47,563 matches
-
de patru zile, să își retragă toate forțele în zona centrală a țării, pe așa-numita linie defensivă "Dyle", care se întindea între Antwerp și Namur. Aici, belgienii plănuiau să reziste pe o linie fortificată cu centrul la Gembloux, la nord de Namur, pentru respingerea a ceea ce Gamelin considera că va fi principalul efort de război al campaniei ("Schwerpunkt"), o tentativă de stăpungere prin „culoarul Gembloux" dintre râurile Dyle și Meuse efectuată cu forțe blindate masive. Belgia, dar și Olanda și
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
de pod pentru cucerirea zonelor din jurul orașului Gembloux mai înainte ca diviziile de infanterie franceze să aibă timpul necesar să își fortifice pozițiile. Toate aceste manevre trebuia să atragă cele mai moderne și puternice forțe aliate și rezervele acestora spre nord, departe de atacul principal german prin zona munților Ardeni. Reușita acestui plan ar fi dus la separarea Armatei I franceze, a Corpului Expediționar Britanic și a belgienilor de restul trupelor aliate printr-o înaintarea rapidă a coloanelor germane spre canalul
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
I franceze, a Corpului Expediționar Britanic și a belgienilor de restul trupelor aliate printr-o înaintarea rapidă a coloanelor germane spre canalul Mânecii și încercuirea lor. Această acțiune trebuia să mascheze intențiile principale ale germanilor, să izoleze forțele aliate din nord, care să nu poată interveni împotriva atacului principal prin Ardeni. Bătăia de la Hannut avea să devină cea mai mare luptă de tancuri de până atunci.Cele două diviziile ușoare mecanizate (Division Légère Mécanique, DLM) erau formate fiecare câte două brigăzi
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
din fața coloanelor de blindate germane spre pozițiile grosului trupelor franceze de cavalerie, care crease înpreună cu Divizia a 2-a mecanizată puncte de sprijiin de-a lungul a 40 km de front de la orașul Huy pe malul râului Meuse spre nord și vest de-a lungul pârâului Mehaigne. Divizia a 3-a mecanizată se plasase pe un aliniament care se întindea între localitățile Crehen și Orp și mai apoi se îndrepta spre nord de-a lungul râului Petite Gette până în zona
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
de la orașul Huy pe malul râului Meuse spre nord și vest de-a lungul pârâului Mehaigne. Divizia a 3-a mecanizată se plasase pe un aliniament care se întindea între localitățile Crehen și Orp și mai apoi se îndrepta spre nord de-a lungul râului Petite Gette până în zona orașului Tirlemont. Prioux alesese să lupte într-o zonă de câmpie, cu pâlcuri răzlețe de pădure, cu numeroase drumuri, localități dens populate și cu câteva ferme izolate. Râurile Mehaigne și Petite Gette
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
cursuri de apă puțin adânci, cu numeroase puncte de travesare, cele mai multe suficient de solide ca să suporte trecerea blindatelor. Caracteristica principală a terenului pe care miza defensiva era șirul de înălțimi care se întindeau de la Hannut spre Crehen și Merdorp. La nord de aceste dealuri, Petite Gette curgea spre nord până la confluența cu Escaut. La sud, Mehaigne curgea spre sud, până la vărsarea în Meuse. Exista astfel un coridor natural favorabil acțiunii forțelor blindate.. 3e DLM fusese desemnată să apere un front de
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
de travesare, cele mai multe suficient de solide ca să suporte trecerea blindatelor. Caracteristica principală a terenului pe care miza defensiva era șirul de înălțimi care se întindeau de la Hannut spre Crehen și Merdorp. La nord de aceste dealuri, Petite Gette curgea spre nord până la confluența cu Escaut. La sud, Mehaigne curgea spre sud, până la vărsarea în Meuse. Exista astfel un coridor natural favorabil acțiunii forțelor blindate.. 3e DLM fusese desemnată să apere un front de 17 km, dintre care doar 11 erau parțial
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
nu a urmat aceste instrucțiuni. Comandamentul francez a finalizat amplasarea forțelor de cavalerie pe 11 mai. Pe flancul stâng a fost plasată 3e DLM sub comanda generalului Langlois. Divizia sa era împărțită din punct de vedere organizatoric în sectoarele de nord și de sud. Sectorul nordic, comandat de colonelul Dodart des Loges, era format (de la nord la sud) din Regimentul al 12-lea cuirasieri, (regimentul de recunoaștere al deviziei), care făceau legătura cu blindatele britanice și belgiene din zona Tirlemont, apoi
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
