48,939 matches
-
și pe părinții ei ""la credință"", hotărându-și-l pe Mântuitor ""drept Mire"". Aglaid, un tânăr antiohian, fiu de părinți bogați, o zărește într-o bună zi și îi cade dragă. Încearcă el în fel și chip să și-o apropie, dar tot ceea ce primește este refuzul. Astfel, apelează la marele vrăjitor, Ciprian. Ciprian își trimite, pe rând, toți diavolii să tulbure mintea Iustinei - dar Iustina se cufundă în rugăciune și diavolii sunt alungați de semnul crucii; se transformă el însuși
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
Tit Liviu Pop- Scriitori contemporani Editura, George Coșbuc”, Bistrița, 2003. Emil Dreptate, un nume ca un pseudonim, nu și-a permis niciun rabat de la calitatea poetică a textelor sale. Poezia lui este meditativă, nu filosofică în sensul lui Blaga, ci apropiată de simțirea lui Ion Pillat. Emil Dreptate transformă lumea din jur în poezie, o poezie sensibilă, ca un obiect de cristal, scump, ușor de spart: O vrabie tresare între picăturile ploilor/Cu mâna ating mătasea umbrei ei. Încă de pe acum
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
lungă durată, alături de Bugs fiind "distribuit" o creație recentă a studioului Elmer Fudd, reciclat din personajul lui Avery Egghead, un tip micuț cu un nas mare, desenat după chipul și asemănarea comediantului Joe Penner. În film îl vedem pe Bugs apropiindu-se nonșalant de Elmer care "vânează iepuri", întrebându-l cu calm: "What's up, doc?" (care-i treaba, moșule?). Audiență a reacționat pozitiv la situația "tensionată" dintre calmul iepurelui și o situatie potențial periculoasă, Avery făcând din "What's up
Tex Avery () [Corola-website/Science/316275_a_317604]
-
Club Is Alive” cântecul zilei pe data de 10 mai 2010, adăugând faptul că înregistrarea „duce JLS la un alt nivel”. În cadrul unei prezentări complexe a discului single, aceeași publicație face referire la ideea conform căreia piesă „nu este foarte apropiată de compoziția originală” „The Hils Are Alive” și că „înregistrarea sună precum un șlagăr internațional”. Revista britanică "Music Week" a desemnat compoziția „Cântecul săptămânii” în data de 12 iulie 2010. Mai puțin impresionat de compoziție s-a declarat recenzorul publicației
The Club Is Alive () [Corola-website/Science/320001_a_321330]
-
lumină strălucitoare a țâșnit din partea de jos a navei și s-a îndreptat rapid spre bărbați. Toți oamenii, mai puțin Rak, au încercat să ajungă cât mai repede înapoi spre țărm. Rak părea atras de obiect, deoarece încerca să se apropie de el. Dintr-o data, lumina a învăluit acea canoe și pe cei patru bărbați. Următorul lucru pe care și-l amintesc este că s-au întors pe malul unde era tabăra. Ei se aflau pe marginea apei și se uită
Răpirile de la Allagash () [Corola-website/Science/320062_a_321391]
-
de familie și câteva expresii care confirmă apartenența sa la limbile berbere. i însă nu au fost niciodată islamizați, ceeace dovedește că, dacă au avut vreodată contacte cu arabii, acestea au rămas sporadice și probabil ostile. Denumirea de Tenerife este apropiată de Tanezruft din Algeria și Tenere din Niger, desemnând în limbile berbere podișuri. În 1878 francezul René Verneau descoperă pe povârnișurile de la Los Balos inscripții libice care apropie guanșa de berbera tamașekă sau sahariană. Dar astfel de inscripții originale se
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
arabii, acestea au rămas sporadice și probabil ostile. Denumirea de Tenerife este apropiată de Tanezruft din Algeria și Tenere din Niger, desemnând în limbile berbere podișuri. În 1878 francezul René Verneau descoperă pe povârnișurile de la Los Balos inscripții libice care apropie guanșa de berbera tamașekă sau sahariană. Dar astfel de inscripții originale se găsesc numai în insulele El Hierro și Gran Canaria, astfel că majoritatea etnologilor consideră că guanșii propriu-ziși nu aveau scriere, inscripțiile respective fiind lăsate de „vizitatori” punici sau
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
oarecare formă de unire cu Germania. În lumina negocierilor de pace cu Rusia, germanii au acceptat să permită organizarea conferinței de la Vilnius, în speranța că se va proclama un stat lituanian care să se separe de Rusia și să se apropie de Germania. Conferința, ținută între 18 și 23 septembrie 1917 a adoptat, însă, o rezoluție de înființare a unei Lituanii independente stabilind că o relație apropiată cu Germania va depinde de recunoașterea noului stat. La 21 septembrie, participanții la conferință
Consiliul Lituaniei () [Corola-website/Science/320080_a_321409]
-
