469,389 matches
-
Gallabat, care fuseseră încercuite de mahdiști. În scopul aplicării acordului Alula a început pregătirile pentru campania militară, în ciuda împotrivirii unor șefi locali care nu-i acceptau autoritatea. El a înaintat spre orașul Keren, în zona Bogos, care era acum sub controlul mahdiștilor. În septembrie 1885 Alula a ocupat Keren, iar după zece zile, s-a îndreptat spre Kufit, care era și el sub control mahdist. El era însoțit în misiunea sa de comandantul oficial al armatei etiopiene, Fitawrari Blatta Gabro. La
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
nu-i acceptau autoritatea. El a înaintat spre orașul Keren, în zona Bogos, care era acum sub controlul mahdiștilor. În septembrie 1885 Alula a ocupat Keren, iar după zece zile, s-a îndreptat spre Kufit, care era și el sub control mahdist. El era însoțit în misiunea sa de comandantul oficial al armatei etiopiene, Fitawrari Blatta Gabro. La Kufit s-a desfășurat o luptă grea în care etiopienii au izbutit sa-i învingă pe mahdiștii conduși de Osman Digna, dar cu
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
împotriva unui eventual avans otoman mai adânc în Europa creștină. Era pentru prima dată în epoca medievală când armatele celor trei principate române luptau unite sub un singur comandant. Anterior, Moldova s-a aflat sub influența Rusiei, Țara Românească sub controlul otoman și Transilvania era un vasal al Regatului Ungariei. Filmările au avut loc în perioada 21 iunie - 30 decembrie 1976. Au fost necesare mai multe aprobări pentru filmări la Castelul Huniazilor, Cetatea Făgărașului, Palatul Mogoșoaia, Catedrala Patriarhală, Mănăstirea Sucevița, Mănăstirea
Buzduganul cu trei peceți () [Corola-website/Science/336674_a_338003]
-
a bruiajului asincron semnalele video, ”curățate” de bruiajul pasiv (în regimul coerent) și asincron (în regimul amplitudine), trec la indicatoarele radarului și la blocul de conjugare. Aparatura de indicare permite să se afișeze semnalul de la ținte pe ecrenele indicatoarele de control și de observare circulară și introducerea datelor despre ținte în sistemul de prelucrare și transmitere a coordonatelor. Coordonatele prelucrate ale țintelor se transmit la radioaltimetrul PRV-9A (B) prin cablu. Blocul de conjugare asigură transmiterea datelor despre situația aeriană și o
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
despre situația aeriană și o serie de impulsuri de sincronizare la sistemele cu care se conjugă - ”Vozduh-1M, Vozduh-1P, Krab și aparaturii 5K99 (Kastan)”. Sistemul de sincronizare asigură sincronizarea aparaturii radarului și a sistemelor cu care se conjugă. Sistemele de comandă, control și protecție, de răcire și alimentare asigură buna funcționare a radiotelemetrului, protecția aparaturii la suprasarcini, controlul principalilor parametri și furnizaerea energiei electrice la parametri necesari. Radartutorial Radarul P-40.
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
Vozduh-1M, Vozduh-1P, Krab și aparaturii 5K99 (Kastan)”. Sistemul de sincronizare asigură sincronizarea aparaturii radarului și a sistemelor cu care se conjugă. Sistemele de comandă, control și protecție, de răcire și alimentare asigură buna funcționare a radiotelemetrului, protecția aparaturii la suprasarcini, controlul principalilor parametri și furnizaerea energiei electrice la parametri necesari. Radartutorial Radarul P-40.
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
că germanii urmau să acorde Lituaniei o autonomie importantă, comparabilă cu cea acordată Republicii Slovace. Cu toate acestea, după aproximativ o lună, organizațiile lituaniene cu orientare mai independentă au fost desființate în perioada august-septembrie 1941, iar germanii și-au extins controlul. Înainte de invazia germană, populația evreiască a fost estimată la circa 210.000 de persoane, deși conform datelor departamentului lituanian de statistică, la 1 ianuarie 1941 erau 208.000 de evrei. Această estimare, bazată pe cifra oficială a celor emigrați în
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
industrială a Germaniei Naziste. Operațiunea presupunea ca Divizia I aeropurtată britanică și Diviziile aeropurtate a 82-a și a 101-a americane să cucerească mai multe poduri peste râuri și canale din Olanda, principalul obiectiv fiind podul de la Arnhem. Cucerirea controlului asupra acestor poduri ar fi fost urmată de acțiunea Corpului XXX comandat de generalul Brian Horrocks care trebuia să înainteze aproximativ 48 km până la cei 10.095 de parașutiști și infanteriști aeropurtați la Arnhem și, folosind podurile cucerite de la germani
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
Panzer SS. Doar un grup restrâns de militari aliați sub conducerea locotenent colonelului John Dutton Frost a reușit să ajungă la podul rutier de la Arnhem (pod numit în zilele noastre „John Frost”), să cucerească unul dintre capete și să păstreze controlul asupra acestuia. Deși au fost copleșiți numeric și din punct de vedere al dotării, militarii lui Frost au rezistat patru zile. Restul diviziei a format o poziție defensivă puternică („Perimetrul”) în zona Hotelului Hartenstein (transformat în zilele noastre în Muzeul
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
1652, C/1652 Y1. El a întocmit diverse hărți ale Țărilor de Jos Spaniole. Tot lui i se datorează planurile pentru construirea unui port lângă Dunkerque, îmbunătățiri la portul din Oostende, eforturile de a curăța canalele din Anvers, conceptul de control al inundațiilor și fortificații. Craterul Langrenus de pe Lună este numit în onoarea sa.