mai. Pe flancul stâng a fost plasată 3e DLM sub comanda generalului Langlois. Divizia sa era împărțită din punct de vedere organizatoric în sectoarele de nord și de sud. Sectorul nordic, comandat de colonelul Dodart des Loges, era format (de la nord la sud) din Regimentul al 12-lea cuirasieri, (regimentul de recunoaștere al deviziei), care făceau legătura cu blindatele britanice și belgiene din zona Tirlemont, apoi două batalioane ale Regimentului al 11-lea dragoni. În continuare era amplasat Batalionul al 3
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
pierderi grele în timpul acțiunii. În acel moment, flancul drept al Diviziei a 4-a Panzer era slăbit și amenințat de atacurile franceze. Divizia a 3-a Panzer a început înaintarea din zona de concentrare de la Oreye aflată la 11 km nord este de Hannut pentru contracararea amenințării asupra flancului Diviziei a 4-a. La 16:30, comandantul Armatei a 6-a germane, Reichenau, a cerut sprijinul aviației de recunoaștere. Piloții "Luftwaffe" au descoperit concentrările de blindate franceze de la Orp și unitățile
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
se se învecinau forțele lui Hoepner, avea subunități la St. Trond, de unde tatonau apărarea franceză spre Tirlemont. Aceste atacuri îl îngrijoraul pe Prioux, dar situația încă nu era gravă pentru apărarea franceză, Corpul de armată XXVII era încă reținut la nord de Liege, la cam 38 km est de Hannut,lăsând flancul sudic al forțelor Hoepner expus contraatacurilor franceze. Pentru contracararea oricăror amenințări francez, comandamentul german au hotărât să încerce să înainteze spre Perwez, 18 km sud-vest de Hannut, cu un
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
prima zi, blindatele franceză - contrar rapoartelor germane - au ieșit cu siguranță victorioase”. Infanteria germană a declanșat atacul principal în partea de sud-est, traversând râul Meuse. Pentru blocarea intervenției Armatei I franceze, Hoepner a lansat atacuri de diversiune în zona de nord. Hoepner considera că Divizia a 3-a Panzer, proaspăt sosită pe front, are de înfruntat o forță inamică inferioară. Pe de altă parte, el considera ca Divizia a 4-a Panzer trebuia să lupte în mod sigur cu forțe mecanizate
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
respinsă de germani cu focul combinat al blindatelor și artileriei antitanc. Pierderile franceze au fost foarte mari. Generalul Bougrain, comandantul Diviziei a 2-a mecanizată, a descoperit că inamicul a reușit să se infiltreze peste râul Moha și Wanze, la nord de Huy. Aceste atacuri amenințau să izoleze de restul trupelor aliate marea garnizoană belgiană de la Huy. Bougrain a folosit blindatele din rezervă într-o încercare de remediere a acestei situații. La ora 15:00, avioanele de recunoaștere franceze au raportat
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Această acțiune a germanilor, care a blocat blindatele franceze în apărarea propriei infanterii, i-a permis lui Hoepner să își concentreze atacul împotriva unităților comandate Prioux la vest de Hannut. Dacă Bougrain ar fi organizat un atac al blindatelor spre nord sau nord-est, ar fi putut să pună în pericol planul german. Doar că Prioux nu a dat ordinul pentru organizarea unei asemena acțiuni. Punctul principal al atacului german de pe 13 mai era la vest de Hannut. Ordinul venit la cartierul
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Ierusalim. În 1865 Adams însuși a vizitat Palestina împreună cu încă un membru al sectei, Abraham McKenzie, șeful postei din Indian River, pentru a găsi un loc potivit pentru așezarea plănuita. Ei au ales o livadă abandonată pe un deal la nord de zidurile Jaffei, pe drumul spre Nablus și cu ajutorul viceconsulului american în Palestina, Herman Löwenthal, un evreu creștinat, au semnat contractul de cumpărare. Adams a organizat o Asociație de Emigrare în Palestina (Palestine Emigration Association) care urma să coordoneze plecarea
Colonia americană-germană din Jaffa () [Corola-website/Science/337664_a_338993]
-
lot este locul cartierului pe care îl cunoaștem astăzi. Colonia, denumită „Adams City”, si știuta de arabi că „Amelikan”, a fost întemeiata că strada principală - azi stradă Auerbach, - și o stradă care o intersectează, actuala stradă Beer-Hoffmann, limită ei la nord era actuala stradă Eilat, iar la sud actualele străzi Ha Rabbi miBacharach și Beer Hoffmann. Până la finele lunii octombrie 1866 coloniștii au zidit zece case, între care „Casă Poporului” și un magazin, în care au fost depozitate toate bunurile aduse
Colonia americană-germană din Jaffa () [Corola-website/Science/337664_a_338993]