va proclama un stat lituanian care să se separe de Rusia și să se apropie de Germania. Conferința, ținută între 18 și 23 septembrie 1917 a adoptat, însă, o rezoluție de înființare a unei Lituanii independente stabilind că o relație apropiată cu Germania va depinde de recunoașterea noului stat. La 21 septembrie, participanții la conferință au ales cei 20 de membri ai Consiliului Lituaniei pentru a codifica această rezoluție. Autoritățile germane nu au permis publicarea rezoluției, dar au permis funcționarea consiliului
Consiliul Lituaniei () [Corola-website/Science/320080_a_321409]
-
semnat armistițiul de la Compiègne. Consiliul a început să organizeze o armată, poliție, administrație locală, și alte instituții. S-a extins și pentru a include minoritățile etnice (evreii și bielorușii). Pe măsură ce forțele germane s-au retras, iar cele bolșevice s-au apropiat de Vilnius, la 2 ianuarie 1919 consiliul s-a mutat la Kaunas. Au început Războaiele de Independență. La 4 aprilie, s-a adoptat a doua constituție provizorie, care a înființat postul de președinte al Lituaniei. Antanas Smetona, președintele consiliului, a
Consiliul Lituaniei () [Corola-website/Science/320080_a_321409]
-
conceput strategia geopolitică Mitteleuropa — o rețea regională de state-marionetă care aveau să servească drept zonă-tampon — și au acceptat să permită desfășurarea Conferinței de la Vilnius, în speranța că ea va proclama separarea națiunii lituaniene de Rusia și stabilirea de relații mai apropiate cu Germania. Această strategie s-a întors, însă, împotriva lor; conferința, ținută între 18-22 septembrie 1917, a adoptat o rezoluție de înființare a unei Lituanii independente și că strângerea relațiilor cu Germania va fi condiționată de recunoașterea noului stat de către
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
continuă să îl caute. În 2006, o echipă de ingineri a cercetat zidurile fostei case a lui Petras Vileišis. S-au produs două facsimile ale copiei, una în 1928 și alta în 1933. Facsimilul din 1928 este o reproducere mai apropiată de starea inițială a declarației; sunt greșeli gramaticale, iar fundalul este „zgomotos”, în vreme ce facsimilul din 1933 prezintă documentul într-o stare îmbunătățită. Majoritatea semnatarilor declarației de independență au rămas activi în viața politică și culturală a Lituaniei independente. Jonas Vileišis
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
de la Sitalkes, asta în timp ce un rival al lui Sitalkes, fiul lui Teres, este adăpostit de sciti. Octamasades a pornit cu o armata spre Tracia, dar datorită înțelepciunii lui Sitalkes, a evitat conflictul printr-un schimb de azilanți. Sitalkes s-a apropiat de greci datorită ascensiunii Macedoniei și controverselor teritoriale dintre regatul sau și Macedonia sub Perdicas al ÎI-lea. Sitalkes sprijină un pretendent la tronul Macedoniei, pe Filip, fratele lui Perdicas al ÎI-lea. De astfel, Sitalkes s-a căsătorit cu
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
născut la Palatul Versailles. Spre deosebire de copiii mai mari ai lui Ludovic al XV-lea, Madame Victoire n-a crescut Versailles ci la Abația Fontevraud. La vârsta de 15 ani, i s-a permis să se întoarcă la curtea tatălui ei. Apropiată de mama sa religioasă, de fratele și surorile sale, a împărțit cu ei indignarea în fața deselor infidelități ale tatălui ei, situație care a îndepărtat familia de rege iar pe acesta l-a apropiat din ce în ce mai mult de Madame de Pompadour iar
Prințesa Victoria a Franței () [Corola-website/Science/320129_a_321458]
-
să se întoarcă la curtea tatălui ei. Apropiată de mama sa religioasă, de fratele și surorile sale, a împărțit cu ei indignarea în fața deselor infidelități ale tatălui ei, situație care a îndepărtat familia de rege iar pe acesta l-a apropiat din ce în ce mai mult de Madame de Pompadour iar mai târziu de Madame du Barry. Deși s-a spus că era cea mai frumoasă fiică a regelui, nu s-a căsătorit niciodată. În 1753 s-a sugerat să se căsătorească cu cumnatul
Prințesa Victoria a Franței () [Corola-website/Science/320129_a_321458]
-
Un lunetist a tras asupra postului de comandă, și focul s-a îndreptat asupra patrulei. Maiorul Julio Chiaramonte, S-2 (ofițer de informații) al grupării, a plecat împreună cu patru oameni să-l elimine pe lunetist. Când formațiunea sa s-a apropiat, au avut loc o serie de explozii. Trei japonezi se sinuciseseră cu grenade de mână, iar altul făcuse "seppuku" cu sabia. Au fost numărați cincisprezece ofițeri și sergenți, între care căpitanul Baba, comandantul batalionului japonez care efectuase atacul din noaptea
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
la Palatul Versailles și a fost a patra fiică supraviețuitoare (prima, "Mademoiselle de Valois" a murit la un an după naștere). Înainte de căsătorie era cunoscută sub titulatura "Mademoiselle de Montpensier". A crescut alături de un frate și cinci surori. Era foarte apropiată de fratele ei, Louis d'Orléans, Duce de Chartres la naștere, care, după moartea tatălui lor în 1723, a moștenit titlul de Duce de Orléans. Începând cu anul 1715, tatăl ei era "de facto" conducător al Franței ca regent în timpul