Michael van Langren () [Corola-website/Science/336679_a_338008]
-
capitala statului a fost aleasă într-un loc mai apropiat de Ungaria decât de Imperiul Otoman. Localizarea Semendriei pe Dunăre, între Belgrad și Golubăț, oferea un acces ușor către alte orașe aflate de-a lungul râului. Ea permitea, de asemenea, controlul circulației pe Dunăre, inclusiv blocarea pătrunderii maghiarilor pe valea Morava, ceea ce-i mulțumea pe turci. În toamna anului 1428 a început construcția capitalei. În 1430, prima parte a cetății, inclusiv un palat și alte clădiri necesare pentru a forma un
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
din fosta Uniune Sovietică și din Etiopia. Vreme de multi ani Netivot a suferit de un mare procent de șomaj. După anul 2008 orașul a devenit ținta atacurilor cu rachete Grad lansate de arabii palestinieni din Fâșia Gaza, aflată sub controlul organizației islamiste Hamas. În 2012 o rachetă a explodat în apropierea unei școli. Un obiectiv însemnat din oraș este reprezentat de Mormântul lui Baba Sali, rabinul Israel Abuhatzera, un vestit conducător religios și cabalist evreu născut în Maroc, și care
Netivot () [Corola-website/Science/336706_a_338035]
-
2-a britanice să ocolească Linia Siegfried și să atace zona industrială Ruhr. Pentru atingerea acestui obiectiv, aliații au lansat pe 17 septembrie Operațiunea Market Garden. Au fost parașutate în Olanda trupe aeropurtate, care trebuiau să asigure cucerirea și păstrarea controlului asupra podurilor de importanță strategică și a orașelor aflate pe direcția principală de atac a aliaților. În zona cea mai de nord a operațiunii, Divizia I aeropurtată britanică, sprijinită de Regimentul de planoare și Brigada I independentă poloneză de parașutiști
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
malul sudic al râului, și nu au putut fi reaprovizionați de avioanele RAF. După nouă zile de lupte grele, supraviețuitorii din trupele aeropurtate au fost evacuați în cadrul Operațiunii Berlin. Dat fiind că nu au reușit să cucerească și să păstreze controlul asupra podurilor de peste Nederrijn, aliații nu au mai putut să își continue înaintarea, iar linia frontului s-a stabilizat la sud de Arnhem. Divizia I aeropurtată a pierdut aproape trei sferturi din efectivul de luptă și nu a mai putut
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
și, sperau comandanții, i-ar fi forțat liderii naziști să capituleze până la sfârșitul anului. Dat fiind faptul că Divizia a 6-a aeropurtată britanică era în perioada de refacere după încheierea operațiunii Tonga și a luptelor din Normandia, sarcina asigurării controlului asupra capului de pod peste Rin i-a revenit Diviziei I aeropurtate comandate de generalul Roy Urquhart. Divizia era formată din trei brigăzi de infanteriei (două de parașutiști și una infanterie transportată cu planoare). De asemenea, divizia dispunea de baterii
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
antiaeriană de la aeroportul Deelen. Din aceste motive, Urquhart a fost obligat să aleagă zone de parașutare sau de aterizare aflate la o distanța de până la 12,5 km de orașul Arnhem, pe malul nordic al râului. Sarcina cuceririi și păstrării controlului asupra podurilor și zonelor de parașutare a proviziilor de care avea să fie nevoie în timpul luptelor făcea ca Divizia I aeropurtată să fie obligată să apere o arie cu un perimetru de 30 km, cel puțin până la sosirea in zonă
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
siguranței zonelor de parașutare și aterizare pentru zilele următoare, dat fiind faptul că cel puțin trei batalioane de parașutiști aveau să ajungă în zona de parașutare „X”, de unde trebuiau să se deplaseze pe trei drumuri diferite spre Arnhem, pentru asigurarea controlului asupra podurilor. Batalionul al 2-lea comandat de locotenent-colonelul John Frost urma să se deplaseze pe drumul de pe malul râului până în centrul orașului Arnhem - rută care a primit numele de cod „Lion” - și să asigure apărarea podurilor principale de cale
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
căderea nopții până în centrul orașului Arnhem. Aici, ei au reușit să ocupe capătul de nord, neapărat de germani, al podului rutier. Cartierul general era condus de maiorul Tony Hibbert. Locotenentul John Hollington Grayburn a condus o tentativă de preluare a controlului asupra capătului sudic al podului, dar a fost respin. O a doua încercare de preluare a controlului cu folosirea aruncătoarelor de flăcări a eșuat de asemenea. Pe de altă parte, toate acțiunile britanicilor au dus la consolidarea pozițiilor lor, ceea ce