-
Castelului Imperial. Castelul Burgravilor era situat în zona cuprinsă între "Turnul Circular" și "Turnul Luginsland", dar după distrugerea sa în 1420 și cumpărarea ruinelor sale de către oraș a mai rămas foarte puțin din el. "Turnul Pentagonal" aflat în partea de nord a stâncii este una dintre cele mai vechi clădiri de pe stânca pe care se află castelul. El era odinioară donjonul Castelului Burgravilor. Partea sa inferioară din zidărie de piatră ar fi putut fi construită în aceeași perioadă cu Capela Imperială
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
poarta principală a castelului burgravilor cu scopul de a permite orașului să monitorizeze activitățile desfășurate în interiorul castelului, într-o perioadă în care relațiile dintre oraș și burgravi se deterioraseră deja. "Poarta Vestner" era singura cale de ieșire din castel către nord, unde era la acel moment un teren deschis. "Grajdurile Imperiale" au fost construite ca grânar în perioada 1494-1495 de către Hans Beheim cel Bătrân, cel mai important arhitect din Nürnberg de la acea vreme. Parterul a fost, de asemenea, folosit ca grajduri
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
în cel de-al Doilea Război Mondial, el a fost renovat, iar acum adăpostește un hostel pentru tineri. "Bastioanele" au fost construite în perioada 1538-1545 pentru a apăra castelul de posibilele atacuri ale artileriei ce ar fi periclitat partea de nord a castelului. Aproximativ în același timp, fortificațiile orașului Nürnberg au fost reînnoite și extinse. Săpăturile arheologice realizate în zona castelului au descoperit resturi de ziduri datate în jurul anului 1000 și chiar mai vechi în straturile mai adânci, care pot fi
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
Quintul, a mutat prima sa Dietă Imperială la Worms din cauza epidemiilor ce făceau ravagii în Nürnberg. El a vizitat Nürnbergul abia în 1541, în drum spre Dieta Imperială de la Regensburg. În perioada 1538-1545 au fost construite bastioane pe latura de nord a castelului pentru a-l proteja mai bine împotriva posibilelor atacuri de artilerie, iar castelul a fost integrat în fortificațiile reînnoite și îmbunătățite ale orașului. Împărații Habsburgi ce au urmat s-au îngrijit mai mult de propriile lor teritorii aflate
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
Lacul Starnberg și Chiemsee al treilea lac ca suprafață din Bavaria (fără Lacul Constanța). El este situat într-un cav glacial, creat de ghețari din epoca de glaciație din Alpi și se întinde într-un bazin alungit de la sud la nord, în extinderea văii râului Amper la nord de Weilheim, fiind cel mai nordic lac prealpin. El are o lungime de ceva mai mult de 15 km de la nord la sud și o lățime maximală de 5,35 km de la est
Ammersee () [Corola-website/Science/337681_a_339010]
-
ca suprafață din Bavaria (fără Lacul Constanța). El este situat într-un cav glacial, creat de ghețari din epoca de glaciație din Alpi și se întinde într-un bazin alungit de la sud la nord, în extinderea văii râului Amper la nord de Weilheim, fiind cel mai nordic lac prealpin. El are o lungime de ceva mai mult de 15 km de la nord la sud și o lățime maximală de 5,35 km de la est spre vest. Coastele de nord și sud
Ammersee () [Corola-website/Science/337681_a_339010]
-
din Alpi și se întinde într-un bazin alungit de la sud la nord, în extinderea văii râului Amper la nord de Weilheim, fiind cel mai nordic lac prealpin. El are o lungime de ceva mai mult de 15 km de la nord la sud și o lățime maximală de 5,35 km de la est spre vest. Coastele de nord și sud sunt caracterizate prin turbării în imediata apropiere de lac, mai dincolo de păduri mixte. Țărmul de est este plan și cel de
Ammersee () [Corola-website/Science/337681_a_339010]
-
Amper la nord de Weilheim, fiind cel mai nordic lac prealpin. El are o lungime de ceva mai mult de 15 km de la nord la sud și o lățime maximală de 5,35 km de la est spre vest. Coastele de nord și sud sunt caracterizate prin turbării în imediata apropiere de lac, mai dincolo de păduri mixte. Țărmul de est este plan și cel de vest cu localitatea Herrsching se ridică abrupt spre „Muntele Sfânt” cu mânăstirea Andechs. Afluxul principal este râul
Ammersee () [Corola-website/Science/337681_a_339010]
-
sau Nordul Basarabiei este partea regiunii istorice Basarabia cuprinsă între granița de nord a Republicii Moldova, râul Prut până la confluența cu "râul Răchitna" (în sud), apoi "râurile" "Răchitna" și "Onut" (în vest) și fluviul Nistru (în nord și est), care se află în
Basarabia de Nord () [Corola-website/Science/337677_a_339006]