Louise Elisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/320151_a_321480]
-
o zonă muntoasă abruptă, cu furtuni și curenți de aer specifici loculului, necunoscută de piloții israelieni acomodați la relieful Orientului mijlociu. În jurul orei 15:20, zburând la altitudinea de 6.200 de picioare, într-o ceață densă ele s-au apropiat de un perete de munte pe care nu l-au putut vedea; unul dintre aparate a izbutit să-l evite, celălalt, „Iasur nr. 046”, nu. Elicopterele de tip Sikorsky CH 53 (nume de cod israelian: ) au fost achiziționate din Statele Unite
Accidentul aviatic de lângă Brașov din 2010 () [Corola-website/Science/320152_a_321481]
-
-o profund pe Louise Françoise. "Mesdemoiselles de Nantes" și "de Tours" au fost crescute împreună într-o casă din Paris, unde copii nelegitimi ai regelui cu Madame de Montespan erau ascunși de ochii Curții. Louise Françoise n-a fost niciodată apropiată de sora ei vitregă mai mare, Mărie Anne de Bourbon, sau de sora ei bună mai mică Françoise Mărie de Bourbon, cele trei surori fiind foarte geloase una pe cealaltă. La 25 mai 1685, la vârsta de unsprezece ani, Louise
Louise-Françoise de Bourbon () [Corola-website/Science/320156_a_321485]
-
nouă copii, toți atingând vârsta adultă. După ce mama ei a părăsit curtea în 1691, Louise Françoise a vizitat-o la mănăstirea "Filles de Saint-Joseph" din Paris, unde ea s-a retras. Cum s-au văzut des, cele două s-au apropiat și Louise Françoise a fost profund afectată de decesul mamei în 1707. Ludovic al XIV-lea a interzis tuturor de la curte să poarte doliu după fosta lui metresa însă ca semn de respect pentru mama lor, Louise Françoise și doi
Louise-Françoise de Bourbon () [Corola-website/Science/320156_a_321485]
-
Madame de Caylus nu crede că doliu a fost sincer. Pentru a se avea bine cu viitorul rege, Louise Françoise a participat în mod frecvent la curtea fratelui ei vitreg, "Monseigneur", la Chateau de Meudon. La Meudon, ea a devenit apropiată de Élisabeth Thérèse de Lorena și de sora ei mai mare, Mademoiselle de Lillebonne, viitoare stareța de Remiremont. În mod neașteptat, Delfinul a murit în 1711, ruinând planul surorii sale de a stabili o relație mai solidă cu coroană. În ciuda
Louise-Françoise de Bourbon () [Corola-website/Science/320156_a_321485]
-
garaj Sinclair din Urbandale. Modifidious s-a destrămat în târziul anului 1995 datorită interesului mare asupra death metal în SUA. Acesta a mai fost implicat în proiecte cu The Rejects și Anal Blast. În septembrie 1995, Paul Gray s-a apropiat de Joey în timp ce acesta lucra și i-a propus să se alăture "The Pale Ones". Dezvoltarea proiectului "Slipknot" era discutat de membrii formației în timp ce Jordison lucra de noapte la garajul Sinclair. El este considerat cel mai dedicat membru din formație
Joey Jordison () [Corola-website/Science/320167_a_321496]
-
află icoana de hram. Cea mai veche icoană din biserică se află în pronaos și îl reprezintă pe Sfântul Ioan Botezătorul ținând în mână o cupă și sub ea un papirus pe care este scris: „pocăiți-vă că s-a apropiat înperăția ceriuriloru”. Este singura icoană din secolul al XVIII-lea ce se mai păstrează în Mehedinți, majoritatea fiind repictate.
Biserica de lemn din Ponoarele () [Corola-website/Science/320162_a_321491]
-
domenii tehnologice cu tendințe spre convergență și integrare tehnologică și cu potențial de a induce schimbări structurale. Diferitele tehnologii generice diferă în ceea ce privește nivelul de maturitate și domeniile de aplicare. Aceste tehnologii sunt calificate ca „generice” în sensul că sunt foarte apropiate de discipline științifice: biochimie, microbiologie, genetică, termodinamică, optică etc. Întreprinderea transferă în interior cunoștințe științifice fundamentale și dispune astfel de un fundament care îi permite să realizeze inovații tehnologice. Termenul „generic” reflectă natura acestor tehnologii cu vocație generică, ce ajută
Tehnologii generice () [Corola-website/Science/320163_a_321492]
-
dintre cei mai mari admiratori ai săi este baronul de Gortz, nelipsit de la spectacolele sale, un personaj enigmatic cu mijloace bănești suficiente pentru a putea să o urmeze pe cântăreață prin lumea întreagă, unica sa pasiune. Boierul nu s-a apropiat niciodată de artistă, nu i-a scris niciodată, nu a încercat să o vadă niciodată în afara scenei, dar vocea sa a ajuns să fie o necesitate a existenței sale. Îl însoțește doar nu mai puțin enigmaticul Orfanik, un inventator neînțeles
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]