să fie numite. În "Uranometria", Bayer introduce o nouă nomenclatură a stelelor, de atunci cunoscută ca Denumirea Bayer, și care este încă folosită și astăzi pentru stelele respective. Înainte de publicarea acestui atlas, când se dorea desemnarea unei stele oarecare, se făcea descrierea poziției sale în constelație: „steaua care strălucește pe piciorul de sud al Andromedei” sau „umărul stâng al lui Orion”, de exemplu. Dar aceste descrieri erau
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
sunt desenate fără să fie numite. În "Uranometria", Bayer introduce o nouă nomenclatură a stelelor, de atunci cunoscută ca Denumirea Bayer, și care este încă folosită și astăzi pentru stelele respective. Înainte de publicarea acestui atlas, când se dorea desemnarea unei stele oarecare, se făcea descrierea poziției sale în constelație: „steaua care strălucește pe piciorul de sud al Andromedei” sau „umărul stâng al lui Orion”, de exemplu. Dar aceste descrieri erau deseori ambigue. Acest nou sistem inventat de Johannes Bayer constă în
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
introduce o nouă nomenclatură a stelelor, de atunci cunoscută ca Denumirea Bayer, și care este încă folosită și astăzi pentru stelele respective. Înainte de publicarea acestui atlas, când se dorea desemnarea unei stele oarecare, se făcea descrierea poziției sale în constelație: „steaua care strălucește pe piciorul de sud al Andromedei” sau „umărul stâng al lui Orion”, de exemplu. Dar aceste descrieri erau deseori ambigue. Acest nou sistem inventat de Johannes Bayer constă în atribuirea de litere grecești stelelor unei constelații date, în
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
poziției sale în constelație: „steaua care strălucește pe piciorul de sud al Andromedei” sau „umărul stâng al lui Orion”, de exemplu. Dar aceste descrieri erau deseori ambigue. Acest nou sistem inventat de Johannes Bayer constă în atribuirea de litere grecești stelelor unei constelații date, în ordinea descrescătoare a strălucirii lor. Astfel, steaua cea mai strălucitoare din constelație posedă denumirea Alpha (α), următoarea Beta (β), și așa mai departe cu cele 24 de litere din alfabetul grec. Totuși, mijloacele tehnice ale epocii
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
al Andromedei” sau „umărul stâng al lui Orion”, de exemplu. Dar aceste descrieri erau deseori ambigue. Acest nou sistem inventat de Johannes Bayer constă în atribuirea de litere grecești stelelor unei constelații date, în ordinea descrescătoare a strălucirii lor. Astfel, steaua cea mai strălucitoare din constelație posedă denumirea Alpha (α), următoarea Beta (β), și așa mai departe cu cele 24 de litere din alfabetul grec. Totuși, mijloacele tehnice ale epocii nepermițând clasarea cu precizie a stelelor în ordinea magnitudinii , Bayer le-
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
descrescătoare a strălucirii lor. Astfel, steaua cea mai strălucitoare din constelație posedă denumirea Alpha (α), următoarea Beta (β), și așa mai departe cu cele 24 de litere din alfabetul grec. Totuși, mijloacele tehnice ale epocii nepermițând clasarea cu precizie a stelelor în ordinea magnitudinii , Bayer le-a grupat pe fiecare dintre ele în șase „clase” diferite, stelele de magnitudinea întâi fiind cele mai strălucitoare, iar cele de magnitudinea a șasea fiind cele mai slab strălucitoare. Apoi, în interiorul unei aceleiași clase, Bayer
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
Beta (β), și așa mai departe cu cele 24 de litere din alfabetul grec. Totuși, mijloacele tehnice ale epocii nepermițând clasarea cu precizie a stelelor în ordinea magnitudinii , Bayer le-a grupat pe fiecare dintre ele în șase „clase” diferite, stelele de magnitudinea întâi fiind cele mai strălucitoare, iar cele de magnitudinea a șasea fiind cele mai slab strălucitoare. Apoi, în interiorul unei aceleiași clase, Bayer n-a mai căutat să claseze stelele prin magnitudine ci, mai degrabă, în funcție de poziția lor în
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
grupat pe fiecare dintre ele în șase „clase” diferite, stelele de magnitudinea întâi fiind cele mai strălucitoare, iar cele de magnitudinea a șasea fiind cele mai slab strălucitoare. Apoi, în interiorul unei aceleiași clase, Bayer n-a mai căutat să claseze stelele prin magnitudine ci, mai degrabă, în funcție de poziția lor în constelație, pornind în general de la cap pentru a ajunge la picioare (sau la coadă). Astfel, în constelația Orion de exemplu, Betelgeuse (α Orionis), care reprezintă umărul lui Orion, este clasată înainte de
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
pentru a ajunge la picioare (sau la coadă). Astfel, în constelația Orion de exemplu, Betelgeuse (α Orionis), care reprezintă umărul lui Orion, este clasată înainte de Rigel (β Orionis), piciorul, deși aceasta din urmă este cea mai strălucitoare dintre cele două stele. Stelele reprezentate pe cea de-a 49-a planșă (aceea care prezintă cele 12 noi constelații australe ale lui Keyser) nu au primit totuși denumiri din partea lui Bayer, semn probabil al calității mediocre a informațiilor de care dispunea. Stelele acestor
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]