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
germani, al podului rutier. Cartierul general era condus de maiorul Tony Hibbert. Locotenentul John Hollington Grayburn a condus o tentativă de preluare a controlului asupra capătului sudic al podului, dar a fost respin. O a doua încercare de preluare a controlului cu folosirea aruncătoarelor de flăcări a eșuat de asemenea. Pe de altă parte, toate acțiunile britanicilor au dus la consolidarea pozițiilor lor, ceea ce le-a permis respingerea atacurilor Batalionului 10 SS de recunoaștere și altor unități mai mici, care fuseseră
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de parașutare a proviziilor pe terenul „L”. Deși parașutările proviziilor s-a făcut cu destul de multă precizie, doar o parte a lor a putut fi recuperată de britanici, dat fiind faptul că nu întreaga zonă de parașutare se afla sub controlul britanic. Calitatea proastă a comunicațiilor radio a făcut imposibilă avertizarea piloților RAF, iar lipsa controlului complet asupra zonelor de parașutare avea să fie o problemă majoră de-a lungul întregii perioade. După sosirea Regimentului South Stafford și a Batalionului al
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
multă precizie, doar o parte a lor a putut fi recuperată de britanici, dat fiind faptul că nu întreaga zonă de parașutare se afla sub controlul britanic. Calitatea proastă a comunicațiilor radio a făcut imposibilă avertizarea piloților RAF, iar lipsa controlului complet asupra zonelor de parașutare avea să fie o problemă majoră de-a lungul întregii perioade. După sosirea Regimentului South Stafford și a Batalionului al 11 de parașutiști pe pozițiile de la vest de Arnhem, britanicii au sperat că au suficiente
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
ziua precedentă. Cu toate că Londra a recepționat un mesaj prin care se cerea ca noile parașutări de provizii să fie făcute într-o zonă de lângă hotelul Hartenstein, echipajele unor avioane de transport au zburat către zona de debarcare „Z”, aflată sub controlul german. Din acest motiv, toate proviziile parașutate în zona „Z” au căzut în mâinile germanilor. La Oosterbeek, germanii au folosit panourile și torțele de semnalizare capturate de la britanici pentru atragerea avioanelor RAF. Zece dintre cele 164 de avioane de transport
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
a supraviețuitorilor care se mai aflau în zona podului. După mai multe ore în care s-a lucrat la eliberarea de dărâmături și resturi, tancurile germane au reușit să traverseze podul pentru întărirea forțelor din Nijmegen. Britanicii reușiseră să păstreze controlul asupra podului din Arnhem suficient de mult pentru ca parașutiștii din Regimentul 82 și din cadrul diviziei blindate să cucerească podul din Nijmegen După ce au înfrânt rezistența britanicilor la Arnhem, germanii au avut mai mulți soldați disponibili pentru operațiuni la Oosterbeek. În
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
mai mare greșeală a fost lipsa de prioritate acordată cuceririi podului de la Nijmegen” și că este de neînțeles de ce Browning i-a ordonat generalului James M. Gavin, comandantul Diviziei a 82-a aeropurtate să cucerească înălțimile Groesbeek mai înainte asigurarea controlului asupra podului Nijmegen.Pe de altă parte, istoricul mlitar britanic Martin Middlebrook consideră că acest ultim fapt nu este decât una dintre multele slăbiciuni ale planului operațiunii. Robert Kershaw, în cadrul analizei făcute din perspectiva germanilor, a ajuns la concluzia că
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
mare în calea succesului, iar refuzul forțelor aeriene de executare a mai mult de o misiune de transport pe zi a fost unul dintre factorii hotărâtori care au redus dramatic șansele de succes ale operațiunii. Eșecul operațiunii de preluare a controlului asupra podului de peste cursul inferior al Rinului a dus la eșecul Operațiunii Market Garden. Deși toate obiectivele propuse de Market Garden, mai puțin cucerirea și păstrarea controlului asupra podului de peste Rin, fuseseră atinse, eșecul de la Arnhem a echivalat cu eșecul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]